Psihoterapeut Iasi

Fii bun cu tine insuti. Inainteaza intr-un ritm confortabil. Lasa-te in voia emotiilor. Sa te lasi in voia emotiilor este ca si cum ai asculta intuitiv de vocea lor. Ele iti vor spune cum sa te vindeci. Contopeste-te cu emotiile, in loc sa le opui rezistententa. Contopirea reduce tensiunea.

Pentru mine, toate experientele sunt menite sa genereze cunoastere. Ce inseamna pentru tine experientele prin care treci ?

Fa-ti timp pentru a descoperi in tine resursele de blandete si de compasiune neconditionata. Exerseaza aceste emotii si bucura-te de deschiderea inimii. In acest mod, se poate produce simplu si firesc  vindecarea.

Intrebari la care te invit sa reflectezi :

1. Ce anume ai invatat de la emotiile tale ? Cum te pot face ele mai puternic ?
2. Consideri ca este posibil sa te vindeci, oricat de ranit ai fi fost ? Cit de mult folosesti intuitia in procesul vindecarii tale ?
3. Esti pregatit sa iti traiesti constient intreaga ta forta si intreaga ta frumusete ? Ce ganduri te inhiba sa faci asta ?

Fii sincer cu tine insuti legat de ceea ce simti. Gaseste un mod de a te simti in siguranta atunci cind iti exteriorizezi emotiile. Petrece timp pentru a le pune in ordine. Este contraproductiv sa ascunzi ceea ce simti fara sa avansezi.

Exista un proverb evreiesc care mie imi aminteste ca : «  Nu exista inima mai intreaga ca o inima franta  ».

Psihoterapeut Catalina Ioana Dascalu

Sun Tzu, in a sa “Arta Razboiului”, afirma ca daca nu faci ceva unic, nu ai obtinut de fapt o victorie. Sun Tzu continua spunand ca victoriile usoare nu sunt victorii adevarate. Adevaratele victorii sunt cele in care « invingi un inamic deja invins » prin inovare.

In foarte multe circumstante, inovarea ofera genul de putere care determina victoria. Invingatorii inoveaza pentru a gasi noi cai spre victorie fara a intra in competitie.

Cu toate acestea, imaginarea de idei noi este simpla. Testul succesului se afla in capacitatea de a implementa ideile. Pasii ce va vor ajuta sa va activati mintea pentru a vedea alta realitate si a descoperi posibilitati noi sunt urmatorii :

1. Definiti problema. Folositi cuvinte sau desenati imagini pentru a defini elementele esentiale ale problemei.
2. Dezvoltati afirmatii de tipul « Ce-ar fi daca…. ». Acestea ar trebui sa va conduca spre actiuni radicale si neobisnuite. Treceti dincolo de granitele mediei.
3. Vizualizati actiunea. Selectati cateva idei interesante si vizualizati-va punandu-le in aplicare. Imaginati-va ce se intampla, moment cu moment. Focalizati-va atentia asupra actiunii si mai putin asupra rezultatelor. Observati ce anume este interesant in timpul desfasurarii scenei.
4. Inovati. Extrageti informatii din aceste idei si cautati un mod nou de a solutiona problema. Experimentati si acordati-va permisiunea de a va abate, uneori, de la ceea ce considerati ca reprezinta drumul drept catre rezolvarea problemei. Retineti ca nu exista esec, exista doar feedback. Daca ceva nu a mers, puteti oricand sa faceti ceva diferit.

Descoperirea consta in a vedea ceea ce vad toti si a te gandi la ceea ce nu s-a gandit nimeni.

Autor: dr. Albert Ellis

Editura Meteor Press

Descriere carte:

Este adevarat, urmand regulile terapiei comportamentului emotiv-rational (T.C.E.R.) elaborate de dr. Albert Ellis, poti sa-ti controlezi anxietatea inainte ca aceasta sa puna stapanire pe tine. O poti impiedica sa actioneze daca vei recunoaste urmatorul aspect foarte important: oamenii si lucrurile in sine nu te fac sa fii anxios. Tu faci asta. Expectantele tale nerealiste iti cauzeaza anxietatea inutila.

Anxietatea sanatoasa – care implica sentimente de ingrijorare, prudenta si vigilenta – poate fi o adevarata binecuvantare: tine la distanta pericolele, iti intretine spiritul de conservare si te face sa fii constient de lucrurile negative pe care le poti schimba. Anxietatea nesanatoasa este cu totul altceva: genereaza o stare paralizanta de panica, ingrijorare obsesiva si fobii, care te impiedica sa intreprinzi acele actiuni pe care tu le percepi a fi periculoase, dar care in realitate nu sunt deloc asa. Anxietatea nesanatoasa te inhiba de la a te bucura de activitatile si relatiile de zi cu zi si te determina sa le percepeti ca fiind mult prea riscante. Te face sa actionezi ineficient, iti umple mintea cu preocupari extenuante si iti franeaza creativitatea.

