Psihoterapeut Iasi

Capacitatea de a avea incredere si de a simti ca acest sentiment este reciproc este o conexiune esentiala in orice relatie – un liant emotional ca ne ajuta sa ne simtim protejati si in siguranta.

Daca sunt intrebati care este cel mai important element din relatiile lor, majoritatea respondentilor vor afirma ca increderea. Pare dificil, totusi, sa transpui in cuvinte ce reprezinta in realitate sentimentul de incredere. Multe cupluri ar spune ca nu ar putea sa o descrie, dar ca stiu ce inseamna sa o pierzi.

Increderea este importanta intr-o varietate de relatii cotidiene – de la cele intre membrii familiei, la cele ce tin de serviciu si in cadrul comunitatii. In familiile noastre avem nevoie sa credem ca promisiunile vor fi respectate; la serviciu, ca avem sprijinul colegilor si ca acestia vor prelua partea care li se cuvine din probleme. Daca suntem dezamagiti de un membru al familiei care-si incalca o promisiune sau descoperim ca unul dintre colegi este egoist, vom reactiona probabil printr-o stare de furie si dezamagire.

In mod spontan si intuitiv, atunci cand acordam increderea noastra, vom tine cont de cateva elemente-cheie pe care le constientizam, de cele mai multe ori, doar in momentele in care relatia a fost afectata de “tradare”. Cativa inficatori-cheie pe care cei mai multi dintre noi ii acceptam ca o dovada a increderii se refera la respectarea promisiunilor, previzibilitate, onestitate, loialitate, angajament si delimitarea granitelor.

Respectarea promisiunilor si angajamentelor este esentiala pentru stabilirea si mentinerea increderii in relatiile cotidiene. Promisiunile pot fi formale sau informale. Daca o promisiune este onorata, va creste probabilitatea de a avea incredere si alta data in acea persoana si de a o trata cu mai mare responsabilitate pe parcurrsul interactiunilor viitoare.

In ceea ce priveste previzibilitatea, in mod eronat, o asociem cu etichete de genul a fi plictisitor sau neinteresant. In realitate, insa, este imposibil sa avem un sentiment de incredere fara sa existe un element de previzibilitate. Cu alte cuvinte, daca putem anticipa ca o persoana va reactiona in acelasi mod de fiecare data cand ii solicitam un anumit lucru, ne este mult mai usor sa ne permitem noua insine sa investim incredere in ea.

In cele mai multe relatii, sinceritatea si onestitatea sunt cruciale. Minciunea submineaza fundamentul oricarei relatii in care dorim sa investim incredere. Nu este intotdeauna usor sa mizam pe cartea onestitatii, insa relatiile bazate pe incredere au nevoie de sinceritate pentru a se consolida. Este posbil sa simtim ca putem sa avem mai multa incredere in cineva care ne raspunde sincer la o intrebare dificila. Persoana care evita sa ofere un raspuns sincer sau care spune doar ceea ce crede ca vrem sa auzim, poate evita o confruntare directa cu adevarul pe moment, insa, pe termen lung, increderea este afectata in mod serios si dificil de restabilit – “Daca tu m-ai mintit in aceasta privinta, cine stie ce altceva mi-ai ascuns….”

Componenta-cheie a increderii o reprezinta loialitatea fata de o alta persoana. A fi loial insemna a ramane alaturi de persoanele importante din viata noastra atunci cand traverseaza perioade dificile. “Esti aici pentru mine?” , “Pot conta pe sprijinul tau si pe faptul ca nu ma vei abandona in aceste momente?” par a fi intrebari care au nevoie de un raspuns afirmativ din partea celor care sunt intr-o relatie de incredere.

In orice relatie, si in special cele de cuplu, este important ca ambii parteneri sa fie devotati relatiei. Este foarte dificil sa ai incredere in cineva care se gandeste vag la viitorul relatiei in care este implicat. Angajamentul reprezinta atasamentul fata de o persoana, la bine si la rau, dincolo de obisnuitele suisuri si coborasuri ale vietii de fiecare zi. Angajament inseamna ca partenerii sa-si asume in mod reciproc implicarea activa si responsabila in bunul mers al relatiei. Pe masura ce relatia se schimba si se dezvolta, ar fi benefic sa realizam ca “ Sunt implicat/ a in aceasta relatie si chiar daca ea nu evolueaza in directia dorita de mine, as putea lua masuri, as putea gasi compromisuri pentru a face ca ea sa creasca si sa se dezvolte in continuare. Nu numai ca imi place relatia in care ma aflu, dar voi actiona direct in vederea mentinerii sale, chiar daca asta va insemna ca uneori sa nu mi se faca pe plac.”

