Munca este spațiul în care ne petrecem o bună parte a timpului. Slujbele noastre sunt mai mult decât ceea ce facem efectiv ca activități menționate sau nu în fișa postului. Ele sunt relații – cu noi și cu colegii noștri, cu clienții sau cu beneficiarii serviciilor noastre, cu ceea ce creăm sau vindem, cu mediul în care trăim [...]
Succesul în domeniile relevante ale vieții noastre este strâns legat de o atentă și minuțioasă activitate de planificare. Orice efort încununat de succes este rezultatul unei foarte atente planificări ce are la bază următoarele întrebări: Către ce mă îndrept?, Care este drumul cel mai potrivit pentru a ajunge la destinație?, Care sunt resursele de care [...]
Care este contribuția mea la apariția și menținerea problemei?, Care este contribuția celuilalt?, Mai este și altcineva implicat?. Răspunsul la aceste întrebări ne va ajuta să avem o imagine clară despre ceea ce se întâmplă la nivel relațional. Astfel, vom aborda problema într-un mod mai puțin ultimativ emoțional-afectiv.
Una dintre provocările lansate de orice relaționare este stabilirea unui climat de interdependență. A relaționa interdependent înseamnă a pune în comun resursele noastre, fiecare fiind conștient de propria putere și experiență de viață. Interdepența are de-a face cu capacitatea de a face alegeri conștient, pentru sine și a-l lăsa pe colaboratorul tău să facă propriile alegeri, [...]
In foarte multe circumstante si contexte din viata noastra, ne confruntam cu starea de manie. Aceasta poate rezulta din lucruri marunte, de zi cu zi, care ne irita: poate un coleg de birou care vorbeste prea tare, prietenul sau partenerul de viata care nu si-a respectat angajamentul declarat, colaboratorul care si-a insusit initiativa unei activitati [...]
Eu cred ca materia primordiala de care se ocupa psihoterapia este intotdeauna durerea existentiala si nu sunt, asa cum se sustine adeseori, pornirile instinctuale refulate sau niste cioburi imperfect ingropate dintr-un trecut personal tragic. In demersul meu terapeutic, conjectura clinica primara de la care pornesc este aceea ca angoasa fundamentala decurge din stradania cuiva, in [...]
Un baiat care se juca pe camp s-a urzicat. A alergat acasa, la mama lui, si i-a povestit ca abia de atinsese iarba aceea rea ca ea l-a si intepat. “Tocmai pentru cad oar ai atins-o, fiule”, i-a zis mama, “de aceea te-a intepat; data viitoare cand mai dai peste o urzica, apuc-o bine cu [...]
Felul in care vedem ceea ce este linga noi, depinde de lentilele mentale pe care le folosim. Pentru a intelege realitatea in care traim, fiecare folosim o serie de filtre sau tipare prestabilite. Rolul acestora este de a ne ajuta sa gasim un sens experientelor pe care le traversam , astfel incat sa ne mentinem [...]
Una dintre primele experiențe umane este cea a abandonului, pornind de la mici schimbări de ritm apărute in rutina zilnică a vieții unui bebeluș, provocate de absențe scurte, întârzieri prelungite sau momentane ale persoanelor semnificative pentru acesta. Tocmai pentru că adulții din viața unui copil sunt implicați în mai multe tipuri de relații, disponibilitatea acestora este uneori conflictuală sau ambivalentă.
Toate aceste adaptări necesare, indispensabile supravieţuirii, pot însemna pentru anumiţi bebeluşi, în funcţie de sensibilitatea sau vulnerabilitatea fiecăruia, o absenţă vitală, care le dezvăluie golul din cameră sau din casă. Acest gol va căpăta un caracter derutant insuportabil, ca o formă de distrugere sau de prăbuşire. O lipsă care va reprezenta o notă discordantă în suita reperelor obișnuite din viața sa și care va deschide poarta către neîncrederea bebelușului în siguranța și securitatea mediului înconjurător. Primele răni profunde se produc în noi atunci când persoana cea mai importantă din jurul nostru se îndepărtează, îndeletnicindu-se cu tot felul de lucruri din care noi ne simţim excluşi.
Aceste absențe sunt interiorizate ca lipsuri (inclusiv situațiile în care mama este prezentă fizic, dar absentă emoțional-afectiv din relația cu copilul), lasând o amprentă dureroasă. Resimţirea lipsei asociată cu aceste absenţe va fi întipărită cu acurateţe în memoria trupului. Aceasta este originea unei multitudini de răni primitive și neconsolabile care se vor grefa în noi din primele etape ale vieţii, indiferent de calitatea îngrijirilor, a prezenţei şi a iubirii oferite. De multe ori, vor lua forma unor angoase, temeri, furii sau confuzii tăcute. Şi toate acestea atît de adânc, încât vor rămâne ascunse multă vreme în fiecare dintre noi, înainte de a se reactiva, mult mai târziu, într-un moment neaşteptat, datorită unui eveniment banal, pueril, nesemnificativ, care va avea rolul să redeştepte această rană primordială legată de un abandon, trăit sau închipuit. Uneori, aceasta se va petrece atât de neaşteptat și de subit, încât îi va surprinde pe cei din jurul nostru si pe noi înşine.
