“Daca vreti sa distrugeti un lucru, tot ce trebuie sa faceti este sa-l inconjurati cu ziduri groase. Se va usca din interior.” Elif Shafak Nevoile oamenilor sunt universale. Avem nevoie sa ne simtim in siguranta, sa ne simtim apreciati, respectati, incurajati si iubiti. Aceste nevoi pot fi implinite in cadrul relatiilor familiale si este dureros [...]
Una dintre primele experiențe umane este cea a abandonului, pornind de la mici schimbări de ritm apărute in rutina zilnică a vieții unui bebeluș, provocate de absențe scurte, întârzieri prelungite sau momentane ale persoanelor semnificative pentru acesta. Tocmai pentru că adulții din viața unui copil sunt implicați în mai multe tipuri de relații, disponibilitatea acestora este uneori conflictuală sau ambivalentă.
Toate aceste adaptări necesare, indispensabile supravieţuirii, pot însemna pentru anumiţi bebeluşi, în funcţie de sensibilitatea sau vulnerabilitatea fiecăruia, o absenţă vitală, care le dezvăluie golul din cameră sau din casă. Acest gol va căpăta un caracter derutant insuportabil, ca o formă de distrugere sau de prăbuşire. O lipsă care va reprezenta o notă discordantă în suita reperelor obișnuite din viața sa și care va deschide poarta către neîncrederea bebelușului în siguranța și securitatea mediului înconjurător. Primele răni profunde se produc în noi atunci când persoana cea mai importantă din jurul nostru se îndepărtează, îndeletnicindu-se cu tot felul de lucruri din care noi ne simţim excluşi.
Aceste absențe sunt interiorizate ca lipsuri (inclusiv situațiile în care mama este prezentă fizic, dar absentă emoțional-afectiv din relația cu copilul), lasând o amprentă dureroasă. Resimţirea lipsei asociată cu aceste absenţe va fi întipărită cu acurateţe în memoria trupului. Aceasta este originea unei multitudini de răni primitive și neconsolabile care se vor grefa în noi din primele etape ale vieţii, indiferent de calitatea îngrijirilor, a prezenţei şi a iubirii oferite. De multe ori, vor lua forma unor angoase, temeri, furii sau confuzii tăcute. Şi toate acestea atît de adânc, încât vor rămâne ascunse multă vreme în fiecare dintre noi, înainte de a se reactiva, mult mai târziu, într-un moment neaşteptat, datorită unui eveniment banal, pueril, nesemnificativ, care va avea rolul să redeştepte această rană primordială legată de un abandon, trăit sau închipuit. Uneori, aceasta se va petrece atât de neaşteptat și de subit, încât îi va surprinde pe cei din jurul nostru si pe noi înşine.
O dată cu dispariţia sau pierderea fiinţelor apropiate si mai ales unice, vor fi activate aceste răni ascunse şi invizibile care există în fiecare dintre noi. Schimbarea şcolii, înmormîntarea unui părinte, mutarea unui vecin, pierderea unui animal sau îmbătrânirea lui mai rapidă decât a noastră ne fac să trăim iar și iar frica de abandon, în ciuda încercărilor de liniștire pe care fie ni le oferim noi înșine, fie alte persoane din anturajul nostru.
Îndoiala, neîncrederea, nesiguranţa, sentimentul de respingere sau impresia că nu sîntem demni de iubire ne macină certitudinile, ne anihilieaza entuziasmul, ne poluează relațiile și ne disimulează așteptările, reprezentand unele dintre cele mai abordate teme de discutie si reflectie in cadrul sedintelor de psihoterapie, in cabinetul psihologic.
Maturizarea sănătoasă ânseamnă să învățăm să ne despărțim rămând, în același timp, un tot în intimitatea ființei noastre. Cu timpul, vine descoperirea că sentimentele se schimbă, se transformă și dispar, uneori. Si este natural și firesc să fie așa!
Dincolo de transformările pe care le implică evoluţia oricărei relaţii, dincolo de agitaţiile unei schimbări personale inerente oricărei creşteri, dar care ameninţă echilibrele deja atinse, zguduie credinţele şi repune în discuţie angajamentele luate, orice viaţă relaţională este supusă imprevizibilului. Orice existenţă este capabilă să ne surprindă în punctele vulnerabile, în fidelităţile, dar la fel de bine în privinţa posibilităţilor noastre.
Viaţa oricărei persoane este presărată cu întâlniri și despărţiri, cu implicare și detaşare, cu alianţe şi ruperi de alianţe, cu pierderi şi abandonuri care sint tot atâtea surse de suferinţă.
Indiferent dacă separarea se produce ca urmare a unei decizii proprii sau nu, este exprimată clar printr-o ruptură, îndepărtare sau separare ori ne este impusă, prin abandon, pierdere sau doliu, aceasta are caracteristici proprii si ascunde un sens.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.
Pace, Dragoste si Bucurie sa aveti in suflete de aceste Sfinte Sarbatori impreuna cu cei dragi!
1. Părinţii conştienţi împlinesc nevoile copiilor de contact fizic (îmbrăţişări, ghemuiri etc.). Nu se îngrijorează cu privire la “răsfăţarea” copiilor. 2. Părinţii conştienţi acceptă întregul spectru emoţional al copiilor şi ascultă fără să judece expresiile şi emoţiile copiilor. Ei realizează că nu pot să prevină toată tristeţea, furia sau frustrarea şi nu încearcă să oprească [...]
