Psihoterapeut Iași

Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vânjosi.

Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de neînchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decât câteva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea. Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.

La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase! Începusera în acelasi timp si cei doi copaci erau la fel!

Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor! „Nu mai înteleg nimic! Cum ai reusit sa termini când te opreai la fiecare ora?”

Celalalt zâmbi: „Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea”.

Autor: Bruno Ferrero

Sursa: Aici

Titlu: Arta de a fauri oameni

Autor: Virginia Satir

Editura: Trei

Cartea o puteti comanda Aici

Psihologia familiei
Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă – zecimea pe care o văd şi o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, dar nu ştiu exact ce şi nici nu ştiu cum să caute. Pornind de la experienţa sa terapeutică bogată, autoarea subliniază rolul important al familiei pentru dezvoltarea tuturor membrilor săi, atât copii, cât şi adulţi. În toate familiile, disfuncţionale sau nu, acţionează aceleaşi forţe: stima de sine a fiecărui membru al familiei, comunicarea dintre membrii familiei, regulile de interacţiune dintre ei şi legăturile familiei cu societatea.

Exerciţiile propuse în carte vin în sprijinul tuturor celor care vor să aducă schimbarea în propria familie şi permit accesul la modul de lucru al Virginiei Satir, extrem de util şi pentru psihologi, consilieri şi terapeuţi. Scrisă într-un limbaj accesibil, plină de exemple, cartea se adresează tuturor celor interesaţi de psihologia familiei.

„Formarea unei familii este probabil cel mai dificil lucru din lume. Seamănă cu procesul prin care două firme îşi pun laolaltă resursele pentru a crea un produs unic. Toate durerile de cap ce pot să apară pe parcursul acestui proces sunt prezente şi atunci când doi adulţi, un bărbat şi o femeie, se reunesc pentru a creşte un copil de la naştere până la vârsta adultă. Părinţii dintr-o familie care favorizează dezvoltarea îşi dau seama că problemele apar, pur şi simplu, pentru că viaţa le aduce în cale, şi vor continua să caute soluţii creative pentru fiecare nouă problemă care apare. Pe de altă parte, familiile cu probleme îşi consumă energiile încercând în van să oprească apariţia problemelor; iar când problemele apar — şi, bineînţeles, problemele apar întotdeauna — aceşti oameni nu au resurse pentru a rezolva crizele.
Părinţii care favorizează dezvoltarea înţeleg că schimbarea este inevitabilă: copiii se schimbă rapid de la o etapă la alta, adulţii se dezvoltă şi se schimbă în continuu, lumea din jurul nostru nu stă niciodată pe loc. Ei acceptă schimbarea ca parte a vieţii şi încearcă să o folosească în mod creativ pentru ca familiile lor să favorizeze şi mai mult creşterea membrilor.”

„Am convingerea că orice familie cu probleme poate deveni o familie care favorizează dezvoltarea. Majoritatea lucrurilor care fac ca familiile să fie disfuncţionale se învaţă după naştere. Dacă aceste lucruri se învaţă, atunci cu siguranţă se şi dezvaţă, iar în locul lor se pot învăţa lucruri noi. Întrebarea este cum facem asta?
Pe măsură ce veţi vedea mai clar problemele din familie, veţi înţelege şi că, indiferent ce s-a întâmplat în trecut, aţi făcut tot ce puteaţi să faceţi mai bine. Este inutil să vă simţiţi vinovaţi sau să daţi vina pe alţi membri ai familiei. Sunt mari şanse ca nimeni să nu fi observat cauzele care au produs disfuncţionalităţile din familie — şi nu pentru că nimeni nu dorea să le vadă, ci pentru că nu ştiaţi încotro să priviţi sau fuseserăţi învăţaţi să vedeţi viaţa prin ochelari mentali, care vă împiedicau vederea. Citind această carte veţi începe să vă scoateţi ochelarii şi să priviţi direct lucrurile care produc bucurie sau durere în viaţa de familie.”

Virginia Satir este cunoscută pentru contribuţiile sale inovatoare la terapia familiei, care pun accent pe constelaţiile sistemice familiale. Pornind de la experienţa clinică, a propus un model al procesului de schimbare, utilizat în prezent şi în domeniul organizaţional. A iniţiat primul program de formare în terapia familiei, iar ideile sale au stat la baza apariţiei programării neuro-lingvistice (NLP). A scris numeroase articole şi cărţi, printre care Self Esteem, The Satir model: family therapy and beyond, Conjoint family therapy.