Folosirea preceptelor T.C.E.R. te poate ajuta sa depasesti forta mutilanta a anxietatii. In cartea de fata vei gasi nenumarate exemple de cazuri pe care dr. Ellis le-a tratat cu succes, inclusiv cele referitoare la anxietatea de performanta, nesiguranta de ordin profesional, disfunctiile sexuale si fobiile sociale. Sunt incluse peste 200 de maxime rationale care-ti vor diminua anxietatea nesanatoasa si-ti vor amplifica sansele de succes, satisfactie si fericire, atat acasa, cat si la locul de munca.

Din cuprins:

Ce este anxietatea şi cum vă controlează viaţa deseori

CONVINGERI IRAŢIONALE care vă determină să fiţi anxios

Cum să vă formaţi cu fermitate propriile CONVINGERI RAŢIONALE şi de autosusţinere

Folosirea expunerii şi a desensibilizării comportamentale

O fata tanara a intrebat-o, candva, pe o femeie in varsta: “ Cum poate devein cineva un  fluture?” Cu o sclipire in ochi si un zambet larg, femeia  in varsta i-a raspuns:” Trebuie sa-ti doresti atat de tare sa zbori, incat sa fii dispusa sa renunti la a mai fi omida”.

Fiecare dintre noi are o poveste unica care ne deosebeste de cei din jur. In interiorul povestii noastre se afla gravate toate lucrurile care ne-au marcat viata. Fiecare persoana, eveniment, circumstanta si situatie care ne-au atins  au lasat o amprenta adanca.  Fie ca a fost vorba de un parinte autoritar, o boala a copilariei, un nprofesor care ne-a inspirat sau de un adult neglijent, fiecare dintre aceste episoade ne raman, devenind o parte integranta a identitatii proprii.

Pentru a ne elibera de limitele povestilor personale, trebuie sa fim dispusi sa renuntam la confortul coconului de protectie autocreat. Iesirea din coconul povestii poate fi unoeri un proces lent si dureros. Pentru a iesi din povestile personale, este important sa invatam, pentru inceput, sa le iubim, sa le respectam si sa le pretuim pentru tot ce ne-au oferit. Trebuie sa recunoastem experientele pe care ni le-au adus si intelepciunea daruita. Numai atunci vom reusi sa ne impacam cu dramele pesonale. Continuam sa invinuim, sa purtam resentimente pentru intamplari care au avut loc in urma cu ani de zile.

De ce simtim ca nu meritam iertare noi si cei pentru care purtam resentimente?

De ce continuam sa ne pedepsim si sa pedepsim pentru fapte si intamplari peste care a trecut timpul ?

Am urmarit cum oamenii se autosaboteaza in continuare, privandu-se de tot ceea ce este cu adevarat important pentru ei si de ceea ce le-ar hrani sufletul.

Este important sa ne impacam si sa ne iertam pe noi insine, pentru a putea elibera energia trecutului si a o canaliza catre realizarea viselor noastre profunde. Iertarea de sine se petrece atunci cand ne permitem sa fim vulnerabili si sa simtim compasiune pentru luptele noastre interioare. Atunci cand putem sa ne iertam pe noi insine, ajungem sa intelegem  de ce suntem asa cum suntem, de ce credem si de ce simtim ceea ce simtim.

Cum putem sa credem ca meritam iubire, succes, fericire, liniste si sanatate atunci cand ne reamintim in permanenta, prin prisma povestilor noastre,  propriile defecte  si alegeri deja facute si consumate ?

Cum ne putem trezi in fiecare dimineata rugandu-ne pentru o noua zi mai luminoasa, atunci cand ne pedepsim singuri pentru egoismul nostru  si pentru limitarile noastre ?

Cum ne putem respecta pe noi insine stiind ca ignoram, cu buna stiinta, propria voce interioara ?

Cum putem sa speram ca vom primi iertare atunci cand  nu ne simtim liberi sa ne acordam noi insine iertare ?

Cum putem ierta daca nu am exersat exercitiul iertarii asupra propriei persoane ?

O fata tanara a intrebat-o, candva, pe o femeie in varsta: “ Cum poate devein cineva un  fluture?” Cu o sclipire in ochi si un zambet larg, femeia  in varsta i-a raspuns:” Trebuie sa-ti doresti atat de tare sa zbori, incat sa fii dispusa sa renunti la a mai fi omida”.

Altfel spus, daca vrei sa traiesti autentic, este important sa ai curaj sa-ti deschizi aripile. Intotdeauna ai stiut sa zbori, iti amintesti acum?

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom cu drept de libera practica, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica individuala si de cuplu, psihotrauma, optimizare personala si terapie relationala.. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Se spune ca, intr-o padure, izbucnise un incendiu devastator si o pasare colibri tot aducea apa in cioc, ca sa stinga focul. Toate celelalte animale, innebunite de spaima, fugeau care încotro, pe unde nimereau. Pasarea Colibri continua, insa, sa care apa cu ciocul.

Un tigru, constient de zadarnicia demersului, ii atrase atentia: „Esti nebuna? Tu crezi ca poti sa stingi focul asta imens, cu stropul de apa pe care-l aduci tu?”