Imaginati-va, acum, relatia voastra ca pe o gradina imprejmuita cu un gard. Gardul este construit din lucrurile pe care leconsiderati ca fiind importante pentru mentinerea relatiei. Uneori, acestea sunt clare pentru ambii parteneri , dar de cele mai multe ori nu sunt discutate deschis, ci doar presupuse si considerate a fi subintelese. Granitele pot iesi in evident atunci cand unul dintre parteneri paseste dincolo de gard. Granitele reprezinta un mixaj de atitudini impartasite, referitoare la bani, sex, serviciu, modalitati de petrecere a timpului liber, prieteni etc., si de credinte unice si personale legate de relatie.

Imaginati-va o situatie perfecta, in care puteti avea orice tip de relatie v-ar placea, ajutandu-va de cateva intrebari, care ar putea sa va inspire in acest proces de reflectie:

Cat de multa libertate imi doresc? Cat de multa libertate as putea sa acord?
Cum ne vom arata increderea unul fata de celalalt?
Imaginea ideala proiectata depinde de aparenta exterioara, comportament, comunicare, angajament sau de alte aspecte?
Am nevoie de anumite circumstante pentru a avea o relatie de incredere ideala? De exemplu, siguranta financiara, casatorie (sau nu) sau de sprijinul prietenilor?
Care actiuni din cadrul relatiei demonstraza increderea?
Puteti reflecta asupra lipsurilor existente in relatia dumneavoastra, precum si asupra modului in care le puteti rezolva. Daca partenerul este deschis si dispus, ar putea sa parcurga acelasi proces de reflectie asupra nevoilor personale in relatie. Acest exercitiu poate fi un tonic emotional-afectiv, care va aduce mai multa claritate si transparenta in relatie, prin comunicarea asupra abordarilor diferite legate de rezolvarea unei problem sau de intelegerea naturii acesteia.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

NOTĂ DE INFORMARE CU PRIVIRE LA PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL (GDPR) DE CĂTRE DASCALU CATALINA IOANA – CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE 1. Detalii despre această notă de informare DASCALU CATALINA IOANA  – Cabinet Individual de Psihologie este denumirea formală, din acte, pentru cabinetul de psihoterapie administrat de mine, Catalina Ioana DASCALU. Sunt psihoterapeut treapta [...]

Dacă nu punem capăt unei relaţii „şchioape”, este pentru două motive: pentru că sperăm că celălalt se va schimba sau pentru că avem credinta că timpul va rezolva toate problemele. Se ştie bine că, de multe ori, oamenii reiau o relaţie care a eşuat. Este ca şi cum am vrea să scoatem apă dintr-o fântână [...]

Titlu: Rezilienta – secretul puterii psihice. Cum devenim mai rezistenti la stres, depresii si epuizare psihica Autor: Christina Berndt Editura: All Viața în secolul XXI este foarte solicitantă. Monstrul spiralei performanțelor pândește nu numai în activitatea curentă, ci și în viața socială. Facem din ce în ce mai greu față solicitărilor lumii moderne. Ce bine [...]

Calmul este un sentiment de autocontrol, care ne permite să funcționăm la capacitatea maximă a tuturor abilităților noastre. Este starea ideală a creierului, susținută de un corp aliat întru totul cu acest creier hotărât, ceea ce ne permite să ne valorificăm puterile cognitive, menținând, în același timp, un echilibru perfect cu emoțiile noastre, într-o bună stare de sănătate fizică și mentală..

Pentru a descoperi explicația stării de calm, este necesar să înțelegem modul de funcționare al creierului și al sistemului nervos.