Cuprins:

Prefaţă
Nota editorului
1 Introducere
2 Cum e familia voastră?
3 Stima de sine: Vasul de care nu are nimeni grijă
4 Stima de sine: Sursa energiei personale
5 Mandala personală
6 Comunicarea: A vorbi şi a asculta
7 Tipare de comunicare
8 Jocuri de comunicare
9 Regulile după care trăiţi
10 Sisteme: deschise sau închise?
11 Cuplul: Arhitecţii familiei
12 Familii speciale
13 Harta familiei voastre
14 „Cutia cu viermi” în acţiune
15 Proiectul familiei
16 Câteva elemente esenţiale ale proiectului familiei
17 Ingineria familială
18 Familia extinsă
19 Ciclul vieţii
20 Adolescenţa
21 Crearea unei perechi pozitive
22 Spiritualitate
23 Ultimii ani
24 Familia în societate
25 Pace în oameni, pace între oameni
26 Familia viitorului
Dragă cititoruleTitlul original: The New Peoplemaking
Publicată de: Science and Behavior Books, Inc., 1988
Limba originală: engleză
Traducere de: Nicoleta Dascălu
Anul apariției: 2010

Dupa ce a citit Arta Razboiului, regele statului Wu l-a chemat pe Sun Tzu si i-a spus:

– Am parcurs cu multa atentie cele treisprezece capitole ale cartii tale. Pot pune la  incercare invatatura despre conducerea trupelor?

– Desigur, Maiestate, a raspuns Sun Tzu.

Regele a intrebat:

– Invatatura aceasta poate fi aplicata si femeilor?

Sun Tzu a raspuns afirmativ si atunci, din palat, au fost aduse 180 de femei frumoase. Sun Tzu le-a impartit in doua companii, conduse de doua dintre concubinele favorite ale regelui. Dupa aceea, a adus sulite si le-a vorbit femeilor:

– Cunoasteti deosebirea dintre “inainte” si “inapoi”, “stanga” si “dreapta”?

– Da, au incuviintat femeile.

Sun Tzu a continuat:

– Cand prin sunetul tobelor, voi comanda “inainte”, priviti drept in fata. Cand voi comanda “la stanga”, intoaceti-va spre mana voastra stanga. Cand voi comanda “la dreapta”, intoaceti-va spre mana dreapta. Cand voi comanda “inapoi”, intoaceti-va imprejur, spre spate.

Dupa ce le-a explicat comenzile, femeile au fost de acord ca le intelesesera. Sun Tzu le-a impartit dupa aceea sulite, pentru a incepe instructia. Prin sunetul tobelor, el a comandat intoacerea la dreapta. Drept raspuns, femeile au izbucnit in ras.

Foarte rabdator, Sun Tzu a spus:

– Daca instructiunile si comenzile nu sunt clare si raspicate,  daca ordinele nu sunt perfect intelese, atunci vina este a generalului.

A mai repetat de cateva ori explicatiile, dupa care a poruncit tobelor sa anunte intoacerea la stanga si din nou femeile au izbucnit in ras.

Atunci, Sun Tzu a spus:

– Daca instructiunile si comenzile nu sunt clare si raspicate, daca ordinele nu sunt perfect intelese, atunci vina este a generalului. Daca comenzile sunt clare si soldatii nu  se supun, atunci vina este a ofiterilor.

Imediat a ordonat ca femeile ce conduceau cele doua companii sa fie decapitate.

Cand regele, care privea totul de pe terasa, a vazut ca doua dintre concubinele sale favorite vor fi executate, s-a alarmat si a trimis degraba un mesaj:

– Ne declaram multumiti de priceperea generalului de a comanda trupe. Fara aceste concubine, mancarurile si bauturile noastre nu vor fi insa la fel de gustoase. Dorinta regelui este ca ele sa nu fie decapitate.

Sun Tzu a replicat:

– Deoarece suveranul m-a insarcinat sa iau in primire si sa conduc trupele acestea, exista unele ordine pe care nu le pot accepta.

A poruncit decapitarea celor doua concubine ca exemplu pentru toate femeile si a numit la conducerea companiilor pe urmatoarele doua concubine.