O fata tanara a intrebat-o, candva, pe o femeie in varsta: “ Cum poate devein cineva un fluture?” Cu o sclipire in ochi si un zambet larg, femeia in varsta i-a raspuns:” Trebuie sa-ti doresti atat de tare sa zbori, incat sa fii dispusa sa renunti la a mai fi omida”. Fiecare dintre noi are [...]
Autor: Thomas d`Ansembourg Editura: Elena Francisc Publishing Am fost educaţi să purtăm o mască, să jucăm un rol. Ne-am obişnuit să facem o mulţime de lucruri doar pentru a cumpăra recunoştinţa şi aprecierea celor din jur. Asta ne alimentează permanent sentimentul că nu suntem în regulă aşa cum suntem, că nu suntem demni de iubire decât [...]
Cand i se inoculează unui copil convingerea că este umilit şi chinuit spre binele lui, el poate rămane cu această credinţă o viaţă intreagă. Urmarea va fi că acest om işi va maltrata şi el propriii copii şi va fi convins că face o faptă bună. Ce se intamplă insă cu furia, cu mania, cu [...]
O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. În mod aparent paradoxal, relaţia cu sine articulează de fapt modul în care se aşează iubirea cu celălalt. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă a ieşi din rolurile vechi, a [...]
Autor: Dr. Kenneth C. Ruge şi Barry Lenson Editura: Curtea Veche „Când gelozia, monstrul cu ochi verzi, scapă de sub control, se transformă într-un sindrom distructiv — pe care autorii l-au denumit sindromul Othello, după personajul omonim al lui Shakespeare. Lenson şi Ruge analizează problemele generale ale relaţiilor.“ Library Journal Agresivitatea patologică este principalul vinovat [...]
Autor: Franz Ruppert Editura: TREI Teoria constelaţiilor familiale deschide noi căi de acces către profunzimile sufletului uman unde se află resurse nebănuite de vindecare a durerilor noastre! Simptomele apărute după experienţele traumatizante sunt numeroase şi blochează funcţionarea şi evoluţia firească a persoanei afectate. Suferinţa nu atinge doar persoana rănită, ci şi pe cei din apropierea ei, [...]
Autor: Hildegard Baumgart Editura: Trei Gelozia, dar şi alte sentimente negative (invidia, ura) au atras mai puţin atenţia psihologiei academice. Intrarea acestora în câmpul de interes al psihologiei se datorează în special dezvoltării masive a psihoterapiei, care se confruntă în mod curent cu ele. Se ştie că gelozia este partea întunecată a iubirii. Se ştie [...]
Cand pierdeti contactul cu pacea profunda din adancul vostru, voi pierdeti contactul cu voi insiva. Cand pierdeti contactul cu voi insiva, va pierdeti in lume. Sentimentul vostru de sine cel mai adanc a ceea ce sunteti voi in adevar, este inseparabil de aceasta liniste totala. Acesta este acel ,,eu sunt”, care este mai important decat [...]
Titlu: Calau si victima Autor: Guy Corneau Editura: Elena Francisc Publishing Un ghid pentru eliberarea din frică Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, rupt de Univers, de Sine, de Sursa [...]
Diagnosticul de cancer provoacă un grad ridicat de stres, generând o gamă variată de stări emoţionale şi mentale, inclusiv neîncredere, negare, disperare, anxietate şi depresie. Persoana care a primit diagnosticul se adaptează la noua situaţie de viaţă într-un interval variabil de timp, influenţat de modul în care aceasta trăieşte la nivel subiectiv noua realitate la [...]
Declaratia mea de autoestimare In copilarie, locuiam la o ferma din Wisconsin. Pe veranda din spatele casei se afla un vas urias din fier, care avea pereti rotunzi minunati si se sprijinea pe trei picioare. Mama facea sapun de casa, asa ca, o parte din an, vasul era plin cu sapun. Vara, cand veneau oamenii [...]
Insulte, comentarii degradante, critici umilitoare pot să constituie pentru copii tot atâtea mesaje extrem de negative despre ei înşişi, mesaje capabile să aibă efecte dramatice asupra stării lor de bine viitoare. Ca membri ai unei societăţi, considerăm prin tradiţie că a disciplina copiii ţine de domeniul privat, că este ceva care se petrece în familie [...]
Ei s-au căsătorit. Şi au fost fericiţi şi au avut mulţi copii.” Astfel se încheie poveştile de iubire siropoase, din cărţi sau de pe ecranele de cinema, şi poveştile pentru copii. Cu toate acestea, adevăratele poveşti de cuplu nu încep decât după căsătorie, odată trecute „le coup de foudre” de la prima întâlnire şi desprinse [...]
Titlul original: It Is Love or Addiction Anul apariţiei: 2009 Autor: Brenda Schaeffer Editura: Editura Trei Pentru foarte mulţi oameni, viaţa este de neconceput fără iubire: «dacă iubire nu e, nimic nu e!» Numai că adesea iubirea este confundată cu dependenţa, ceea ce are urmări sufleteşti grave. În timp ce iubirea sănătoasă ne ajută [...]
Titlu: Arta de a fauri oameni Autor: Virginia Satir Editura: Trei Cartea o puteti comanda Aici Psihologia familiei Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă – zecimea pe care o văd şi o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, [...]
Psihoterapia individuala si terapia de familie ofera, fiecare in parte, un mod de abordare a interventiei si o maniera de intelegere a comportamentului uman. Ambele tipuri de terapie se diferentiaza prin propriile modalitati de formulare a obiectivelor si de structurare a tehnicilor de lucru cu clientul si problema sa. Terapia individuala este centrata pe sprijinul [...]