Pasarea colibri ii raspunse: „Eu imi fac partea mea…”

Autor necunoscut

Autor: Thomas d`Ansembourg

Editura: Elena Francisc Publishing

Am fost educaţi să purtăm o mască, să jucăm un rol. Ne-am obişnuit să facem o mulţime de lucruri doar pentru a cumpăra recunoştinţa şi aprecierea celor din jur. Asta ne alimentează permanent sentimentul că nu suntem în regulă aşa cum suntem, că nu suntem demni de iubire decât dacă facem pe plac tuturor, că iubirea este un sentiment ce poate fi cumpărat.

Acest mod de a gândi ne separă de esenţă, ne diluează puterea interioară, făcându-ne sclavii părerilor celorlalţi şi incapabili de a ne exprima liber pe noi înşine.

Din păcate, atunci când nu mai ascultăm ce se petrece în interiorul nostru ajungem, mai devreme sau mai tîrziu, să nu-i mai ascultăm nici pe ceilalţi. Lipsa respectului faţă de sine are întotdeauna ca rezultat lipsa de respect faţă de toată lumea.

Lasă amabilităţile! Fii tu însuti în relaţiile cu ceilalţi este un apel de trezire din inconştienţa în care trăim. Ilustrîndu-şi demersul cu exemple edificatoare, autorul explică modul în care tendinţa de a ne ignora propriile nevoi dă naştere la violenţă.

Resorturile noastre interioare fac ca nevoile uitate, ignorate, reprimate, să clocotească în interior până ating punctul maxim şi explodează, întorcându-se cu furie împotriva noastră şi a celorlalţi. Cartea este o invitaţie la dezamorsarea acestor mecanisme autodistructive în conştiinţa şi în inima fiecăruia dintre noi.

Odata, pe înserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurându-se de racoarea serii. În apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe taranul nostru si se gândi:
“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cât e ziua de mare lâncezeste pe pragul casei…” La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gândi: “Omu’ asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…” În fine, un strain care se îndrepta spre sat îsi zise: “Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata…”
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune însa multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.

Autor: Bruno Ferrero

Cand i se inoculează unui copil convingerea că este umilit şi chinuit spre binele lui, el poate rămane cu această credinţă o viaţă intreagă. Urmarea va fi că acest om işi va maltrata şi el propriii copii şi va fi convins că face o faptă bună. Ce se intamplă insă cu furia, cu mania, cu durerea pe care a trebuit să le reprime in copilărie, in timp ce era bătut de părinţi şi trebuia să mai şi accepte acest tratament ca pe o binefacere? Toate aceste intrebări m-au apropiat de răspunsul la prima mea intrebare legată de copilărie: de unde vine răul pe lume?

Mi-a devenit tot mai clar că răul este re-creat in fiecare generaţie. Nou-născutul este nevinovat. Indiferent ce inclinaţii poate avea, nou-născutul nu simte dorinţa de a distruge viaţa, ci vrea să fie ingrijit, protejat şi iubit şi vrea să iubească el insuşi.

Cand aceste necesităţi nu sunt satisfăcute, cand copilul este in schimb maltratat, i se schimbă macazul vieţii. Un om nu se simte presat spre distrugere decat cand la inceputul vieţii lui sufletul i-a fost schingiuit. Un copil care a crescut cu dragoste şi respect nu este motivat pentru războaie. Răul nu face neapărat parte din natura umană.

Pentru a-mi dovedi mie insămi că presupunerile mele sunt corecte, m-am indreptat către viaţa lui Adolf Hitler. M-am gandit că, dacă ceea ce descoperisem se va confirma la acest om, dacă aş reuşi să demonstrez că cel pe care-l consideram cel mai infiorător criminal şi exterminator in masă fusese programat de părinţii lui să devină un monstru, atunci ideea tradiţională şi liniştitoare a predispoziţiilor spre rău nu ar mai sta in picioare. In cartea mea La început a fost educaţia am descris copilăria lui Hitler şi mulţi oameni au fost puşi pe ganduri. O cititoare mi-a scris in acest timp: „Dacă Hitler ar fi avut cinci fii, asupra cărora să se răzbune pentru torturile şi inşelăciunile suferite in copilărie, poate nu i-ar fi căzut victimă poporul evreu. Toate chinurile trăite odinioară se pot descărca asupra propriului copil, deoarece crima asupra sufletului propriului copil poate incă fi camuflată prin cuvinte precum educaţie şi disciplinare”. Adolf Hitler invăţase in casa părintească să considere bătăile şi umilinţele ca necesare şi juste, iar mai tarziu, ca adult, acţionase la fel, pretinzand că trebuie să salveze Germania prin uciderea evreilor.

La fel şi-au ideologizat şi alţi dictatori actele de răzbunare: Stalin trebuia să elibereze Rusia de cosmopoliţii subversivi, Napoleon trebuia să intemeieze cu orice preţ Marea Naţiune, iar Milosevic trebuia să făurească Serbia Mare. Orbirea societăţii faţă de aceste mecanisme face ca războaiele să fie incă posibile, deoarece cauzele lor rămân necunoscute.

