Psihoterapeut Iași

Există momente în care simțim cum furia ne invadează şi se manifestă în mod disproporţionat în raport cu situaţia prezentă. In această situație, trebuie să ne mobilizăm pentru a înţelege cele petrecute: să conştientizăm mai ales că situaţia prezentă nu este un atac îndreptat intenţionat împotriva noastră, ci o invazie emotivă care nu are nimic de-a face cu momentul de faţă.

Apariția furiei urmează un proces destul de tipic şi este primul dintre lucrurile de notat şi de înţeles, deoarece cunoscând bine această înlănţuire, vom putea s-o recunoaştem şi să o gestionăm pas cu pas.
1. Declanşarea este o reacţie la un eveniment interpretat ca o provocare.
2. Această declanşare generează o reacţie psihică ce se hrăneşte din amintiri, din frici, din frustrări anterioare şi din tot ceea ce este legat, într-un fel sau altul, de un eveniment.
3. Acest aflux de imagini mentale şi de emoţii ne determină să  intrăm într-o amplificare exponenţială a furiei, existțnd riscul ca verbalul  să înceapă să se încline spre partea fizică.
4. Începând de aici, totul depinde de circumstanţe. Este o fază total tributară contextului şi personalităţii. În anumite cazuri, se instalează un black out şi persoana devine violentă fără să-şi mai dea seama de ceea ce face. La polul opus, persoana, care a atins un soi de paroxism, conştientizează dintr-odată ridicolul situaţiei şi furia ei se potoleşte brusc.

Observând aceste patru faze, ne dăm seama că mentalul nostru este cel care ne amplifică furia.  În majoritatea cazurilor, furia noastră vizează persoana responsabilă care ni se pare cea mai evidentă. „Din cauza ta am fost concediat!”, „Mama ta ţi-a băgat asta în cap?”, „Tot fata asta e în spatele lucrului ăstuia!”. Mintea are tendinţa să îndepărteze logica evenimentelor pentru a se axa pe un vinovat perfect, chiar cel mai aberant.

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să-l recunoaştem este că ne fabricăm și ne alimentăm singuri propria noastră furie.

Nu furia este problema, ci decodarea faptului care duce la furie şi gestionarea spontană sau reflexul imediat. Încurajez persoana furioasă să se izoleze şi să-şi spună: „Da, am o problemă cu ceea ce se întâmplă, dar nu din cauza situaţiei sau a celuilalt, ci din cauza interpretării greşite a furiei mele”. Dacă interpretarea se schimbă, reacţiile asociate pot fi de asemenea schimbate.

Această atitudine ar trebui să ne permită să ne distanţăm şi să ne recentrăm asupra noastră, în loc să rămânem axaţi pe situaţia prezentă sau pe persoana către care se îndreaptă furia noastră. Ideea este să ne conectăm cu propria capacitate de a relua stăpânirea de sine şi cu aptitudinea de a rezolva dificultăţile.

Ar fi bine să ne aducem aminte că nimic nu se rezolvă într-un acces de furie şi că a avea grijă de noi imediat înseamnă să nu facem nimic. În acel moment precis, a alege să nu facem nimic este exact „acel” nou fel de a avea grijă de sine.

Acest mod de funcţionare este înrudit cu ceea ce budiştii propun de milenii în filozofia lor de viaţă, mai ales în atitudinea pe care o adoptă în faţa suferinţei: ei „observă” efectele pe care le are obiectul suferinţei asupra lor şi se distanţează folosindu-se de conştientizare. Conştientizarea se axează pe întelegerea  interpretărilor cognitive care duc la furie şi la pierderea controlului asociată acesteia. Această practică se axează mai ales pe responsabilitatea persoanelor în faţa propriilor gânduri şi comportamente. În ceea ce privește persoanele cu temperament coleric, ar fi indicat să fie mai conştienţi de procesul lor de gândire şi de senzaţiile fizice care îi sunt asociate atunci când devin furioşi. Astfel, e posibil să observăm invadarea emotivă şi să ieşim din impulsivitatea momentului care ne împinge să ne facem rău sau să facem rău altcuiva.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Relațiile de iubire sunt complexe și adesea ne pierdem în iluzii: sperăm că partenerul se va schimba sau că timpul va rezolva problemele. Psihologia relațională arată că rămânerea într-o relație care nu ne aduce fericire ne poate împiedica să ne dezvoltăm personal.

Dacă nu punem capăt unei relaţii „şchioape”, este pentru două motive: pentru că sperăm că celălalt se va schimba sau pentru că avem credinta că timpul va rezolva toate problemele. Se ştie bine că, de multe ori, oamenii reiau o relaţie care a eşuat. Este ca şi cum am vrea să scoatem apă dintr-o fântână seacă.

Semne că relația nu mai funcționează

• Lipsa afecțiunii și a respectului reciproc.
• Sentimentul constant de epuizare emoțională.
• Dorința de a controla sau de a manipula partenerul.
• Repetarea acelorași conflicte fără rezolvare.Dacă te regăsești în aceste situații, este momentul să iei o decizie: să rămâi sau să mergi mai departe.