Tobele au rapait din nou si instructia a inceput. Femeile au executat manevrele exact asa cum li s-a comandat, intorcandu-se la dreapta sau la stanga, marsaluind inainte, intorcandu-se imprejur, ingenunchind sau ridicandu-se.  Au actionat in sincronizare perfecta si precizie, fara sa scoata un singur sunet.

Sun Tzu a trimis un mesager la regele Wu, spunandu-i:

– Maiestate, soldatii sunt acum correct instruiti si perfect disciplinati. Ei sunt pregatiti pentru ca Maiestatea Voastra  sa-I treaca in revista. Ii puteti folosi cum doriti. Ca suveran, le puteti cere sa treaca prin foc si apa si va vor da ascultare.

Regele a raspuns:

– Comandantul va inceta instructia si va reveni in tabara sa. Nu dorim sa coboram si sa trecem trupele in revista.

Foarte calm, Sun Tzu a spus:

– Regele acesta iubeste doar vorbele goale si nu le poate pune in fapte.

Morala istoriei de mai sus poate fi o lectie despre instruire, disciplina, structura de comanda, jucarea de roluri potrivit situatiei sau poate despre sustinerea interviurilor pentru obtinerea unei slujbe. Cititorul intelept isi poate folosi imaginatia pentru a determina lectiile ce sunt aplicabile.

Integritatea fara cunoastere este slaba si inutila. Cunoasterea fara integritate este periculoasa si cumplita. (Samuel Johnson)

1. Spune adevarul asa cum este.
2. Recunoaste ca exista nesigurante.
3. Nu face afirmatii pe care ar trebui sa le retractezi ulterior.
4. Actioneaza potrivit celei mai bune estimari a situatiei.
5. Abtine-te de la “judecati de valoare”.

Integritatea este o forta puternica. Integritatea morala este fundamentul reputatiei dumneavoastra. Fie aveti integritate, fie nu aveti.

Fragment din cartea “ Sun Tzu pentru succes. Cum sa folositi arta razboiului pentru a invinge in confruntari si a va atinge obiectivele importante in viata ” – autor:  Gerald Michaelson  cu Steven Michaelson

Editura Meteor Press. Link catre website-ul editurii Aici

PsihoterapieIasi.Ro

Titlu original: The 3 Keys to Empowerment. Release the Power within People for Astonishing Results
Anul apariţiei: 2007
Număr pagini: 288 / Format: 14,5×20,5 cm
Traducător: Rocsana Niţă
Copertă: Griffon and Swans Productions (www.griffon.ro)
ISBN: 978-973-669-339-7

Responsabilizarea, unul dintre cele mai promiţătoare concepte de afaceri ale anilor ’80, este apreciat şi astăzi ca „uşor de zis, dar greu de făcut“. E clar că managerii doresc angajaţi care să-şi asume responsabilităţi, iar angajaţii doresc să se implice cât mai mult în activitatea companiilor. Undeva pe acest drum apar însă obstacole. Autorii cărţii de faţă analizează punerea în aplicare a strategiilor de responsabilizare, subliniind faptul că este vorba despre o nouă paradigmă managerială. Aplicarea acestui concept înseamnă, de fapt, trecerea de la cultura ierarhică a unei organizaţii la aceea bazată pe responsabilizare. Atitudinile, comportamentele şi modurile de relaţionare trebuie să se schimbe pentru ca o organizaţie, membrii echipelor şi liderii lor să păşească spre responsabilizare.

Cartea vă prezintă conceptele-cheie necesare acestui drum: cele trei strategii utile instituirii responsabilizării în organizaţie, cele trei etape ale procesului de aplicare a responsabilizării şi cadrul punerii în practică a acesteia. Autorii, specialişti renumiţi ai managementului contemporan, consideră că responsabilizarea este crucială pentru companiile care vor să fie competitive în lumea afacerilor de mâine.

Dintre cărţile lui Ken Blanchard, la Curtea Veche Publishing au mai apărut: Manager la minut®/2001 (coautor Spencer Johnson), De la scop la realizare/2004 (coautor Jesse Stoner), Reţeta unui lider/2004 (coautor Marc Muchnick), Managementul şi valorile/2004 (coautor Michael O’Connor) şi Secretul/2005.

Cartea o puteti gasi Aici

Nu are nici un rost sa te uiti catre sud,

daca gandurile tale sunt orientate catre nord.

