Cum sa gestionam eficient furia folosind constientizarea
Există momente în care simțim cum furia ne invadează şi se manifestă în mod disproporţionat în raport cu situaţia prezentă. In această situație, trebuie să ne mobilizăm pentru a înţelege cele petrecute: să conştientizăm mai ales că situaţia prezentă nu este un atac îndreptat intenţionat împotriva noastră, ci o invazie emotivă care nu are nimic de-a face cu momentul de faţă.
Apariția furiei urmează un proces destul de tipic şi este primul dintre lucrurile de notat şi de înţeles, deoarece cunoscând bine această înlănţuire, vom putea s-o recunoaştem şi să o gestionăm pas cu pas.
1. Declanşarea este o reacţie la un eveniment interpretat ca o provocare.
2. Această declanşare generează o reacţie psihică ce se hrăneşte din amintiri, din frici, din frustrări anterioare şi din tot ceea ce este legat, într-un fel sau altul, de un eveniment.
3. Acest aflux de imagini mentale şi de emoţii ne determină să intrăm într-o amplificare exponenţială a furiei, existțnd riscul ca verbalul să înceapă să se încline spre partea fizică.
4. Începând de aici, totul depinde de circumstanţe. Este o fază total tributară contextului şi personalităţii. În anumite cazuri, se instalează un black out şi persoana devine violentă fără să-şi mai dea seama de ceea ce face. La polul opus, persoana, care a atins un soi de paroxism, conştientizează dintr-odată ridicolul situaţiei şi furia ei se potoleşte brusc.
Observând aceste patru faze, ne dăm seama că mentalul nostru este cel care ne amplifică furia. În majoritatea cazurilor, furia noastră vizează persoana responsabilă care ni se pare cea mai evidentă. „Din cauza ta am fost concediat!”, „Mama ta ţi-a băgat asta în cap?”, „Tot fata asta e în spatele lucrului ăstuia!”. Mintea are tendinţa să îndepărteze logica evenimentelor pentru a se axa pe un vinovat perfect, chiar cel mai aberant.
Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să-l recunoaştem este că ne fabricăm și ne alimentăm singuri propria noastră furie.
Nu furia este problema, ci decodarea faptului care duce la furie şi gestionarea spontană sau reflexul imediat. Încurajez persoana furioasă să se izoleze şi să-şi spună: “Da, am o problemă cu ceea ce se întâmplă, dar nu din cauza situaţiei sau a celuilalt, ci din cauza interpretării greşite a furiei mele”. Dacă interpretarea se schimbă, reacţiile asociate pot fi de asemenea schimbate.
Această atitudine ar trebui să ne permită să ne distanţăm şi să ne recentrăm asupra noastră, în loc să rămânem axaţi pe situaţia prezentă sau pe persoana către care se îndreaptă furia noastră. Ideea este să ne conectăm cu propria capacitate de a relua stăpânirea de sine şi cu aptitudinea de a rezolva dificultăţile.
Ar fi bine să ne aducem aminte că nimic nu se rezolvă într-un acces de furie şi că a avea grijă de noi imediat înseamnă să nu facem nimic. În acel moment precis, a alege să nu facem nimic este exact “acel” nou fel de a avea grijă de sine.
Acest mod de funcţionare este înrudit cu ceea ce budiştii propun de milenii în filozofia lor de viaţă, mai ales în atitudinea pe care o adoptă în faţa suferinţei: ei “observă” efectele pe care le are obiectul suferinţei asupra lor şi se distanţează folosindu-se de conştientizare. Conştientizarea se axează pe întelegerea interpretărilor cognitive care duc la furie şi la pierderea controlului asociată acesteia. Această practică se axează mai ales pe responsabilitatea persoanelor în faţa propriilor gânduri şi comportamente. În ceea ce privește persoanele cu temperament coleric, ar fi indicat să fie mai conştienţi de procesul lor de gândire şi de senzaţiile fizice care îi sunt asociate atunci când devin furioşi. Astfel, e posibil să observăm invadarea emotivă şi să ieşim din impulsivitatea momentului care ne împinge să ne facem rău sau să facem rău altcuiva.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.