Echilibrul dintre calm și anxietate este controlat de sistemul de relaxare parasimpatic și de sistemul de alarmare simpatic. Creierul nostru mijlociu interpretează rumoarea și vuietul, atacurile intermitente asupra atenției noastre ca și cum ar fi niște tigri înfometați, care ne blochează calea și ne arată colții lor ascuțiți. Creierele noastre, evaluate în așa fel încât să lupte cu amenințările reale, cum ar fi tigrii adevărați, nu pot face distincția dintre o fiară gata să atace și un raport trimestrial întârziat cu două săptămâni. În aceeastă situație, ne vom activa sistemul simpatic, la fel cum o făceau și strămoșii noștri în situații de pericol. Sistemul excitant al creierului nostru rațional ne poate ajuta să finalizăm acel raport, ba chiar să ducem la bun sfârșit alte zece sarcini în același timp. Pe parcurs, uităm să închidem acest sistem de alarmă, care este mereu vigilent.

Atunci când vorbim despre stres, este important să reținem următorul aspect: ceea ce face diferența între stresul inofensiv și cel nociv este durata. Avem resurse să facem faţă unei scurte perioade de stres, atâta timp cât nu este prea traumatizant sau copleşitor. Problemele apar când rămânem stresaţi lungi perioade de timp, pentru că nu aşa am fost proiectaţi.

Hormonul numit adrenalină a apărut pentru a genera o serie de modificări foarte rapide în organism atunci când apare nevoia de a ne proteja. Adrenalina este extraordinar de eficientă, transformându-ne în maşini subtil adaptabile, capabile de luptă sau de fugă la cel mai înalt nivel al capacităţilor organismului nostru. În câteva clipite, adrenalina, secretată de organism ca reacţie la ameninţarea percepută, afectează aproape fiecare funcţie a organismului. Inima ne bate mai repede, pentru a pompa mai mult sânge în corp, ni se taie respiraţia, astfel încât să ne încărcăm cu mai mult oxigen, vasele de sânge din muşchi şi din piele se dilată, pentru a permite o activitate musculară mai intensă şi pentru a elimina căldura pe care sigur o vom genera atunci când fugim de bestia care ne urmăreşte, iar toţi nervii noştri devin supersensibili, pentru că vom avea nevoie de toată acuitatea disponibilă în lupta pe viaţă şi pe moarte care va urma. În plus, intestinele vor avea tendinţa să se deschidă la ambele capete, acest lucru permiţând o eliminare rapidă a câtorva kilograme din greutatea corporală, ceea ce ne va ajuta să alergăm mai repede şi va lăsa o urmă cu miros puternic. Dat fiind că cea mai mare parte a prădătorilor noştri din acele timpuri se bazau în special pe simţul mirosului, iar noi nu, confuzia astfel creată ne oferă câteva secunde să găsim o crevasă în care să ne strecurăm pentru a evita să fim mâncaţi.

Toate sunt adaptări bune, dacă eşti urmărit de un tigru cu dinţi sabie, dar nu îţi sunt de mare ajutor dacă te afli la birou, la restaurant sau acasă.

Alimentat de temerile lobilor frontali, care echivalează ratarea unui termen limită cu pierderea unui loc de muncă sau a prestigiului, sistemul simpatic stârnește, în corpurile și creierele noastre, un cod portocaliu de alertă, o permanentă stare de anxietate.

Conflictul tensionat dintre creierul mijlociu primitiv și creierul rațional, mult mai evoluat, este acela care dă naștere anxietatății și neliniștii, devenind incapabili să ne calmăm pe noi înșine. Nu putem dormi noaptea și suntem tensionați și nervoși în timpul zilei. Nu ne putem concentra și nu ne putem relaxa.

Când nu ne activăm mecanismul parasimpatic de liniștire a corpului, sistemul nostru simpatic de fugă poate mări șansele de a face un atac de cord sau o comoție cerebrală. Și aceasta în timp ce, paradoxal, ne ajută să respectăm termenele-limită care ni se impun zilnic.

Pentru oricare dintre bolile care ne-au afectat din cauza stresului, aspectul esenţial este acelaşi. Am funcţionat prea mult timp la viteză maximă. Acest lucru a fost parţial determinat sau cauzat de anumite situaţii. Devenim o tornadă, care se acumulează încontinuu, indiferent de cât de mult rău ne-ar făcut acest lucru.