Faptul de a ne rătăci neîncetat în acest gen de relaţii revine la a căuta un ac în carul cu fân: nu-l vom găsi niciodată. Dacă aspiraţi la o relaţie marcată de tandreţe şi de afecţiune, şi dacă aţi ales o persoana care, în mod evident, este incapabilă să vă ofere aşa ceva, atunci este timpul să căutaţi pe altcineva. Nu lăsaţi pe nimeni să se joace cu iubirea şi cu inima voastră. Şi nu lăsaţi vechile scheme să vă modeleze viaţa voastră prezentă. Puteţi să schimbaţi regulile jocului învăţând să vă respectaţi pe voi înşivă așa cum îi respectați pe ceilalți.

Este inutil să planificăm, să luptăm sau să manipulăm, atunci cand vine vorba de relatii de iubire. Trebuie să renunţăm odată pentru totdeauna la acest gen de reflecţii: „Dacă nu îl domin eu, el nu va face ceea ce aştept de la el”, sau „Dacă nu schimb ceva în relaţia aceasta, prietena mea nu se va schimba niciodată.”  Trebuie să învăţăm să împărtăşim adevărurile noastre. Nu este nimic rău în a discuta cu celălalt un comportament care ne pare insuportabil. Dar a evoca o problemă pentru a obţine ceva este o formă de manipulare. Noi trebuie să ne împărtăşim experienţele noastre şi să spunem adevărul nostru, dar nu în scopul de a obţine un câştig oarecare de acolo.

Durata relației nu definește succesul

O relație nu este un eșec doar pentru că s-a încheiat sau a durat puțin. Chiar și relațiile scurte pot fi valoroase:

• Îți arată ce cauți cu adevărat într-un partener.
• Îți oferă lecții despre comunicare și limite.
• Te ajută să te cunoști mai bine pe tine și pe ceilalți.

Atât timp cât noi ne cramponăm de schemele noastre şi de iluziile noastre, nu vom putea niciodată să iubim în realitate. Să-l lăsăm pe celălalt să fie ceea ce este. Dacă pleacă, este pentru că lucrurile trebuiau să se petreacă astfel.

A trăi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima ne permite să relativizăm lucrurile. Foarte adesea, persoane perfect fericite într-o relaţie nu se pot împiedica să nu-l asalteze pe celălalt cu gândul de tipul: „Vei mai fi tu aici şi peste douăzeci de ani?” Poate că da, poate că nu; nu ne stă în putere să cunoaştem viitorul.

Avem tendinţa de a-i reproşa neîncetat celuilalt aceleaşi „greşeli” dintr-un trecut îndepărtat . Schemele noastre de comportament ne împing să vrem să-l pedepsim şi să-i amintim greşelile.  Dacă ne cramponăm de vechile noastre răni, este pentru că am renunţat să-l iubim pe celălalt. În loc să repetăm aceleaşi vechi poveşti, ar trebui să învăţăm să strigăm „Au!” atunci când celălalt ne răneşte. Atunci, va fi posibil să mergem înainte.

Iubirea este rareori veşnică. Unele poveşti de iubire durează cincizeci de ani, altele numai şase luni, şi altele se termină prin moartea unuia dintre parteneri. Durata unei relaţii sau modul în care ea ia sfârşit nu indică faptul că am greşit drumul. Aceasta este viaţa pur şi simplu. Important este să ne întrebăm dacă o relaţie este intensă sau nu, şi cum putem s-o îmbogăţim.

După cum moartea ne apare ca un eşec, tot aşa avem sentimentul că o relaţie a eşuat dacă ea nu mai durează. Adevărul este că chiar şi o relaţie de şase luni poate fi reuşită şi ne poate îmbogăţi. Fiecare poveste îşi are propria sa raţiune de a fi. Atunci când şi-a împlinit sarcina , putem spune că ea a fost un succes.

Din nefericire, nu întotdeauna ne dăm seama când o relaţie este terminată şi reuşită.

„ Acum doi ani, prietena mea şi cu mine ne-am separat. Eu nu am luat niciodată în calcul varianta de a-mi petrece viaţa cu ea, dar am avut, cu toate acestea, sentimentul că relaţia noastră a fost un eşec. Eram rănit, amar şi trist, ea, de partea ei, era la fel. Acum o luna, aproximativ, am întâlnit din întâmplare prieteni şi colegi de prietenei mele. Am avut imediat impresia că acesta era un semn. Poate că trebuia să o sun, poate că povestea noastră nu era terminată? Şi astfel am contactat-o şi am decis să cinăm împreună. În timpul mesei nu am evocat niciodată eventualitatea de a reînnoda prietenia noastră. Ne-am povestit că am învăţat mult unul de la celălalt şi că ceea ce am trăi împreună ne va ajuta să abordăm mai bine viitoarele noastre relaţii. De o manieră cu totul surprinzătoare, la sfârşitul serii, nu numai că nu mai aveam impresia că relaţia noastră a fost un eşec, dar o consideram ca fiind bogată şi reuşită.”

Unele persoane reapar în viața noastră. Adesea, aceasta se datorează faptului că povestea nu era terminată şi că încă mai erau probleme de rezolvat. Uneori, se întâmplă ca o relaţie să se reia, nu pentru că este neîncheiată, ci pentru că ea nu este finalizată în mintea noastră. Rămâne atunci o muncă de efectuat pentru a ne putea lua rămas bun de la relaţia respectivă. De multe ori este suficient, în acest sens, să încetăm să o considerăm ca pe un eşec.

Unele relații revin… dar nu întotdeauna

Uneori, fostele relații reapar. Psihologia explică două situații:

1. Relația nu este încheiată – mai există lecții de învățat.
2. Relația nu este finalizată în mintea noastră – avem nevoie de claritate și acceptare.