O dată cu dispariţia sau pierderea fiinţelor apropiate si mai ales unice, vor fi activate aceste răni ascunse şi invizibile care există în fiecare dintre noi. Schimbarea şcolii, înmormîntarea unui părinte, mutarea unui vecin, pierderea unui animal sau îmbătrânirea lui mai rapidă decât a noastră ne fac să trăim iar și iar frica de abandon, în ciuda încercărilor de liniștire pe care fie ni le oferim noi înșine, fie alte persoane din anturajul nostru.
Îndoiala, neîncrederea, nesiguranţa, sentimentul de respingere sau impresia că nu sîntem demni de iubire ne macină certitudinile, ne anihilieaza entuziasmul, ne poluează relațiile și ne disimulează așteptările, reprezentand unele dintre cele mai abordate teme de discutie si reflectie in cadrul sedintelor de psihoterapie, in cabinetul psihologic.
Maturizarea sănătoasă ânseamnă să învățăm să ne despărțim rămând, în același timp, un tot în intimitatea ființei noastre. Cu timpul, vine descoperirea că sentimentele se schimbă, se transformă și dispar, uneori. Si este natural și firesc să fie așa!
Dincolo de transformările pe care le implică evoluţia oricărei relaţii, dincolo de agitaţiile unei schimbări personale inerente oricărei creşteri, dar care ameninţă echilibrele deja atinse, zguduie credinţele şi repune în discuţie angajamentele luate, orice viaţă relaţională este supusă imprevizibilului. Orice existenţă este capabilă să ne surprindă în punctele vulnerabile, în fidelităţile, dar la fel de bine în privinţa posibilităţilor noastre.
Viaţa oricărei persoane este presărată cu întâlniri și despărţiri, cu implicare și detaşare, cu alianţe şi ruperi de alianţe, cu pierderi şi abandonuri care sint tot atâtea surse de suferinţă.
Indiferent dacă separarea se produce ca urmare a unei decizii proprii sau nu, este exprimată clar printr-o ruptură, îndepărtare sau separare ori ne este impusă, prin abandon, pierdere sau doliu, aceasta are caracteristici proprii si ascunde un sens.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.
Una dintre provocarile lansate de orice relationare este stabilirea unui climat de interdependenta. Interdependenta este opusul absolut la ceea ce se cheama izolare si codependenta. A relationa interdependent inseamna a pune in comun resursele noastre, fiecare fiind constient de propria putere si experienta de viata. Interdepenta are de-a face cu capacitatea de a face alegeri [...]
Cunoscandu-mi propria impotrivire pe drumul vindecarii, am hotarat sa-i intreb pe participantii de la un seminar urmator, cat de important era pentru ei sa se insanatoseasca. La inceput, toti au raspuns cu entuziasm, ca nimic nu statea in calea atingerii acestui scop. Dar au raspuns atat de repede si cu atata ardoare, incat stiam ca [...]
O fata tanara a intrebat-o, candva, pe o femeie in varsta: “ Cum poate devein cineva un fluture?” Cu o sclipire in ochi si un zambet larg, femeia in varsta i-a raspuns:” Trebuie sa-ti doresti atat de tare sa zbori, incat sa fii dispusa sa renunti la a mai fi omida”. Fiecare dintre noi are [...]
Moto: Cea mai rea singuratate nu este cind esti singur, ci cind esti un prost tovaras… pentru tine insuti. Iata cateva principii pe care, urmandu-le, te apropii din ce in ce mai mult de capacitatea de a-ti fi cel mai bun prieten, propriul tau tovaras de drum. 1. Sunt constient de faptul ca sunt responsabil [...]
Unul dintre miturile care sta la baza jocurilor de putere ar putea fi formulat in felul urmator: “Puterea nu este suficienta pentru amandoi. Drept urmare, unul dintre noi trebuie sa detina controlul”. Pornind de la acest mit, sunt dezvoltate comportamentele manipulative care promoveaza si mentin pozitiile de inegalitate in cadrul relatiilor. Cei care sunt implicati [...]
Visul meu secret, privind omul, este ca fiecare copil, fiecare femeie si fiecare barbat care traieste pe aceasta planeta sa se poata într-o zi informa despre comunicarea relationala. Sa le oferim regulile de igiena relationala pentru a putea sa utilizeze limbajele noastre diferite, pentru a pune în comun resursele noastre, pentru a administra mai bine [...]
În relaţiile intime se creează adesea o confuzie între registrul sentimentelor şi cel al relaţiei. Pentru a ieşi din această încurcătură şi ca să încercăm să definim mai clar lucrurile, vom începe prin a cădea de acord că specificul unei entităţi vii este să evolueze şi că sentimentele aparţin acestui ordin al entităţilor vii. Pentru [...]
Nu e necesar să reinventezi roata ca să aduci în viaţă o contribuţie semnificativă. Dacă încerci să găseşti forma perfectă – serviciul perfect, relaţia perfectă – vei fi încontinuu frustrat. Lumea nu oferă perfecţiunea în această privinţă. Ea îţi oferă, pur şi simplu, o oportunitate de a evolua şi de a te schimba, ceea ce [...]