Nu mai faceţi ceea ce făceaţi. Dacă munca, parţial sau în întregime, v-a făcut să vă îmbolnăviţi, mergeţi la medicul vostru şi luaţi-vă un concediu medical. Dacă v-aţi epuizat pentru a răspunde cerinţelor celorlalţi, stabiliţi diagnosticul şi spuneţi-le că sunteţi bolnav. Nu puteţi face ceea ce aţi făcut întotdeauna pentru ei, cel puţin nu deocamdată. Dacă v-aţi îmbolnăvit urmărind obiective personale, trebuie să luaţi o pauză pentru o vreme. Exact ca un sportiv care se accidentează pentru că s-a antrenat prea serios, trebuie să vă odihniţi pentru a-i da timp rănii să se vindece. Aveţi o boală reală, cu o bază fizică. Nu este doar în mintea voastră şi nu puteţi ieşi din această situaţie prin efort sau hotărâre. Cu cât încercaţi mai mult, cu atât va fi mai rău.

Dacă simţiţi că vă aflaţi pe marginea prăpastiei, este pentru că aşa se şi întâmplă… deci faceţi un pas înapoi. Este în interesul tuturor să faceţi asta, chiar dacă cei din jurul vostru (şef, soţ, prieteni, copii) se plâng de asta acum. Ei nu înţeleg bolile legate de stres şi nu există nici un motiv pentru care ar trebui să le înţeleagă; este posibil să nu le fi trăit niciodată. Dacă încetaţi să vă mai duceţi la fund, măcar lucrurile nu se vor agrava, iar dacă vă acordaţi timp pentru a vă odihni, veţi începe să vă vindecaţi. Apoi, unele tratamente specifice vă pot ajuta să vă recuperaţi.
Odată obţinut acest lucru, putem ajunge la partea cea mai satisfăcătoare: aceea de a fi bine. Dar dacă nu opriţi, în primul rând, ceea ce v-a făcut rău, nimic altceva nu va funcţiona. Nu uitaţi, nu stresul v-a făcut să vă îmbolnăviţi, voi sunteţi cel care a făcut acest lucru

În concluzie, vă invit să reflectați la următoarea întrebare: Ce s-ar intâmpla dacă, în loc să alegeți constant sistemul simpatic stimulat de sarcini, ați crea deprinderea de a apela, periodic, la sistemul de relaxare parasimpatic? În mod paradoxal, această alegere poate să vă sporească, de fapt, șansele de a face față rutinei, permițându-vă să respectați termenele și să fiți sănatoși. Deprinderea de a face această alegere ar putea să vă țină în viață liniștiți și fără sedative.

Eliminarea răspunsului la stres nu este posibilă, nu e nici măcar de dorit, nefiind compatibilă cu viața. Poate că ar fi util ca în loc să ne intrebăm “Cum să fac să nu mai fiu stresat?“, să schimbăm abordarea folosind întrebarea “Cum aș putea să-mi reglez termostatul apărării, astfel încât aceasta să nu comute pe viteză mare atunci când mă confront cu o amenințare ușoară? Cum pot închide rapid și efficient reacția la stress, atunci când nu mai este nevoie de ea?“

Titlu: Paradoxul puterii. Cum castigam si pierdem influenta Autor: Dacher KELTNER Editura: Curtea Veche Dacher Keltner face parte din acea categorie de oameni de ştiinţă care nu stau închişi într-un turn de fildeş. A colaborat cu realizatorii multipremiatului film de animaţie Inside Out (întors pe dos), a participat la diverse proiecte ale platformei Facebook şi [...]

Copiii au nevoie să fie încurajați să acționeze, să descopere lumea în care trăiesc, cu curiozitate și încredere.  Cea mai sigură cale de a dezvolta în copil anxietatea și teama este de a ne manifesta noi înșine, ca părinți, în acest mod. Ceea ce îi motivează pe unii părinți să devină dominatori în relația cu [...]

Suntem deschiși să facem complimente în următoarele situații: atunci când apreciem sincer pe cineva, când dorim să certificăm solidaritatea noastră, când inițiem o discuție, când ne interesează determinarea unui anumit comportament sau pentru că pur și simplu dorim să mulțumim celuilalt. Un compliment reușit reprezintă o modalitate plăcută de a crea buna-dispoziție și apropiere, relaxând [...]

Calitatea vieţilor noastre este determinată, în mare parte, de deciziile pe care le luăm. Alegerile pe care le facem ne afectează stările de dispoziţie şi modul în care ne vedem pe noi înşine. Ele influenţează calitatea relaţiilor cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu lumea. Fiecare acţiune determină apariţia unei reacţii de aceeaşi amplitudine, dar [...]