A lua rămas bun conștient este cheia pentru a putea iubi din nou sănătos.

„Chiar dacă relația noastră s-a terminat, am realizat că nu a fost un eșec. Ne-a oferit lecții valoroase și ne-a ajutat să ne pregătim pentru viitor.”

Așadar, nu există erori în iubire. Relaţia se derulează aşa cum ar fi trebuit. De la prima întâlnire şi până la ultimul adio, suntem legaţi de celălalt. Prin intermediul lui învăţăm să ne descoperim sufletul, topografia lui atât de bogata.  Nouă ne revine să ne consacrăm vindecării noastre, debarasându-ne de prejudecăţile noastre despre iubire.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Pentru a intelege realitatea in care traiesc, oamenii cauta in permanenta sensuri. Decodificarea evenimentelor care se intampla si ni se intampla reprezinta o modalitate de a ne orienta in existenta. Astfel, relationam  aceste evenimente cu  altele similare, pe care deja le cunoastem si  le dam un inteles.

In situatiile in care avem nevoie sa rezolvam  o problema, resemnificarea  constituie o modalitate de generare de solutii. La fel stau lucrurile şi cu multe dintre simptomele pe care le manifestam la un moment dat . Daca o persoana  isi va redefini simptomul, va gasi un nou sens al acestuia, probabil vor exista mai multe posibilitati de rezolvare a lui. Exista sanse mult mai mari de rezolvare a unei situatii care iti este familiara. Nivelul scazut de anxietate si relaxarea sprijina gandirea creativa, necesara  in procesul de identificare a solutiilor. In cadrul sedintelor de psihoterapie din cadrul cabinetului psihologic, am observat  de multe ori faptul ca o buna definire a problemei este hotaratoare pentru evolutia procesului.

Intelesul evenimentelor este dat de cadrul in care sunt plasate. Daca schimbam cadrul, generam noi sensuri  si, in acest mod, se vor modifica raspunsurile si comportamentele noastre.  Abilitatea de a redefini evenimentele si modul de a reactiona la nivel emotional, cognitiv si comportamental  ofera o mare libertate de alegere.

Redefinirea nu este un mod de a privi lumea prin ochelari cu lentile roz.  Redefinirea nu inseamna negarea unei realitati exterioare, ci schimbarea  sensului interior pe care il dam evenimentelor  in care suntem implicati. Problema nu dispare de la sine doar pentru ca am ales o alta perspectiva, un alt unghi din care sa o privim. Acesta este doar inceputul unui proces de reflectie.

Este important de retinut ca aproape toate comportamentele sunt utile in contextul de viata in care traim, conform semnificatiilor pe care noi le stabilim. Anxietatea in situatiile sociale, de exemplu, poate fi  traita ca o adevarata problema de o anumita persoana, desi, in trecut, este posibil sa fi avut  un efect de protectie intr-o situatie traumatizanta. Resemnificarea cadrului poate fi utila in cazul afirmatiilor de genul „ Sunt prea….” sau „ Imi doresc  sa ma pot opri sa…” Recadrea, in aceasta situatie, poate fi initiata folosind interogatia „Cand anume a fost util acest comportament?”  In acest mod,  este facilitata pozitia de observator al propriul comportament.

Iesirea  din circularitatea anterioara stimul – raspuns este  produsa atunci cind este constientizata importanta comportamentului in anumite contexte (comportament-resursa) si lipsa de eficienta a acestuia in altele. Dobandind o perspectiva echilibrata asupra „simptomului” este scazut nivelul de tensiune interioara  si facilitat procesul de alegere constienta a unui comportament  eficient si adecvat  in contextul initial.

Ideea de redefinire a contextului semnifica fie gasirea unui context in care comportamentul, strategia si reactiile emotionale numite initial ca „problema” sunt utile, fie constientizarea ca aceleasi strategii si comportamente apartin unui alt context, de obicei trecutului si nu prezentului – frecvent,  pot fi regasite in etapa de viata ce corespunde copilariei.

Asadar, exista o intentie pozitiva in spatele fiecarui comportament si fiecare comportament este folositor intr-un anumit context.

Eficienta recadrarii se regaseste in urmatoarele aspecte:

• Poate fi mai usor separata identitatea ca persoana  de comportamentele persoanei  respective. Oamenii sunt mai mult decat suma comportamentelor manifestate in anumite contexte la un moment dat.
• Este mentinuta intentia pozitiva din spatele comportamentului problematic, chiar daca acest comportament nedorit s-a schimbat.  Prin intentie pozitiva se are in vedere o motivatie din spectrul autoprotectiei persoanei, a mentinerii starii de bine si de securitate fizica si emotionala.
• Mentinerea si validarea „efectelor secundare” pozitive ale comportamentului problema, fapt care ajuta la mentinerea „ecologiei” sistemului prin faptul ca, in esenta, persoana este OK.