Un copil bătut invaţă insă să se teamă de părinţi. Mai invaţă să-şi bagatelizeze propriile dureri, chiar să nu le mai simtă şi mai ales să se simtă vinovat. Intrucat este lipsit de protecţie  in clipa cand este atacat, invaţă să creadă că un copil nu merită protecţie şi respect.

Mesajele greşite sunt memorate ca informaţii in corpul lui şi ii influenţează concepţia asupra lumii şi mai tarziu atitudinea faţă de alţii şi faţă de el insuşi. Acest copil nu va fi capabil nici să-şi apere dreptul la demnitate, nici să recunoască semnalul de pericol reprezentat de durerea fizică şi să se orienteze ca atare. Ca urmare, sistemul lui imunitar va avea poate de suferit.

Neavand alt model de comportament, copilul va inţelege limbajul violenţei şi al prefăcătoriei ca singur mijloc de comunicare şi il va folosi la randul lui, căci adultul vrea de obicei ca sentimentul de neajutorare pe care l-a refulat odinioară să rămană incontinuare refulat.

Pedepsele corporale nu provoacă insă intotdeauna acte de răzbunare impotriva altora. Ele duc mult prea des la distrugerea propriei vieţi – pană la sinucidere. Cartea lui Jeffrey Eugenides The Virgin Suicides – Sinuciderile virginelor şi filmul cu acelaşi titlu demonstrează energic această legătură.

Autor: Alice Miller

O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. În mod aparent paradoxal, relaţia cu sine articulează de fapt modul în care se aşează iubirea cu celălalt. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă a ieşi din rolurile vechi, a nu rămâne încremenit în trecut şi în clişee. Relaţia este o fiinţă vie, şi pentru a rămâne vie este nevoie de Prezenţă. Iubire conştientă la timpul Prezent.

Există două motive fundamentale pentru care oamenii ajung să se căsătorească. Cel mai obişnuit şi mai evident este acela că recunoaştem în celălalt “sufletul pereche”, rănit. Este o asociere de roluri complementare pe care ni le asumăm. Vechi modele afective şi psihologice, moştenite din familie şi transgeneraţional, care ne însoţesc inconştient şi ale căror drame tindem să le reproducem în viaţa noastră până când devenim conştienţi de ele. Relaţiile construite pe această bază sunt dificile şi dureroase.

Al doilea motiv, mai discret, nerostit, dar foate prezent, este o bază de valori comună. Cu cât central de greutate al relaţiei basculează mai mult către platform de valori comune, cu atât rejucarea dramelor familiale moştenite tinde să-şi diminueze impactul distructiv asupra cuplului.

Autorii demontează miturile car stau la baza instituţiei occidentale a cuplului, arătând cu claritate cum majoritatea dintre noi, inconştienţi şi rătăciţi în trecut, folosim vechile modele ca pe nişte arme, încercând să obţinem prin vechile căi şi roluri ceea ce n-am obţinut în trecut. Aceasta în loc să revenim mereu în momentul Prezent, regăsind baza comună de valori fundamentale care ne uneşte. O carte deci, despre iubire conştientă, despre Prezenţă, despre renunţarea la roluri.

Cuprins

Introducere
Capitolul 1
Mit: Oamenii opuşi se atrag reciproc. Într un cuplu, diferenţele dintre parteneri îi fac să se completeze.
Realitate: Pentru o relaţie excelentă e nevoie de valori esenţiale identice.
Capitolul 2
Mit: Iubirea te va ajuta să treci prin momentele grele dintr o relaţie.
Realitate: Valorile comune sînt acelea care ţi permit să traversezi o criză.
Capitolul 3
Mit: Trebuie să lucrezi asupra căsniciei tale dacă vrei să fie o căsnicie bună.
Realitate: Nu relaţiile, ci oamenii au probleme.
Capitolul 4
Mit: Altruismul şi dăruirea faţă de alţii dau naştere la cele mai bune relaţii.
Realitate: Limitele clare şi graniţele dau naştere la respect reciproc şi la relaţii durabile.
Capitolul 5
Mit: Acceptarea necondiţionată a partenerului constituie temelia unei căsnicii bune.
Realitate: Dacă nu ai pretenţii de la partener, nu ţii la el cu adevărat.
Capitolul 6
Mit: Conflictele frecvente sînt un semn că mariajul are probleme.
Realitate: Cît eşti de dispus să te implici în conflict determină profunzimea şi calitatea relaţiei tale.
Capitolul 7
Mit: E foarte important ca soţii să petreacă mult timp împreună.
Realitate: Cele mai bune relaţii se întreţin cu efort puţin şi multă intimitate.
Capitolul 8
Mit: Încrederea în partener este esenţială într o relaţie bună.
Realitate: Esenţială este încrederea în tine însuţi.