*

Ridica mana

si ciocaneste usor in cerul noptii.

Apoi  asculta.

*

A nu actiona

inseamna a actiona.

*

Am cautat toata ziua, dar nu am gasit

nici o dovada ca va exista o zi de maine.

*

ACUM

pare a fi o perioada la fel de buna ca

si oricare alta.

*

Poate ca lucrurile nu sunt ceea ce par,

dar probabil ca nu sunt nici altceva.

*

Aproape pentru orice „de ce”

vei gasi un „de ce nu”.

*

O frunza insignifianta iti poate umple

mintea cu ganduri, in timp ce restul

universului ramane neobservat.

Nici mai mult, nici mai putin.

*

Gandurile sunt precum picaturile de ploaie care cad in apa.

Lasati-le sa va spele,

Si continuati-va impreuna drumul

Catre ocean.

*

O broasca ce traieste pe fundul unui put

poate crede cu toata sinceritatea ca

a vazut intreaga lume.

*

Tu esti manifestarea vie a unei intrebari retorice.

*

Tot ce nu esti tu este acela.

Inclusiv tu esti acela.

De aceea, fii bun cu acela.

*

Daca doresti sa intelegi zenul, citeste

printre randuri.

Aici sunt niste spatii goale, care nu spun

nimic.

*

Autor: David Bell

„Zenisme. Sa radem pe calea catre iluminare”

Unii oameni cred ca o simpla foaie de hartie care le garanteaza divortul le va transforma viata in mod magic si va face ca toate partile neplacute ale divortului – indoielile, grijile, confuziile, tulburarile – sa dispara. Exista, din nefericire, doua tipuri de divort prin care trebuie sa treaca oamenii: divortul legal si divortul emotional.

Desi partea legala a divortului se poate termina cu acea bucata de hartie, divortul emotional poate fi mult mai dificil de realizat. Unii oameni sunt divortati emotional cu mult inainte de a se separa fizic. Altora, le poate lua decenii intregi pana sa se simta cu adevarat deconectati emotional de fostul sot.  Unele persoane nu vor reusi niciodata sa se detaseze.

Atunci cand cuplurile devin divortate emotional, membrii acestora nici nu se mai iubesc, nici nu se mai urasc. Dragostea si ura sunt elemente continue ale unei legaturi intense. Atunci cand oamenii sunt divortati emotional, sentimentele lor se incadreaza intre limitele indiferentei si ale grijii ocazionale.

Acest lucru nu se intampla automat atunci cand este eliberata sentinta de divort. Pentru multi oameni, presupune o lunga batalie. Perioada medie de timp pentru adulti de a ajunge la divortul emotional este de unu sau doi ani dupa decretarea leagala a divortului. Adesea, hartia de divort marcheaza inceputul drumului catre adevaratul divort. Este un semn ca sunteti acum liberi pentru a urma o noua cale in viata, pentru a fi cu adevarat singuri, pentru a dispune de abundenta de oportunitati si alegeri care se profileaza inaintea voastra. Unii sunt entuziasmati de aceasta perspectiva. Multi o considera ingrozitoare. Majoritatea alterneaza intre cele doua stari zi de zi, pana cand zilele de speranta si de entuziasm incep incetul cu incetul sa le depaseasca ca numar pe cele de panica si teama.

Cea mai mare parte a oamenilor trec printr-o atenta cautare de sine si analiza personala  pe durata acestui proces. Pot face acest lucru singuri in momente neobisnuite ale zilei si ale noptii. Pot apela la ajutorul prietenilor apropiati pentru a parcurge acest proces de reconstruire de sine, pentru a intelege cine sunt, cine au fost si cine ar trebui sa fie. Multi merg la terapeuti pentru a fi ajutati sa vada in oglinda gandurilor si sentimentelor lor si sa-si contureze mai ferm proaspata si noua imagine de sine. Acest proces poate fi minunat, groaznic, dureros, placut.

Noi le spunem clientilor ca, in timp ce acest proces al reconstruirii de sine se afla in plina desfasurare, relatiile sociale ar trebui sa fie pastrate la nivel ocazional si orientate catre distractie si prietenie. Dati-va intalnire si bucurati-va de unii prieteni de sex opus. Insa nu va implicati serios inainte de a fi divortat cu adevarat din punct de vedere emotional de fostul sot. O noua poveste de dragoste poate fi placuta la inceput, insa, daca permiteti ca ea sa se intample, nu faceti decat sa va intarziati procesul de vindecare si sa va blocati noul potential de crestere. Exista, de asemenea, posibilitatea de a repeta aceleasi greseli pe care le-ati comis anterior si  a sfarsiti cu un alt divort. (Incidenta celui de-al doilea si de-al treilea divort este chiar mai mare decat a primului.)