Exercitiu pentru reflectie:

1. Identificati un comportament pe care il considerati ineficient  intr-un anumit context.  Amintiti-va de un alt context, din trecut, cind acest comportament v-a ajutat sa obtineti ceea ce aveati nevoie.
2. Ganditi-va la actualul context in care doriti sa initiati schimbarea.  Detaliile sunt importante; asadar focusati-va asupra acestora – cine mai este implicat, cum anume, rolul dumneavoastra in contextul respectiv, pozitia ocupata etc.
3. Raspundeti la intrebarea „Cum anume acest comportament afecteaza  ceea ce doresc sa obtin ca rezultat in acest context?”
4. Identificati  ceea ce doriti sa obtineti in contextul respectiv si cum anume puteti sa faceti asta, ca si comportament manifestat. Faceti o lista cu actiunile si comportamentele identificate.
5. Testati noile actiuni si comportamente.
6. Reflectati asupra schimbarilor survenite. Modificati, daca este necesar.
7. Si, cel mai important, exersati.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Titlu: Rezilienta – secretul puterii psihice. Cum devenim mai rezistenti la stres, depresii si epuizare psihica

Autor: Christina Berndt

Editura: All

Viața în secolul XXI este foarte solicitantă. Monstrul spiralei performanțelor pândește nu numai în activitatea curentă, ci și în viața socială. Facem din ce în ce mai greu față solicitărilor lumii moderne. Ce bine ar fi, deci, dacă am avea un fel de platoșă pe suflet! O atitudine de viață care să ne dea putere psihică, încredere în sine și calm sufletesc. Există oameni care au toate aceste calități. Psihologii numesc tainica lor putere „reziliență“.

Fragmente din carte:

Pretutindeni domină mari solicitări – la simplul loc de muncă al prelucrătoarei manuale, în familia restrânsă, în parteneriat şi, fireşte, şi în cazul crizelor personale, precum frământările în dragoste, şomajul, grijile monetare, boala, despărţirea sau diverse pagube.
Adesea energia nu mai ajunge să acţioneze constructiv în problemele de serviciu şi în cele private. Depresiile şi sindromul burnout sunt privite de mult ca boli endemice. Tocmai cu aceste suferinţe se dovedeşte că muchia dintre putere şi slăbiciune s-a subţiat.

In multe cazuri la baza relaţiei cu o provocare stă ceva mai mult decât o lipsă sau un exces de forţă motrice. Cine îndrăzneşte ceva dispune foarte adesea de o caracteristică fundamentală: crede în sine. în loc de neajutorare, astfel de oameni au dobândit deja devreme în viaţă o mare aşteptare la „auto-eficacitate”, cum o numesc psihologii. Prin aceasta ei înţeleg credinţa în posibilitatea de a prelua ţintit influenţa asupra lumii. Spre deosebire de letargici – fie oameni, câini sau muşte – astfel de indivizi sunt încredinţaţi că există speranţă; ei cred că pot face ca lucrurile să se dezvolte aşa cum şi-o doresc.

Asociaţia Psihologilor Americani a postat un plan în zece puncte, menit să crească puterea de rezistenţă sufletească. Aceste puncte sunt:

1. Construiţi relaţii sociale. Relaţiile bune cu familia apropiată, cu prietenii şi alţii sunt importante. Acceptaţi ajutor şi sprijin de la oameni care fac ceva pentru dumneavoastră. Susţineţi-i pe alţii când au nevoie. Cine se angajează în grupuri de acţiune, comunităţi religioase sau uniuni politice, poate deveni mai puternic prin acestea.

2. Nu consideraţi crizele probleme irezolvabile. Iar dacă nu se poate schimba nimic pentru a se evita lucrurile foarte neplăcute, se poate totuşi influenţa modul de interpretare şi se poate reacţiona la astfel de crize. Conturaţi-vă convingerea că în viitor vă va merge iarăşi bine. încercaţi să detectaţi ce ar putea merge mai bine data viitoare când vi se va întâmpla ceva care a fost neplăcut.

3. Acceptaţi faptul că schimbările ţin de viaţă. Când ai o perspectivă negativă în viaţă unele scopuri nu se lasă atinse. Acceptaţi condiţiile care nu se lasă schimbate şi concentraţi-vă asupra celor pe care le puteţi schimba.

4. Incercaţi să atingeţi scopuri. Fixaţi-vă câteva ţeluri realiste, în loc să visaţi la lucruri intangibile. Propuneţi-vă ceva. Faceţi regulat ceva – chiar dacă pare să fie numai un mărunţiş – care vă aduce ţelurile dumneavoastră cu un pas mai aproape.

5. Acţionaţi hotărât. Opuneţi-vă situaţiilor potrivnice cât puteţi de bine. Nu băgaţi capul în nisip cu speranţa că greutăţile dumneavoastră vor trece cât mai repede cu putinţă. Luaţi iniţiativa şi încercaţi să vă învingeţi problemele.

6. Regăsiţi-vă. Incercaţi să aflaţi cum puteţi învăţa ceva despre dumneavoastră. Poate descoperiţi că aţi crescut în situaţii dificile. Mulţi oameni care au depăşit vremuri grele relatează apoi despre relaţii mai intense şi un mai puternic simţ al apropierii. Chiar dacă se simt vulnerabili, au obţinut deseori mai mult simţ al propriei valori şi o mai mare preţuire a vieţii.

7. Dezvoltaţi o perspectivă pozitivă asupra propriei persoane, încredeţi-vă în capacitatea dumneavoastră de a rezolva probleme şi în instinctele dumneavoastră.

8. Menţineţi viitorul în ochi. Incercaţi şi în situaţiile dificile să păstraţi o perspectivă pe termen lung şi să observaţi poziţia într-un context mai larg. încercaţi să nu faceţi evenimentul mai mare decât este într-adevăr.