In cadrul unui experiment facut de o serie de psihologi intr-un centru de cercetare din New York, erau introdusi cativa cobai intr-un fel de labirint. Cercetatorii puneau cobaiul la un capat al labirintului, iar la celalalt capat plasau o bucatica de cascaval, privind apoi cum soarecele umbla bezmetic pana cand, in cele din urma, gasea cascavalul. A doua oara cand repetau experimental, cobaiul ratacea ceva mai putin, reusind sa gaseasca mancarea intr-un timp mai scurt. Dupa o vreme, izbutea sa ajunga unde dorea doar in cateva secunde, strabatand labirintul fara gres.

Apoi i-au indepartat bucatica de cascaval. Catva timp, cobaiul a continuat sa faca drumul cel mai scurt catre capatul labirintului. Dar n-a trecut prea mult pana sa-si dea seama ca hrana lui nu mai era acolo, asa ca, in cele din urma, a renuntat.

“Asta e diferenta dintre cobia si oameni”, a concluzionat un psiholog. “Cobaii renunta”.

Concluzia: De foarte multe ori cadem in capcana tiparelor, a rutinelor de viata si a deprinderilor care nu ne mai sunt de folos in noile contexte si etape in care suntem. Facem mereu aceleasi lucruri, zi de zi, saptamana dupa saptamana sperand sa obtinem acelasi rezultat pe care l-am obtinut candva. De putine ori, invatam din ceea ce traim.

Poate ar fi bine ca uneori sa ne oprim si sa ne intrebam:

Ce pot invata din aceasta experienta, astfel incat sa pot sa trec mai departe?

Cat de mult sunt atasat de experientele din trecut?

Ce pot face diferit chiar in acest moment?

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare si psihoterapia traumei.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Succesul nostru personal este o reflectare a gradului de complexitate a procesului de rezolvare a problemelor si, de asemenea, a numarului de persoane ce vor beneficia de solutiile identificate si puse in aplicare de noi.

Pentru  a ne forma o imagine cat mai clara a problemelor cu care ne confruntam, este important sa reflectam la o serie de aspecte, cum ar fi:

• Cum anume se potriveste rezolvarea acestei probleme in planul nostru personal?
• Poti sa-ti vizualizezi clar rolul de persoana care poate si este in msasura sa rezolve probleme si sa identifice solutii viabile?
• In ce masura rezolvarea de probleme din ce in ce mai complexe va determina atingerea obiectivelor personale?

Iata, in continuare, cateva exemple de convingeri care impiedica procesul de rezolvare a problemelor:

• Numai cateva persoane sunt platite ca sa rezolve probleme.
• Salariul meu este disproportionat mai mic comparativ cu cantitatea de probleme pe care le rezolv.
• In domeniul in care lucrez, nu este remunerata rezolvarea de probleme.

Pentru ca vorbeam la inceput de importanta convingerilor personale privind atingerea obiectivelor stabilite, revenim cu cateva exemple de astfel de convingeri care pot sa ofere putere:

• Rezolvarea de probleme se afla in centrul succesului personal.
• Rezolvarea de probleme reprezinta un punct forte al persoanelor care au avut succes in diferite domenii sau aspecte ale vietii.
• Cheia pentru atingerea obiectivelor personale este imbunatatirea abilitatilor de rezolvare a problemelor.

De asemenea, este important ca procesul de autoanaliza sa continue cu urmatoarele intrebari:

• Potrivit experientelor recente, sunt mai mult o persoana care rezolva probleme sau care creaza probleme?
• Petrec mai mult timp plangandu-ma de probleme sau incercand sa le rezolv?
• Cum ar aprecia persoanele semnificative din viata mea abilitatile mele de rezolvare a problemelor?
• La ce ar trebui sa renunt pentru a-mi imbunatati abilitatile de rezolvare a problemelor?
• Care este primul pas pe care l-as face in directia imbunatatirii abilitatilor de rezolvare a problemelor?

Psihoterapeut Catalina Ioana Dascalu

Autor: Sharp, Timothy
Editura: TREI

“Sunt prea ocupat sa fiu fericit…” Te gandesti vreodata asa? Multi dintre noi o fac mereu, spune psihologul si expertul in fericire Timothy Sharp.

In cautarea unui loc de munca mai bun, unei case mai mari, unor concedii mai exotice si unor copii cu performante deosebite, am devenit mult prea ocupati pentru a mai da atentie componentei ce le va face pe cele mentionate mai sus sa merite osteneala: fericirea.
Vestea buna este ca dobandirea fericirii nu este o sarcina herculeana. Nu are nevoie de terapie costisitoare sau de ani de auto-examinare. Adesea este vorba despre ajustarea fina a gandurilor noastre si de punerea in practica a unor tehnici zilnice simple.
Accesibila, informativa si amuzanta, 100 de cai spre fericire ne incurajeaza sa privim fericirea ca pe ceva realizabil, gestionabil si mult mai inalt decat vietile pe care le traim acum.

TIMOTHY J. SHARP este psiholog clinician si profesor de psihologie la UTS School of Business din Sidney. In 2003 a infiintat The Happiness Institute, care asigura servicii de consultanta si coaching. Dintre cartile sale, de un mare succes s-au bucurat The Good Sleep Guide si The Happiness Handbook. Informatii suplimentare pe www.thehappinessinstitute.com.