Deci, cum incepeti acest proces? Mai intai de toate, trebuie sa incepeti prin a va simti bine singur. Daca v-ati obisnuit cu ani intregi de companie, desi aceasta a constat adesea in ostilitate si durere, gandul in sine de a fi singuri poate fi ingrozitor. Insa singuratatea poate prezenta multe oportunitati pentru autoreflectie si descoperire de sine.

Prin urmare, rezervati-va ceva timp pentru a afla lucruri noi despre persoana proprie – ce va place sau ce nu va place, ce va adduce liniste, ce va da bucurie.

Incepeti sa simtiti persoana care sunteti, departe de experienta tuturor celorlalti legata de persoana care sunteti. Si reflectati la urmatoarele intrebari:

• Care sunt toti factorii care au contribuit la esecul casatoriei voastre? (Bagajul adus de familiile in care am crescut; bagajul relatiilor anterioare; tensiuni din partea parintilor, rudelor, copiilor, probleme de sanatate, financiare, de serviciu, prieteni; limitarile si lipsurile noastre; manie; dependent; posesivitate; problem de intimidate; alti factori precum….)
• Ce anume doresc de la o relatie serioasa, pe termen lung?
• Ce schimbari trebuie sa fac pentru a ajunge la acel tip de relatie?
• De ce fel de partener am nevoie pentru a ajunge la acel tip de relatie?
• Ce pot face in legatura cu limitarile si lipsurile mele personale pentru a le transforma in puncte tari si resurse?

Adaptare dupa  “ Divortul sanatos. 14 etape ale separarii, divortului si recasatoririi. ” – Autori: Craig Everett si Sandra Volgy Everett

Principiile dupa care traiti viata creeaza lumea in care traiti; daca schimbati principiile dupa care traiti, veti schimba lumea in care traiti.

Cu totii dorim putere. Chiar daca nu dorim sa conducem natiuni sau corporatii, dorim sa realizam ceva in viata. Vrem sa ne asculte copiii nostri; vrem  ca cei cu care colaboram sa lucreze cu noi si nu impotriva noastra; vrem sa ne respecte prietenii. Multi  va vor spune ca cheia puterii rezida in forta, negociere, constrangere sau compromis.  Desi aceste tactici va pot ajuta sa obtineti ce dori pe termen scurt, ele nu creeaza o putere care sa dureze.

Puterea adevarata  si durabila nu vine din tactici si manevre, negociere si intimidare. Ea este in acelasi timp mai subtila si mai complicata decat atat. Este onoarea. Exact! Onoarea este putere! Cand ceilalti te onoreaza, detii o influenta sustinuta si pe termen lung asupra lor. Aceasta este Principiul Puterii.

Este acel tip de putere detinut de Mahatma Gandhi si de Nelson  Mandela, puterea care inspira loialitate si devotement si care transcende timpul si spatiul. Ea se bazeaza pe incredere si respect si dainuie mult dupa moartea celui care a detinut-o. Ea ii inalta si ii motiveaza pe cei care ii atinge.

In relatiile care sunt foarte importante pentru noi, cum ar fi cu membrii apropiati ai familiei, asociati, merita sa facem investitia de a opta sa operam pornind de la puterea bazata pe principii.

Puterea bazata pe principii inspira o intrebare cu raspuns deschis: “ Ce putem facem noi  impreuna si care sa ne tina impreuna?” Ea creeaza posibilitati. Ea inspira sinergia, in care contributiile tuturor partilor se combina pentru a crea noi optiuni si noi ocazii, mai mari si mai bune decat orice ai putea fi sau face de unul singur.

Ce anume devine posibil pentru ca gandim si muncim impreuna fiindca asa vrem, fiindca nutrim unii pentru altii incredere, respect si onoare?