9. Aşteptaţi-vă la ce e mai bun. Incercaţi să câştigaţi o dispoziţie sufletească optimistă. Ea este bună pentru păstrarea pozitivă a speranţei. încercaţi să vă imaginaţi ce vă doriţi, în loc să meditaţi la ce vă este frică.

10. Aveţi grijă de dumneavoastră. Fiţi atenţi la nevoile şi sentimentele dumneavoastră. Faceţi lucruri care vă distrează şi pe care le găsiţi relaxante. Faceţi mişcare regulat. Cine se interesează de sine întăreşte trupul şi spiritul, pentru a se descurca şi în situaţiile dificile.

S-ar mai putea spune şi: Fiţi spirituali! Conform multor studii, oameni trec mai bine prin perioadele grele de viaţă când cred în ceva mai înalt. Nu contează dacă cred în Dumnezeu, Allah, lahve, Buddha sau una dintre multele zeităţi hinduse. Nici nu trebuie să simtă că aparţin vreunei mari religii. Unor oameni le ajută convingerea că natura ar fi forţa care veghează asupra lor; alţii îşi găsesc fericirea în societăţi ezoterice. Iar alţii îşi văd sensul vieţii într-o idee politică. Poate că energia grupului şi convingerea de apartenenţă la un mare tot pe acest pământ este cea care ne ajută să facem faţă loviturilor sub centură primite în viaţă.

Rezilienţă înseamnă a hotărî pentru tine ce îţi face bine. „Tăria este totdeauna o combinaţie de mulţi factori”, spune psihologul Ralf Schwarzer. In ochii lui cel mai important este ca oamenii să îşi construiască o plasă socială şi apoi să o  păstreze.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom cu drept de libera practica, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica individuala si de cuplu, psihotrauma, optimizare personala si terapie relationala.. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Calmul este un sentiment de autocontrol, care ne permite să funcționăm la capacitatea maximă a tuturor abilităților noastre. Este starea ideală a creierului, susținută de un corp aliat întru totul cu acest creier hotărât, ceea ce ne permite să ne valorificăm puterile cognitive, menținând, în același timp, un echilibru perfect cu emoțiile noastre, într-o bună stare de sănătate fizică și mentală..

Pentru a descoperi explicația stării de calm, este necesar să înțelegem modul de funcționare al creierului și al sistemului nervos.

Echilibrul dintre calm și anxietate este controlat de sistemul de relaxare parasimpatic și de sistemul de alarmare simpatic. Creierul nostru mijlociu interpretează rumoarea și vuietul, atacurile intermitente asupra atenției noastre ca și cum ar fi niște tigri înfometați, care ne blochează calea și ne arată colții lor ascuțiți. Creierele noastre, evaluate în așa fel încât să lupte cu amenințările reale, cum ar fi tigrii adevărați, nu pot face distincția dintre o fiară gata să atace și un raport trimestrial întârziat cu două săptămâni. În aceeastă situație, ne vom activa sistemul simpatic, la fel cum o făceau și strămoșii noștri în situații de pericol. Sistemul excitant al creierului nostru rațional ne poate ajuta să finalizăm acel raport, ba chiar să ducem la bun sfârșit alte zece sarcini în același timp. Pe parcurs, uităm să închidem acest sistem de alarmă, care este mereu vigilent.

Atunci când vorbim despre stres, este important să  reținem următorul aspect: ceea ce face diferența între stresul inofensiv și cel nociv este durata. Avem resurse să facem faţă unei scurte perioade de stres, atâta timp cât nu este prea traumatizant sau copleşitor. Problemele apar când rămânem stresaţi lungi perioade de timp, pentru că nu aşa am fost proiectaţi.

Hormonul numit adrenalină a apărut pentru a genera o serie de modificări foarte rapide în organism atunci când apare nevoia de a ne proteja. Adrenalina este extraordinar de eficientă, transformându-ne în maşini subtil adaptabile, capabile de luptă sau de fugă la cel mai înalt nivel al capacităţilor organismului nostru. În câteva clipite, adrenalina, secretată de organism ca reacţie la ameninţarea percepută, afectează aproape fiecare funcţie a organismului. Inima ne bate mai repede, pentru a pompa mai mult sânge în corp, ni se taie respiraţia, astfel încât să ne încărcăm cu mai mult oxigen, vasele de sânge din muşchi şi din piele se dilată, pentru a permite o activitate musculară mai intensă şi pentru a elimina căldura pe care sigur o vom genera atunci când fugim de bestia care ne urmăreşte, iar toţi nervii noştri devin supersensibili, pentru că vom avea nevoie de toată acuitatea disponibilă în lupta pe viaţă şi pe moarte care va urma. În plus, intestinele vor avea tendinţa să se deschidă la ambele capete, acest lucru permiţând o eliminare rapidă a câtorva kilograme din greutatea corporală, ceea ce ne va ajuta să alergăm mai repede şi va lăsa o urmă cu miros puternic. Dat fiind că cea mai mare parte a prădătorilor noştri din acele timpuri se bazau în special pe simţul mirosului, iar noi nu, confuzia astfel creată ne oferă câteva secunde să găsim o crevasă în care să ne strecurăm pentru a evita să fim mâncaţi.

Toate sunt adaptări bune, dacă eşti urmărit de un tigru cu dinţi sabie, dar nu îţi sunt de mare ajutor dacă te afli la birou, la restaurant sau acasă.