Cuprins:

Introducere
PRIMA SECTIUNE — 20 DE CAI SPRE OBICEIURI
MENITE SA ADUCA FERICIREA

1. Redefineste fericirea
2. Nu iti limita potentialul
3. Foloseste-l mai putin pe “trebuie”
4. Ofera-ti cate o “happy hour”
5. Fa mici schimbari in viata ta
6. Scapa de proastele obiceiuri
7. Reimprospateaza-ti cat mai des viata
8. Fa-o astazi
9. Priveste-ti obiectiv copilaria
10. Iarta-i pe ceilalti
11. Fii propriul tau guru
12. Recunoaste-ti punctele forte
13. Gaseste-ti ritmul firesc
14. Transfera-ti abilitatile
15. Pastreaza-ti concentrarea
16. Tine un jurnal al evenimentelor pozitive
17. Practica exercitii de recunostinta
18. Fa o prioritate din odihna
19. Creeaza-ti un sistem de recompense
20. Aminteste-ti sa fii fericit!

SECTIUNEA A DOUA — 20 DE CAI SPRE UN CORP FERICIT
21. Fa exercitii chiar acum!
22. Fa exercitii ca sa iti ridici moralul
23. Practica meditatia de concentrare asupra prezentului
24. Fa o plimbare de recunostinta
25. Practica respiratia controlata
26. Practica relaxarea progresiva a muschilor
27. Practica relaxarea prin vizualizare
28. Pune-ti in ordine rutina somnului
29. Inlatura din dormitor lucrurile care-ti distrag atentia
30. Deconecteaza-te
31. Debaraseaza-te de povara
32. Tine un jurnal al exercitiilor
33. Ia o gustare sanatoasa
34. Rehidrateaza-te
35. Fa exercitii energice
36. Fa mai multe lucruri neprevazute
37. Accepta-ti corpul
38. Asculta-ti corpul
39. Dezmorteste-te
40. Razi!

SECTIUNEA A TREIA — 20 DE CAI SPRE RELATII MAI BUNE
41. Renunta la comparatii
42. Arata-ti pretuirea pentru ceilalti
43. Petrece-ti timpul cu oamenii optimisti
44. Fii de ajutor
45. Concentreaza-te pe calitatile oamenilor
46. Fii un prieten neconditionat
47. Nu uita ce urmaresti prin relatiile tale
48. Accentueaza partea pozitiva
49. Multiplica replicile pozitive in defavoarea celor negative
50. Comunica in mod eficient
51. Fii asertiv in conversatie
52. Alege-ti cu grija cuvintele
53. Investeste in relatia ta intima
54. Fii un binefacator
55. Fa o vizita de recunostinta
56. Fii generos
57. Bazeaza-te pe ceilalti
58 Gaseste-ti un “tovaras intru fericire”
59 Cauta-ti un prieten care sa te laude
60. Fii deschis la critica

SECTIUNEA A PATRA — 20 DE CAI SPRE O GANDIRE POZITIVA
61. Traieste deasupra liniei!
62. Clarifica-ti valorile
63. Respinge valorile contrare
64. Nu exista nimic bun sau rau in sine
65. Pacaleste gandurile negative
66. Practica “fericirea kaizen”
67. Simplifica-ti viata
68. Ocupa-te de lucrurile marunte
69. Gandeste ca un optimist
70. Asculta-ti vocea interioara
71. Pune-ti gandurile sub semnul intrebarii
72. Foloseste un filtru pentru mesajele nesolicitate
73. Testeaza utilitatea gandurilor
74. Lasa-ti grijile deoparte
75. Intra in joc
76. Mai gandeste-te
77. Sadeste ganduri optimiste
78. Pune-ti intrebari
79. Nu lasa cerul sa se prabuseasca – judeca rational
80. Aplica legea lui Pareto

SECTIUNEA A CINCEA — 20 DE CAI PENTRU A PLANUI SI CREA O VIATA FERICITA
81. Stabileste-ti obiectivele
82. Lucreaza si relaxeaza-te folosindu-te de punctele tale forte
83. Vizualizeaza-te ca fiind fericit
84. Regizeaza-ti propria poveste de viata
85. Creeaza-ti un “buchet al fericirii”
86. Fa o inlocuire
87. Fa un panegiric pentru viata ta ideala
88. Maximizeaza-ti productivitatea fericirii
89. Pune-te pe primul loc
90. Planuieste minipauze
91. Prioritizeaza sarcinile
92. Redimensioneaza-ti munca
93. Nu mai astepta fericirea
94. Arata-te curios
95. Inveseleste-te
96. Inlatura obstacolele
97. Conserva-ti fericirea
98. Fii pregatit pentru piedici
99. Ocupa-te de problemele tale
100. Traieste ca un copil de cinci ani