Acest fel de putere nu mai este extern noua. Puterea bazata pe principii se concentreaza pe interior. In cazul puterii bazata pe principii exista control? Da. Se numeste auto-control. Acesta nu mai este extern. Este intern si se bazeaza pe capacitatea interioara pe care o au oamenii de a fi duri cu ei insisi, de a se stradui mai mult cand subordoneaza ce vor ei unei cauze pe care au ales-o. Aceasta inseamna a renunta la ceea ce vrem acum in favoarea a ceea ce vrem mai mult. A renunta la ceea ce nu e atat de important in favoarea a ceea ce este cel mai important.

Interdependenta se cultiva. Puterea coercitiva tinde sa cultive diverse feluri de dependent. Puterea utilitara cultiva si incurajeaza independent: ambele parti aleg. Putem alege sa fim impreuna, putem alege sa ne separam.

Care este calitatea relatiei pe care o incurajeaza puterea bazata pe principii? Interdependeta.

Cand esti dependent, esti foarte vulnerabil. Trebuie sa ii convingi pe alti oameni sa faca diverse lucruri pentru tine. Este o situatie de mare risc. Dependenta se concentreaza pe oameni  din afara ta insuti. Vrei ca altii sa aiba grija de tine. Vrei ca altii sa te faca fericit.

Daca treci la puterea utilitara, esti mai putin vulnerabil; este mai putin riscant. Crescandu-ti capacitatea de a-ti purta singur de grija, increderea ta creste. “ Sunt in stare, pot sa-mi port singur de grija. Daca o alternativa nu functioneaza, voi alege altceva.”

Veti duce mereu cu voi faptele si sentimentele legate din aceasta experienta. Cand va trebui sa luati decizii esentiale, veti putea fi intelepti, veti putea evita actiuni – expedient pe termen scurt, spunandu-va: “ In ce alt mod as putea reactiona la aceasta situatie? Nu sunt obligat sa actionez pe baza temerilor mele. “

As putea spune ca, in cazul puterii bazata pe principii, riscul este calculat. Posibilele castiguri – precum cresterea respectului de sine, onoarea, maim area capacitate de a oferi iubire autentica, auto-control mai eficace – merita riscurile.

Consecintele vietii traite cu onoare

In cazul puterii bazata pe principii, iata ce facem:

Convingem

Suntem rabdatori

Suntem blanzi

Ii invatam pe altii

Acceptam

Suntem buni

Iubim

Invatam

Disciplinam

Suntem consecventi

Traim cu integritate

Acestea sunt rezultatele pe care le obtinem in cazul puterii bazata pe pricipii:

Parteneri si parteneriate

O transformare reciproca

Sinergie

Riscuri calculate

Capacitate crescuta

Control intern pozitiv

Autocontrol

Comportament etic

Relatii de interdependent

Proactivitate

Incredere

Solutii castig/ castig

Acorduri de partneriat

Relatii pe termen lung profund satisfacatoare

Fragmente din cartea “ Principiul Puterii. Impune-te cu Onoare! ” – autor: Blaine Lee, Covey Leadership Center

Editura All. Link catre website-ul editurii Aici

Psihoterapia individuala si terapia de familie ofera, fiecare in parte, un mod de abordare a interventiei si o maniera de intelegere a comportamentului uman. Ambele tipuri de terapie se diferentiaza prin propriile modalitati de formulare a obiectivelor si de structurare a tehnicilor de lucru cu clientul si problema sa.

Terapia individuala este centrata pe sprijinul acordat clientilor in procesul de confruntare cu propriile temeri si dificultati si pe invatarea acestora sa devina mai constienti si mai in acord cu ei insisi. In practica terapiei individuale, este recunoscuta importanta vietii de familie in formarea personalitatii, mergandu-se totusi pe premisa ca aceste influente sunt internalizate si ca dinamicile intrapsihice devin forte dominante ce controleaza comportamentul.

Din punctul de vedere al terapeutilor de familie, fortele dominante din vietile noastre sunt localizate in familie. Terapia bazata pe aceste conceptii este orientata spre schimbarea modalitatii de interactiune a membrilor familiei. Astfel, beneficiile terapiei de familie pot fi de lunga durata, deoarece fiecare memebru al familiei este schimbat.