Alimentat de temerile lobilor frontali, care echivalează ratarea unui termen limită cu pierderea unui loc de muncă sau a prestigiului, sistemul simpatic stârnește, în corpurile și creierele noastre, un cod portocaliu de alertă, o permanentă stare de anxietate.

Conflictul tensionat dintre creierul mijlociu primitiv și creierul rațional, mult mai evoluat, este acela care dă naștere anxietatății și neliniștii, devenind incapabili să ne calmăm pe noi înșine. Nu putem dormi noaptea și suntem tensionați și nervoși în timpul zilei. Nu ne putem concentra și nu ne putem relaxa.

Când nu ne activăm mecanismul parasimpatic de liniștire a corpului, sistemul nostru simpatic de fugă poate mări șansele de a face un atac de cord sau o comoție cerebrală. Și aceasta în timp ce, paradoxal, ne ajută să respectăm termenele-limită care ni se impun zilnic.

Pentru oricare dintre bolile care ne-au afectat din cauza stresului, aspectul esenţial este acelaşi. Am funcţionat prea mult timp la viteză maximă. Acest lucru a fost parţial determinat sau cauzat de anumite situaţii. Devenim o tornadă, care se acumulează încontinuu, indiferent de cât de mult rău ne-ar făcut acest lucru.

Nu mai faceţi ceea ce făceaţi. Dacă munca, parţial sau în întregime, v-a făcut să vă îmbolnăviţi, mergeţi la medicul vostru şi luaţi-vă un concediu medical. Dacă v-aţi epuizat pentru a răspunde cerinţelor celorlalţi, stabiliţi diagnosticul şi spuneţi-le că sunteţi bolnav. Nu puteţi face ceea ce aţi făcut întotdeauna pentru ei, cel puţin nu deocamdată. Dacă v-aţi îmbolnăvit urmărind obiective personale, trebuie să luaţi o pauză pentru o vreme. Exact ca un sportiv care se accidentează pentru că s-a antrenat prea serios, trebuie să vă odihniţi pentru a-i da timp rănii să se vindece.  Aveţi o boală reală, cu o bază fizică. Nu este doar în mintea voastră şi nu puteţi ieşi din această situaţie prin efort sau hotărâre. Cu cât încercaţi mai mult, cu atât va fi mai rău.

Dacă simţiţi că vă aflaţi pe marginea prăpastiei, este pentru că aşa se şi întâmplă… deci faceţi un pas înapoi. Este în interesul tuturor să faceţi asta, chiar dacă cei din jurul vostru (şef, soţ, prieteni, copii) se plâng de asta acum. Ei nu înţeleg bolile legate de stres şi nu există nici un motiv pentru care ar trebui să le înţeleagă; este posibil să nu le fi trăit niciodată. Dacă încetaţi să vă mai duceţi la fund, măcar lucrurile nu se vor agrava, iar dacă vă acordaţi timp pentru a vă odihni, veţi începe să vă vindecaţi. Apoi, unele tratamente specifice vă pot ajuta să vă recuperaţi.
Odată obţinut acest lucru, putem ajunge la partea cea mai satisfăcătoare: aceea de a fi bine. Dar dacă nu opriţi, în primul rând, ceea ce v-a făcut rău, nimic altceva nu va funcţiona. Nu uitaţi, nu stresul v-a făcut să vă îmbolnăviţi, voi sunteţi cel care a făcut acest lucru

În concluzie, vă invit să reflectați la următoarea întrebare: Ce s-ar intâmpla dacă, în loc să alegeți constant sistemul simpatic stimulat de sarcini, ați crea deprinderea de  a apela, periodic, la sistemul de relaxare parasimpatic? În mod paradoxal, această alegere poate să vă sporească, de fapt, șansele de a face față rutinei, permițându-vă să respectați  termenele și să fiți sănatoși. Deprinderea de a face această alegere ar putea să vă țină în viață liniștiți și fără sedative.

Eliminarea răspunsului la stres nu este posibilă, nu e nici măcar de dorit, nefiind compatibilă cu viața. Poate că ar fi util ca în loc să ne intrebăm “Cum să fac să nu mai fiu stresat?“, să schimbăm abordarea folosind întrebarea “Cum aș putea să-mi reglez termostatul apărării, astfel încât aceasta să nu comute pe viteză mare atunci când mă confront cu o amenințare ușoară? Cum pot închide rapid și efficient reacția la stress, atunci când nu mai este nevoie de ea?“

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom cu drept de libera practica, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica individuala si de cuplu, psihotrauma, optimizare personala si terapie relationala.. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Amintirile ne sunt necesare pentru a ne găsi mai ușor calea în lume, pentru a ne organiza într-un mod ordonat ceea ce pare necunoscut în experiențele de zi cu zi. Problemele şi dificultăţile care apar când intrăm în contact cu oameni necunoscuţi şi când înţelegem noi concepte pot fi direct corelate cu lipsa de şabloane stabilite anterior sau datorită modului inefiecient prin care selectăm, prin automatism, pe cele care ar putea sa ne ajute în noi circumstanțe de viață.  Memoria are o funcţie vitală, ne asigură un viitor care este influenţat, dar nu excesiv de constrâns, de către istoria noastră. Prin memorie ne păstrăm un fir de continuitate prin legarea prezentului cu trecutul, în procesul continuu de comparare a asemănărilor şi diferenţelor, a momentelor de ameninţare şi a celor de siguranţă şi satisfacţie, precum şi a realizărilor şi eşecurilor importante. Sortăm şi apoi reorganizăm aceste informaţii pentru a da formă prezentului şi alegerilor ce urmează, cu intenția de a crea un viitor mai adaptativ, mai satisfăcător şi mai benefic decât trecutul nostru.