Doi călugări zen plecaseră în călătorie. De trei zile nu întîlniseră decît o femeie bătrînă în pragul colibei sale. Ea le-a oferit puţin orez prăjit, amestecat cu ceai si unt rînced. Aceasta tsampa modesta le fusese oferită cu o zi înainte. Acum le era foame şi frig. Deodată, a început să plouă. Cel mai tînăr dintre călugări se proteja cum putea mai bine cu o parte a veşmîntului său lung. Cel mai în vîrstă mergea mai departe în tăcere. La căderea nopţii, la orizont nu se vedea nici un adăpost, nici templu, nici sihăstrie, nici cea mai umilă colibă. Poteca pe care mergeau se pierdea departe în munţi. Tînărul novice nu mai rezistă. El nu cunoştea ţinta acelei călătorii interminabile. „Templul zen nu poate să fie departe, îşi zicea el. Mi se pare că ne apropiem de Kamakura. Dar oare aceasta este destinaţia noastră?” Încălcînd cerinţa strictă de a păstra tăcerea, a îndrăznit să-l întrebe pe călugărul în vîrstă, care mergea cu un pas egal:

- Maestre, unde mergem?

- Am ajuns, a răspuns maestrul.

- Vrei să spui că popasul e aproape? a insistat tînărul călugăr.

- Aici, acum. Am ajuns.

Novicele, înspăimîntat, s-a uitat la poteca plină de pietre care se pierdea în ceaţă. În depărtare, piscurile munţilor dispăreau deja în noapte. Îi era frică, frig şi foame. Şi, brusc, într-o străfulgerare, a înţeles. Şi-a amintit de cuvintele care îi fuseseră repetate deseori la mînăstire: „Zenul este un drum care duce… În fiecare pas făcut pe acest drum se află eternitatea. În prezent se cuibăresc viaţa, oaza, infinitul.”

Trăiesc prezentul, trecutul a zburat, viitorul este un vis; doar prezentul este.

Autor necunoscut

În anul 2008, Octavian Segărceanu (Sega) era unul dintre personajele-cheie din industria publicitară românească. Avea un salariu foarte bun şi o carieră de invidiat, conducea un SUV şi câştigase premii de advertising. A renunţat însă la toate pentru a călători în India, pentru a se găsi pe sine. A transpus experienţele trăite acolo în cartea “Un roman de aventuri spirituale în India”, publicată de Editura Humanitas. Romanul va fi lansat sâmbătă, 2 iunie, la Bookfest (standul Humanitas), de la ora 19:30.

Fragmente din interviul  pentru Realitatea.Net cu Octavian Segarceanu (Sega):

Meditația m-a întors cu fața de la minciună la adevăr, chiar dacă adevărul nu a fost plăcut… M-a întors de la halucinație la realitate. De la agresivitate la blândețe. De la poftă la echilibru. De la respingere la acceptare. Meditația m-a întors pe dos, ce să mai discutăm.

Pentru meditație nu îți trebuie nici alcătuire specială, nici echipament special. Ceva special însă tot îți trebuie: sinceritate. Ești dispus să fii sincer cu tine, cu orice preț, până la capăt? Căci nu există cale de întoarcere și de ascuns nu te vei mai putea ascunde nici în gaură de șarpe.

În opinia ta, care sunt cele mai importante lucruri în viaţă? Crezi că fericirea este posibilă? Cum poate fi atinsă ea?

Fericirea este o stare lăuntrică, nu ceva din exteriorul nostru care trebuie apucat. Această stare nu vine din acumulări, ci din renunțări. Nu din minciună, ci din sinceritate. Nu din ură, ci din blândețe. Nu din poftă, ci din echilibru. Când învățăm să renunțăm și să nu ne mai cramponăm, când încetăm să ne mai mințim și să ne mai ascundem, când ne punem poftele-n cui ca pe niște haine vechi, de iarnă, când descoperim că putem fi și blânzi (în primul rând cu noi înșine), fericirea, ca și iubirea, se manifestă natural și spontan.

Cele mai importante lucruri în viață nu se găsesc în afara ta, ci în interiorul tău. Cel mai important este să vezi lucrurile așa cum sunt în realitate, nu cum ți se par, nu cum îți închipui tu că sunt, nu cum ai vrea tu să fie. Și nu ai cum să vezi asta dacă trăiești pe pilot automat, pentru că ăsta e rolul pilotului automat – să conducă el în timp ce tu dormi. E, într-adevăr, înfricoșător atunci când decuplezi pilotul automat, pentru că abia atunci constați că nu știi ce să faci cu manșa, dar nu îți face griji. Înveți în timp ce te prăbușești.

Sursa: Aici

Autor: Dr. Kenneth C. Ruge şi Barry Lenson

Editura: Curtea Veche

„Când gelozia, monstrul cu ochi verzi, scapă de sub control, se transformă într-un sindrom distructiv — pe care autorii l-au denumit sindromul Othello, după personajul omonim al lui Shakespeare. Lenson şi Ruge analizează problemele generale ale relaţiilor.“
Library Journal
Agresivitatea patologică este principalul vinovat pentru mai mult de jumătate dintre crimele care au loc în lume şi factorul corelat aproape întotdeauna cu actele de violenţă domestică. Din păcate însă, statisticile nu vorbesc despre răul cauzat de gelozia obsesivă şi efectele devastatoare pe care le are aceasta asupra relaţiilor de cuplu.
Paralela cu Othello, piesa lui William Shakespeare, ne arată că gelozia este o problemă veche de când lumea, ce ţine de firea omului. Autorii vin însă cu soluţii noi, care se bazează pe experienţa lor de terapeuţi specializaţi pe probleme de cuplu. Prudenţa, moderaţia, introspecţia şi comunicarea eficientă sunt doar câteva dintre aspectele fundamentale pe care e bine să le luăm în calcul pentru a avea o relaţie matură şi echilibrată.