Dificultatile care sunt subscrise terapiei de familie sunt ilustrate de urmatoarele exemple:

· Probleme cu copiii (care trebuie, indiferent de ceea ce se intampla in timpul terapiei, sa se intoarca acasa sub influenta parintilor)

· Plangeri despre casatorii sau alte relatii intime

· Certuri familiale si alte simptome care se dezvolta in individ in timpul unei tranzitii familiale majore (boala, deces, separare, divort etc)

Daca problemele care apar in jurul tranzitiilor familiale il fac pe psihoterapeut sa se gandeasca mai intaii la rolul familiei, terapia individuala poate fi folositoare in special atunci cand oamenii identifica ceva despre ei insisi, pe care au incercat din rasputeri sa schimbe, in timp ce mediul lor social pare stabil.

De exemplu, daca o femeie este depresiva in timpul primului an de facultate, terapeutul se intreaba daca nu cumva tristetea ei are de-a face cu plecarea de acasa si cu intrarea intr-un alt context social. Dar daca aceasta depresie apare la 40 de ani in viata aceleiasi femei, in timpul unei lungi perioade de stabilitate din viata ei, ne intrebam daca nu cumva este ceva in neregula cu modul in care ea abordeaza viata, care o face sa se simta neimplinita si modul in care ea este responsabila de nefericirea ei.

Terapeutii de familie sustin ca familia este mai mult decit o colectie de indivizi separate; ea este un sistem, un tot organic ale carui parti functioneaza intr-un fel care transcende caracteristicile individuale. A lucra cu sistemul intreg inseamna a lua in considerare pe toti membrii familiei si, in completare, a acorda atentie dimensiunilor personale ale experientelor acestora.

Sa luam cazul unui sot care se plange ca sotia lui nu-l lasa sa-si petreaca timpul cu prietenii lui. Sotia poate il restrictioneaza, intr-adevar, dar faptul ca el se supune fara sa o contrazica, poate insemna ca el este in conflict cu sine insusi cu privire la ceea ce inseamna “a se distra”. Oare negocierea cu sotia sa ii va rezolva acestui barbat anxietatile personale in legatura cu faptul de “a face lucruri pe cont propriu?” Probabil ca nu. Oare daca isi rezolva el singur constrangerile interioare, sotia lui va incepe dintr-o data sa-I incurajeze sa iasa in oras si sa se distreze? Probabil ca nu. Aceste impasuri, ca si multe alte probleme umane, exista in psihologia individului si sunt expuse in interactiunile lor.

Reciprocitatea este principiul care guverneaza orice relatie, terapeutii pot ajuta clientii sa vada propria responsabilitate in dinamica interactiunilor cu ceilalti. Puterea terapiei de familie vine din faptul ca ii aduce impreuna pe barbati si femei, pe parinti si copii, pentru a transforma interactiunile lor.

Ceea ce blocheaza pe oameni este marea dificultate de a vedea propria responsabilitate implicata in intretinerea problemelor care ii afecteaza. Cu ochii fixati pe ceea ce fac celelalte persoane recalcitrante, este greu pentru multi sa vada tiparele de relatie care-I leaga impreuna. Atunci cand sotul se plange ca sotia sa il cicaleste, iar terapeutul il intreaba cu ce contribuie el pentru a o determina pe ea sa se comporte in acest mod, de fapt acesta este provocat sa vada legatura dintre el-si-ea, care este produsul interactiunii lor.

La inceputul romanului Ana Karenina , Tolstoi mentiona ca  “ Toate familiile fericite se aseamana una cu alta. Fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei”. Fiecare familie nefericita poate fi nefericita in felul ei, insa toate familiile nefericite se confrunta cu nevoia de a invata cum sa traiasca impreuna, cum modul de gestionare a relatiilor cu rudele dificile, cu modalitatile de crestere si educare a copiiilor, confruntarea cu adolescenta lor s.a.m.d. 

Dar ceea ce nu toata lumea poate realiza este ca o data inteles, un numar relativ mic de sisteme dinamice lumineaza aceste incercari si dau putere familiilor sa depaseasca cu success dilemele predictibile ale vietii.

Adaptare dupa Michael P. Nichols si Richard C. Schwartz , Terapia de familie – concept si metode

Autor: Debbie Ford

Pentru a ne alimenta focul interior, trebuie să ne trezim şi să facem, în mod conştient, fiecare alegere. O alegere conştientă reflectă angajamentele cele mai înalte si care sunt în directă concordanţă cu perspectiva pe care o avem referitor la viaţa noastră. Atunci când facem alegeri conştiente, luăm în considerare efectul pe care-l vor avea acţiunile noastre asupra vieţii noastre, în ansamblu. Ne gândim destul de mult unde ne vor purta propriile alegeri şi impactul pe care-l vor avea asupra viitorului nostru.

