Constientizarea si asumarea pentru o viata traita cu sens
Amintirile ne sunt necesare pentru a ne găsi mai ușor calea în lume, pentru a ne organiza într-un mod ordonat ceea ce pare necunoscut în experiențele de zi cu zi. Problemele şi dificultăţile care apar când intrăm în contact cu oameni necunoscuţi şi când înţelegem noi concepte pot fi direct corelate cu lipsa de şabloane stabilite anterior sau datorită modului inefiecient prin care selectăm, prin automatism, pe cele care ar putea sa ne ajute în noi circumstanțe de viață. Memoria are o funcţie vitală, ne asigură un viitor care este influenţat, dar nu excesiv de constrâns, de către istoria noastră. Prin memorie ne păstrăm un fir de continuitate prin legarea prezentului cu trecutul, în procesul continuu de comparare a asemănărilor şi diferenţelor, a momentelor de ameninţare şi a celor de siguranţă şi satisfacţie, precum şi a realizărilor şi eşecurilor importante. Sortăm şi apoi reorganizăm aceste informaţii pentru a da formă prezentului şi alegerilor ce urmează, cu intenția de a crea un viitor mai adaptativ, mai satisfăcător şi mai benefic decât trecutul nostru.
Memoria afectivă este, poate, una dintre cele mai umane dintre înzestrările noastre. Dincolo de senzaţii şi simţuri, capacitatea noastră de a stoca sentimente pe care să le putem accesa şi reactiva în prezenţa unor stimuli foarte sensibili este o forţă de care de prea puţine ori suntem conştienţi. Amintirile sunt, poate, cel mai frumos cadou pe care ni-l face viaţa. Din păcate, mulţi oameni au fost învăţaţi și au devenit experți în reprimarea propiilor emoții. Ori de câte ori şi-au simţit sentimentele rănite sau nu le-a convenit ceva, ei au fost învăţaţi “să uite” sau “să ignore” aceste aspecte. Li s-a spus că: “Nu contează”, că “Nu trebuie să te mai gândeşti la asta” şi că “Dacă te vei linişti, va trece de la sine”. Negarea lor nu le-a făcut să dispară. Ele au fost reprimate, suprimate şi îngropate în subconştient, dar nu au dispărut. Dimpotrivă, au continuat să rămână la fel de active undeva înlăuntrul fiinţei lor, generând stările conflictuale ce s-au menținut la vârsta adultă.
Aceste sentimente reprimate nu dispar niciodată de la sine. Subconştientul nu uită şi nici nu poate uita, atât timp cât acestea nu au fost aduse la suprafață, în mod conștient, clarificate și resemnificate. Aceste sentimente ne guvernează tiparele mentale, convingerile şi atitudinile. Ele determină reacţiile noastre emoţionale, psihologice şi experienţele pe care le trăim. Deşi sunt îngropate în subconştient, fiind ascunse şi negate, ele fac parte integrantă din programarea noastră intracelulară şi subconştientă.
Ceea ce simţi acum în interiorul tău nu a apărut peste noapte. De aceea, nu te poţi aştepta ca sentimentele acumulate ani la rând să dispară instantaneu. Dacă doreşti să umpli un container cu un produs nou, mai întâi de toate trebuie să scoți din el ceea ce ocupă spațiu inutil și nu mai este de folos, blocând depozitarea a ceea ce este nou și folositor. Cu alte cuvinte, dacă doreşti să înlocuieşti convingerile care te autosabotează cu convingeri care aduc forță și valoare vieții tale, tu trebuie mai întâi de toate să identifici şi să prelucrezi aceste convingeri inițiale, astfel încât să poţi lua o hotărâre în deplină cunoştinţă de cauză. Deşi îndeplinirea obiectivelor pe care ţi le propui poate dura, atunci când vei fi pregătit pentru a introduce în viaţa ta schimbările necesare, vei face toate demersurile necesare pentru a porni în călătoria descoperirii de sine. Psihoterapia poate fi, în acest sens, utilă în procesul de conștientizare a propriilor emoții reprimate și convingeri limitative. Nu există scurtături când vine vorba de obținerea unei stări de echilibru psihologic și armonie interioară, atât de necesară creării de sens și semnificație în propria viață.
Asumarea propriilor sentimente, gânduri, cuvinte şi acţiuni implică responsabilitate. Starea de sănătate a tuturor aspectelor vieţii tale depinde de conştiinţa ta. De aceea, urmăreşte să devii conştient de ceea ce simţi, de ceea ce gândeşti, de ceea ce spui şi de ceea ce faci. Dacă nu eşti conştient în aceste patru domenii importante, viaţa ta poate fi comparată cu o navă fără busolă şi fără cârmaci, împinsă de colo-colo de toate vânturile, fără nicio direcţie bine stabilită şi fără capacitatea de a ajunge vreodată la destinaţie.
Renunţarea la învinovățire şi acuzaţii reprezină startul pentru călătoria către o mai mare responsabilitate. Această responsabilitate este absolut necesară dacă doreşti să renunţi la rolul de victimă, să transformi cauzele care au produs efecte nedorite în viaţa ta, să îţi descoperi puterea interioară care îţi va permite să trăiești viața cu sens şi să experimentezi rezultatele pe care ţi le doreşti cu adevărat în viaţă.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.