Memoria afectivă este, poate, una dintre cele mai umane dintre înzestrările noastre. Dincolo de senzaţii şi simţuri, capacitatea noastră de a stoca sentimente pe care să le putem accesa şi reactiva în prezenţa unor stimuli foarte sensibili este o forţă de care de prea puţine ori suntem conştienţi. Amintirile sunt, poate, cel mai frumos cadou pe care ni-l face viaţa. Din păcate,  mulţi oameni au fost învăţaţi și au devenit experți în reprimarea propiilor emoții. Ori de câte ori şi-au simţit sentimentele rănite sau nu le-a convenit ceva, ei au fost învăţaţi „să uite” sau „să ignore” aceste aspecte. Li s-a spus că: „Nu contează”, că „Nu trebuie să te mai gândeşti la asta” şi că „Dacă te vei linişti, va trece de la sine”. Negarea lor nu le-a făcut să dispară. Ele au fost reprimate, suprimate şi îngropate în subconştient, dar nu au dispărut. Dimpotrivă, au continuat să rămână la fel de active undeva înlăuntrul fiinţei lor, generând stările conflictuale ce s-au menținut la vârsta adultă.

Aceste sentimente reprimate  nu dispar niciodată de la sine. Subconştientul  nu uită şi nici nu poate uita, atât timp cât acestea nu au fost aduse la suprafață, în mod conștient, clarificate și resemnificate. Aceste sentimente ne guvernează tiparele mentale, convingerile şi atitudinile. Ele determină reacţiile noastre emoţionale, psihologice  şi experienţele pe care le trăim. Deşi sunt îngropate în subconştient, fiind ascunse şi negate, ele fac parte integrantă din programarea noastră intracelulară şi subconştientă.

Ceea ce simţi acum în interiorul tău nu a apărut peste noapte. De aceea, nu te poţi aştepta ca sentimentele acumulate ani la rând să dispară instantaneu. Dacă doreşti să umpli un container cu un produs nou, mai întâi de toate trebuie să scoți din el ceea ce ocupă spațiu inutil și nu mai este de folos, blocând depozitarea a ceea ce este nou și folositor. Cu alte cuvinte, dacă doreşti să înlocuieşti convingerile care te autosabotează  cu convingeri care aduc forță și valoare vieții tale, tu trebuie mai întâi de toate să identifici şi să prelucrezi aceste convingeri inițiale, astfel încât să poţi lua o hotărâre în deplină cunoştinţă de cauză. Deşi îndeplinirea obiectivelor pe care ţi le propui poate dura, atunci când vei fi pregătit pentru a introduce în viaţa ta schimbările necesare, vei face toate demersurile necesare pentru a porni în călătoria descoperirii de sine. Psihoterapia poate fi, în acest sens, utilă în procesul de conștientizare a propriilor emoții reprimate și convingeri limitative. Nu există scurtături când vine vorba de obținerea unei stări de echilibru psihologic și armonie interioară, atât de necesară creării de sens și semnificație în propria viață.

Asumarea propriilor  sentimente, gânduri, cuvinte şi acţiuni implică responsabilitate. Starea de sănătate a tuturor aspectelor vieţii tale depinde de conştiinţa ta. De aceea, urmăreşte să devii conştient de ceea ce simţi, de ceea ce gândeşti, de ceea ce spui şi de ceea ce faci. Dacă nu eşti conştient în aceste patru domenii importante, viaţa ta poate fi comparată cu o navă fără busolă şi fără cârmaci, împinsă de colo-colo de toate vânturile, fără nicio direcţie bine stabilită şi fără capacitatea de a ajunge vreodată la destinaţie.

Renunţarea la învinovățire  şi acuzaţii reprezină startul pentru  călătoria către o mai mare responsabilitate. Această responsabilitate este absolut necesară dacă doreşti să renunţi la rolul de victimă, să transformi cauzele care au produs efecte nedorite în viaţa ta, să îţi descoperi puterea interioară care îţi va permite să trăiești viața cu sens  şi să experimentezi rezultatele pe care ţi le doreşti cu adevărat în viaţă.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Titlu: Paradoxul puterii. Cum castigam si pierdem influenta

Autor: Dacher KELTNER

Editura: Curtea Veche

Dacă punem la cale o înfruntare între trecut şi prezent, vom vedea că am pierdut viitorul. – Winston CHURCHILL

De-a lungul timpului, am constatat că unii oameni nu reuşesc niciodată să aibă succes pentru că nu vor să eşueze. Se spune că una dintre cele mai bune metode de a reuşi este aceea de a-ţi dubla şansele de eşec. De fiecare dată când riscăm să dăm greş, riscăm de asemenea să avem succes. Când încetăm să mai riscăm să eşuăm, cel mai adesea vom descoperi o nişă confortabilă de care ne atașăm fără să mai explorăm noi direcții de dezvoltare.

Există momente în viață când trecem prin perioade monotone, în care ne simțim ineficienți şi nemulţumiți. Una dintre clarificarile psihologice rezultate in urma participarii la sedinte de psihoterapie sau consiliere psihologica, in aceasta situatie, este ca de obicei, ori de câte ori ne afundăm în asemenea perioade, este pentru că ne angajam doar în ceea ce ne place să facem sau ceea ce este urgent in detrimentul a ceea ce este cel mai important pentru a ne  atinge ţelurile.