De fiecare dată când alunecăm în subconştient şi uităm dorinţele cele mai profunde, intrăm într-o transă automată, căzând înapoi în programele şi tiparele din trecut. Această transă este ca şi cum ai merge pe pilot automat: nu e nevoie de nici un efort, sau de gândire.

Este transa negării.

Această transă ne şopteşte la ureche: „Nu contează. Doar de data asta mai procedez aşa. încep de mâine. De fapt, nu vreau asta cu adevărat. E în regulă, nimeni nu va şti. ”

Vocea acestei transe ne încurajează să o luăm pe calea cea mai uşoară. „Nici o grijă!”, ne spune ea, pe măsură ce ne îndepărtăm de la calea visurilor noastre şi ne întoarcem pe calea trecutului, ce ne poartă paşii în cerc.

Transa negării ne poartă de la un moment la altul, de la o zi la alta si de la un an la altul – în timp ce visele şi vieţile ni se transformă în nişte scuze repetitive, pe drumul nostru spre niciunde.

A fost odata o padure mare si frumoasa, unde traia in pace intreg poporul maimutelor. In seara aceea, o luna rotunda se reflecta in imensul lac din mijlocul padurii.

In acel moment, o maimuta mare a coborit iute de pe creanga ei si s-a adresat semenelor sale:

– Surioarelor, surioarelor, s-a intamplat o catastrofa ingrozitoare!

Sapte – opt maimute mici au dat fuga, speriate.

– Ce s-a intamplat?

– Veniti cu mine! le-a spus maimuta cea mare.

maimutele au urmat-o, cu inima plina de neliniste. In sfarsit, au ajuns pe malul marelui lac din mijlocul padurii. S-au adunat pe crengile unui copac si maimuta mare a exclamat:

– Nenorocire noua, suratelor! Uitati-va bine, luna a cazut in apa si se va ineca!

– Vai! s-a tanguit o maimutica. De acum inainte intunericul va domni peste lume.

– Cand o voi cauta pe mama, seara, n-am sa o mai gasesc in bezna! s-a plians cea mai tanara.

Atunci, maimuta cea mare a spus:

– Ganditi-va, surioarelor, la iepuri, la nevastuici si la nutrii, la toti locuitorii padurii care vor fi lipsiti de lumina lunii. Cea mai elementara bunatate ne cere sa-i ajutam!

– Ce trebuie sa facem? a intrebat maimutica, temandu-se ca nu-si va mai gasi mama in intuneric.

– Vom pescui luna din apa!

O tacere plina de respect a urmat acestor cuvinte.

– Uite cum vom face, a spus maimuta cea mare. Am sa ma prind de aceasta creanga, voi lasa coada sa-mi atarne, iar voi va veti agata de ea, una dupa alta, pana cand ultima va atinge apa si va pescui luna!

Zis si facut! Cand sa se agate si ultima, cea careia ii era frica ca nu-si va gasi mama in intuneric, aceasta a zis:

– Surioara, creanga de care te-ai agatat a inceput sa paraie. Mi-e frica sa nu se rupa!

– Fricoaso! a strigat suparata maimuta cea mare. treci la locul tau, si nu mai inventa pretexte ca sa te sustragi!

Maimutele, care erau deja agatate una de coada celeilalte si considerau aceasta pozitie foarte incomoda, au strigat in cor:

– Fricoaso! Ocupa-ti locul!

Maimutica  a coborat mai mult de gura lor, a ajuns aproape de apa, a intins bratul si, in momentul in care urma sa apuce luna, creanga s-a rupt. Toate maimutele au cazut in apa si au murit.

Uitarea de sine, generozitatea, rabdarea, bunatatea, dorinta de a-i servi pe ceilalti cu un minimum de ratiune, de intelepciune, toate aceste calitati sunt pretioase ca sa duci „o viata plina de har”. Dar, uneori, este de ajuns sa privesti prezentul cu seninatate, sa devii constient de picatura de cristal a clipei.

Fragment din cartea “ Cele mai frumoase povestiri zen” – autor: Henri Brunel

Editura Pro Editura si Tipografie . Link catre website-ul editurii Aici