În mitologia greacă, este povestit mitul lui Pygmalion, sculptorul care nemaiavând încredere în femei a meșteșugit o statuie și s-a îndrăgostit de propria creație. Ulteriori, la rugămințile sale și văzându-i suferința, zeii s-au îndurat și au dat viață femeii de fildeș de care acesta se îndrăgostise. Perpetuăm mitul lui Pygamalion, atunci când suntem îndrăgostiți de [...]

A face diferența între iubirea sănătoasă, matură, interdendentă și cea adictivă, imatură, obsesivă este un pas esențial către construirea unor relații împlinitoare.  Nevoia de iubire este fundamentală și rămâne prezentă, chiar dacă am fost răniți.  Am fost educați să căutăm iubirea și fericirea mai degrabă în afara noastră. Cultura în care trăim idealizează dragostea, promovând [...]

Autor: Karen Horney Editura: TREI Este posibilă o autoanaliză? Dacă da, când, în ce măsură şi cu ce limite? Putem utiliza tehnicile psihanalitice pe cont propriu, pentru a ne rezolva problemele? Este introspecţia constructivă sau mai degrabă inutilă? Acestea sunt întrebările pe care le abordează, în cartea sa, Karen Horney, alături de prezentarea a numeroase [...]

Munca este spațiul în care ne petrecem o bună parte a timpului. Slujbele noastre sunt mai mult decât ceea ce facem efectiv ca activități menționate sau nu în fișa postului. Ele sunt relații – cu noi și cu colegii noștri, cu clienții sau cu beneficiarii serviciilor noastre, cu ceea ce creăm sau vindem, cu mediul în care trăim [...]

Succesul în domeniile relevante ale vieții noastre este strâns legat de o atentă și minuțioasă activitate de planificare. Orice efort încununat de succes este rezultatul unei foarte atente planificări ce are la bază următoarele întrebări: Către ce mă îndrept?, Care este drumul cel mai potrivit pentru a ajunge la destinație?, Care sunt resursele de care [...]

Vă aflați în mijlocul unei conversații și interlocutorul vă adresează o serie de cuvinte care vă deranjează. Vă blocați, fără a mai ști ce să spuneți mai departe. În primul rând, este foarte important să vă clarificați ce să nu spuneți. Încercările de apărare gen “Nu este adevărat” sau “Nu sunt de acord cu tine” [...]

Autor: Sidney Rosen Editura: Curtea Veche “Vreau acum să alegi un moment din trecut când erai foarte, foarte mic. Iar vocea mea te va însoţi. Vocea mea se va preschimba în vocea părinţilor tăi, a vecinilor, prietenilor, colegilor de şcoală, tovarăşilor de joacă, profesorilor tăi.” (Milton H. Erickson) Sidney Rosen adună în acest volum peste [...]

Evoluția personală depinde într-o mare măsură de curajul de a ne separa de  ceilalți  în procesul afirmării propriei noastre individualități.  Metaforic vorbind, viața reprezintă o succesiune de nașteri. Copii fiind trebuie să ne diferențiem de imaginile ideale ale părinților despre ceea ce înseamnă un “copil bun” – să ieșim din temerile, din dorințele, din percepțiile [...]

In foarte multe circumstante si contexte din viata noastra, ne confruntam cu starea de manie. Aceasta poate rezulta din lucruri marunte, de zi cu zi, care ne irita: poate un coleg de birou care vorbeste prea tare, prietenul sau partenerul de viata care nu si-a respectat angajamentul declarat, colaboratorul care si-a insusit initiativa unei activitati [...]

Cea mai valoroasa intrebuintare a timpului inseamna sa devenim tot mai buni in indeplinirea celor cateva sarcini de care depinde majoritatea rezultatelor. Tot ce e mai putin decat un angajament constient fata de un lucru important, este un angajament inconstient fata de un lucru neimportant.

Oamenii vâneaza iubirea. Ei simt nevoia sa faca acest lucru deoarece sunt convinsi ca iubirea le lipseste. Nedându-si seama ca iubirea exista în inima lor, ei o vâneaza la alte persoane, desi acestea sunt la fel ca ei, inconstiente de iubirea din inima lor. Nimeni nu se iubeste pe sine, deci cum ar putea ei sa iubeasca pe altcineva? Oamenii îsi creeaza astfel o nevoie foarte mare, care nu este reala, si continua sa o vâneze, dar în locuri gresite, caci nici ceilalti oameni nu au iubirea pe care o cauta ei.