Terapia de familie in completarea terapiei individuale

Psihoterapia individuala si terapia de familie ofera, fiecare in parte, un mod de abordare a interventiei si o maniera de intelegere a comportamentului uman. Ambele tipuri de terapie se diferentiaza prin propriile modalitati de formulare a obiectivelor si de structurare a tehnicilor de lucru cu clientul si problema sa.

Terapia individuala este centrata pe sprijinul acordat clientilor in procesul de confruntare cu propriile temeri si dificultati si pe invatarea acestora sa devina mai constienti si mai in acord cu ei insisi. In practica terapiei individuale, este recunoscuta importanta vietii de familie in formarea personalitatii, mergandu-se totusi pe premisa ca aceste influente sunt internalizate si ca dinamicile intrapsihice devin forte dominante ce controleaza comportamentul.

Din punctul de vedere al terapeutilor de familie, fortele dominante din vietile noastre sunt localizate in familie. Terapia bazata pe aceste conceptii este orientata spre schimbarea modalitatii de interactiune a membrilor familiei. Astfel, beneficiile terapiei de familie pot fi de lunga durata, deoarece fiecare memebru al familiei este schimbat.

Dificultatile care sunt subscrise terapiei de familie sunt ilustrate de urmatoarele exemple:

· Probleme cu copiii (care trebuie, indiferent de ceea ce se intampla in timpul terapiei, sa se intoarca acasa sub influenta parintilor)

· Plangeri despre casatorii sau alte relatii intime

· Certuri familiale si alte simptome care se dezvolta in individ in timpul unei tranzitii familiale majore (boala, deces, separare, divort etc)

Daca problemele care apar in jurul tranzitiilor familiale il fac pe psihoterapeut sa se gandeasca mai intaii la rolul familiei, terapia individuala poate fi folositoare in special atunci cand oamenii identifica ceva despre ei insisi, pe care au incercat din rasputeri sa schimbe, in timp ce mediul lor social pare stabil.

De exemplu, daca o femeie este depresiva in timpul primului an de facultate, terapeutul se intreaba daca nu cumva tristetea ei are de-a face cu plecarea de acasa si cu intrarea intr-un alt context social. Dar daca aceasta depresie apare la 40 de ani in viata aceleiasi femei, in timpul unei lungi perioade de stabilitate din viata ei, ne intrebam daca nu cumva este ceva in neregula cu modul in care ea abordeaza viata, care o face sa se simta neimplinita si modul in care ea este responsabila de nefericirea ei.

Terapeutii de familie sustin ca familia este mai mult decit o colectie de indivizi separate; ea este un sistem, un tot organic ale carui parti functioneaza intr-un fel care transcende caracteristicile individuale. A lucra cu sistemul intreg inseamna a lua in considerare pe toti membrii familiei si, in completare, a acorda atentie dimensiunilor personale ale experientelor acestora.

Sa luam cazul unui sot care se plange ca sotia lui nu-l lasa sa-si petreaca timpul cu prietenii lui. Sotia poate il restrictioneaza, intr-adevar, dar faptul ca el se supune fara sa o contrazica, poate insemna ca el este in conflict cu sine insusi cu privire la ceea ce inseamna “a se distra”. Oare negocierea cu sotia sa ii va rezolva acestui barbat anxietatile personale in legatura cu faptul de “a face lucruri pe cont propriu?” Probabil ca nu. Oare daca isi rezolva el singur constrangerile interioare, sotia lui va incepe dintr-o data sa-I incurajeze sa iasa in oras si sa se distreze? Probabil ca nu. Aceste impasuri, ca si multe alte probleme umane, exista in psihologia individului si sunt expuse in interactiunile lor.

Reciprocitatea este principiul care guverneaza orice relatie, terapeutii pot ajuta clientii sa vada propria responsabilitate in dinamica interactiunilor cu ceilalti. Puterea terapiei de familie vine din faptul ca ii aduce impreuna pe barbati si femei, pe parinti si copii, pentru a transforma interactiunile lor.

Ceea ce blocheaza pe oameni este marea dificultate de a vedea propria responsabilitate implicata in intretinerea problemelor care ii afecteaza. Cu ochii fixati pe ceea ce fac celelalte persoane recalcitrante, este greu pentru multi sa vada tiparele de relatie care-I leaga impreuna. Atunci cand sotul se plange ca sotia sa il cicaleste, iar terapeutul il intreaba cu ce contribuie el pentru a o determina pe ea sa se comporte in acest mod, de fapt acesta este provocat sa vada legatura dintre el-si-ea, care este produsul interactiunii lor.

La inceputul romanului Ana Karenina , Tolstoi mentiona ca  “ Toate familiile fericite se aseamana una cu alta. Fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei”. Fiecare familie nefericita poate fi nefericita in felul ei, insa toate familiile nefericite se confrunta cu nevoia de a invata cum sa traiasca impreuna, cum modul de gestionare a relatiilor cu rudele dificile, cu modalitatile de crestere si educare a copiiilor, confruntarea cu adolescenta lor s.a.m.d. 

Dar ceea ce nu toata lumea poate realiza este ca o data inteles, un numar relativ mic de sisteme dinamice lumineaza aceste incercari si dau putere familiilor sa depaseasca cu success dilemele predictibile ale vietii.

Adaptare dupa Michael P. Nichols si Richard C. Schwartz , Terapia de familie – concept si metode