Menţinerea interesului pentru atingerea obiectivelor propuse este un obiectiv în sine. Uneori, este nevoie  de cel puţin două, trei sau poate chiar patru încercări pentru a realiza ceva de valoare. Aceasta implică perseverență și conștientizarea că ceea ce dorim să obținem este suficient de important pentru noi pentru a merita să trecem dincolo de propriile frustrări.

Pierderea interesului nu este întotdeauna sfârşitul. Câteodată, trebuie să ne redescoperim interesul pentru motivarea interioară   În urmărirea ţelurilor, ne confruntăm în medie, cu cel puţin un eşec. Atât timp cât rămânem, însă, concentrați, vom avea succes până la urmă chiar daca s-ar putea doar să dureze puțin mai mult decât ne-am așteptat inițial.

Obiectivele şi intenţiile sunt „adevăratul pol” al planificării şi al atitudinii. Dacă nu reuşim să stabilim ceea ce vrem de fapt, automat oricare dintre noi ajungem pe un drum şubred. Dacă nu poţi să îţi dai seama ce anume vrei, este foarte probabil să obţii ceea ce nu vrei!

Uneori, oamenii văd în stabilirea obiectivelor un soi de contemplare din priviri a unui festin culinar. În primul rând, îi tentează pulpa de miel. Dar înainte de a o gusta, creveţii le atrag atenţia. în timp ce se uită la creveţi, trag cu ochiul şi la crabii de alături; însă, înainte de a se desfăta cu aceştia, fileul de vită îi seduce complet. La urmă însă, farfuria lor tot goală este.
Decât să riscăm să ajungem la final cu farfuria goală, mai bine ar fi să ne decidem asupra unor lucruri care ne vor susţine, până când ne vom hotărî ce anume vrem cu adevărat.

Greşelile şi nereuşitele din trecut nu sunt obstacole în calea succesului şi fericirii de astăzi. Nu sunt decât etape din drumul realizării dorinţelor. Nu suntem greşelile noastre; ele fac parte din ucenicia vieţii şi pot lucra pentru noi mai degrabă decât împotriva noastră. Să tragem învăţăminte din greşelile şi nereuşitele care au trecut şi să profităm de acest bagaj suplimentar pentru a ne împlini mai repede visurile. Adesea, greşelile din trecut sunt soluţii pentru problemele de astăzi şi de mâine.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU –  Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Autor: Gayatri Devi

Editura: Litera

Bine ai venit! Psihoterapia online este soluția modernă pentru regăsirea echilibrului emoțional și dezvoltarea personală. Astfel, chiar dacă nu poți ajunge la cabinet, poți beneficia de ședințe eficiente cu un psiholog online acreditat, specializat în psihoterapie sistemică, de cuplu și familie.

Avantajele psihoterapiei online

Psihoterapia online oferă comoditate, siguranță și confidențialitate. În plus, poți lucra într-un mediu de susținere, unde poți vorbi liber despre emoții, relații și probleme personale. Această formă de consiliere psihologică online este recomandată dacă te confrunți cu:

• anxietate, atacuri de panică sau stări de tristețe;

• stres, depășirea provocărilor personale sau profesionale;

• probleme de cuplu, relaționale sau familiale;

• dorința de autocunoaștere și echilibru interior.

De asemenea, psihoterapia online este ideală pentru românii din străinătate sau pentru cei care s-au mutat într-un alt oraș. Aceștia pot continua ședințele începute la cabinet, fără întreruperi.

Cum se desfășoară ședințele

Ședințele de psihoterapie online se realizează prin Skype sau alte platforme video securizate. Prin urmare, ai nevoie de un calculator sau telefon, căști, microfon și un spațiu liniștit. Durata unei ședințe este de aproximativ 50 de minute.

Programare ședințe online

Pentru a programa o ședință de consiliere psihologică online sau psihoterapie online, contactează-mă la:
0745 003 609
✉️ ca**************@**************si.ro

Totodată, primele ședințe includ un timp de cunoaștere, clarificarea obiectivelor tale și stabilirea modului în care putem colabora eficient.

Beneficii psihoterapie online

Participarea la ședințe de psihoterapie online te ajută să:

• gestionezi anxietatea, stresul și atacurile de panică;

• îmbunătățești comunicarea și relațiile de cuplu;

• descoperi și valorifici resursele tale interioare;

• creezi echilibru între viața personală și profesională;

• depășești blocajele emoționale și obstacolele externe;

• înveți tehnici eficiente de gestionare a situațiilor dificile.

Psihoterapeut acreditat – Experiență și profesionalism

Psihoterapeut Catalina Ioana Dăscălu este acreditată de Colegiul Psihologilor din România, cu peste 15 ani experiență în psihoterapie individuală, de cuplu și familie, consiliere maritală și premaritală. În plus, este life coach și practician în programare neuro-lingvistică (NLP).

În concluzie, alegând psihoterapia online cu un psiholog acreditat din Iași, beneficiezi de sprijin profesional, flexibil și personalizat, adaptat nevoilor tale emoționale și de dezvoltare personală.

Psihoterapeut Catalina Ioana Dăscălu
Psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din România, cu specializare în psihoterapie sistemică de cuplu și familie, consiliere maritală și premaritală, optimizare relațională și comunicare. În plus, life coach și practician NLP.