Autorii propun un nou concept, sindromul Othello, pentru a explica o formă de gelozie din ce în ce mai răspândită. Explicaţia dată cazurilor prezentate în această carte, ale unor persoane care au trecut prin experienţe sinuoase de natură afectivă şi au luat un anumit tip de decizii — mai mult sau mai puţin inspirate —, vine în ajutorul celor care îşi pun întrebări cu privire la relaţia lor de cuplu.
Cititorul va învăţa să recunoască simptomatologia caracteristică şi modul în care afectează acest sindrom calitatea vieţii şi va dobândi un set de strategii prin care să-şi îmbunătăţească relaţia. Un volum inedit, Sindromul Othello supune atenţiei o problemă delicată, venind în sprijinul oamenilor care au ajuns într‑un punct critic cu vieţile lor.

Dr. Kenneth C. Ruge este terapeut specializat pe probleme de cuplu şi de familie şi-şi desfăşoară activitatea în New York. De mai bine de 25 de ani tratează cupluri care se confruntă cu sindromul Othello şi cu alte probleme, ajutându-le să-şi refacă relaţia. Scrie periodic articole despre mariaj pentru publicaţia Ladies’ Home Journal şi, de asemenea, susţine conferinţe pe probleme conjugale şi parentale. Este autorul cărţii Where Do I Go From Here? şi coautor, alături de Nina Frost şi Richard Shoup, al cărţii Soul Mapping: An Imaginative Way to Self-Discovery.

BARRY LENSON locuieşte în Millburn, New Jersey. Este autorul cărţii Good Stress, Bad Stress şi coautor al titlurilor: Simple Steps, Lost and Found, Take Control of Your Life, Multicultural and Ethnic Marketing. Lenson este jurnalist, ocupând în timp funcţia de redactor-şef la mai multe publicaţii: The Organized Executive, Working Smart, Executive Strategies şi The New York Opera Newsletter. De asemenea, a scris şi a publicat articole în National Business Employment Weekly, The Wall Street Journal Interactive Edition, Yahoo! Internet Life şi Chamber Music Magazine, precumşi în alte publicaţii.
Dr. Kenneth C. Ruge şi Barry Lenson au scris mai multe cărţi împreună, în general despre relaţii şi sănătate fizică sau psihologică.

S

Autor: Franz Ruppert

Editura: TREI

Teoria constelaţiilor familiale deschide noi căi de acces către profunzimile sufletului uman unde se află resurse nebănuite de vindecare a durerilor noastre! Simptomele apărute după experienţele traumatizante sunt numeroase şi blochează funcţionarea şi evoluţia firească a persoanei afectate. Suferinţa nu atinge doar persoana rănită, ci şi pe cei din apropierea ei, cei cu care aceasta se află în legătură emoţională. De aceea, înţelegerea şi dezvoltarea unor teorii şi maniere de lucru cu persoanele traumatizate sunt de importanţă capitală pentru psihologie, medicină şi celelalte ştiinţe care abordează psihicul uman.

Prof. dr. Franz Ruppert este psiholog, profesor de psihologie la Katholische Stiftungsfachhochschule din Münche şi psihoterapeut. Din 1994 lucrează cu constelaţii familiale şi organizaţionale în grupuri, iar din 1999 se ocupă cu formarea facilitatorilor; s-a specializat în psihoterapia tulburărilor psihice grave, a depresiei, precum şi a tulburărilor de personalitate borderline.

Cuprins

Capitolul 1. Tulburarea de panică, depresii, tulburări de
personalitate, schizofrenii
1.1. Enigmaticele manifestări ale tulburărilor sufletești
1.2. Teorii insuficiente și tratamente fără succes

Capitolul 2. Ipoteze fundamentale ale unei traumatologii psihice sistemice multigeneraţionale

Capitolul 3. Atașamentul sufletesc
3.1. Relaţiile de atașament ca bază a existenţei umane
3.2. Tipuri esenţiale de relaţii de atașament

Capitolul 4. Trauma psihică
4.1. Date fundamentale
4.2. Transmiterea experienţelor traumatice peste generaţii

Capitolul 5. Traumele existenţiale și urmările lor
5.1. A fugi sau a rezista
5.2. Traumele existenţiale și efectele lor în generaţiile următoare

Capitolul 6. Traumele de pierdere și urmările lor
6.1. Păstrarea sentimentelor sau abandonarea trecutului
6.2. Traumele de pierdere și efectele lor în generaţiile următoare

Capitolul 7. Traumele de atașament
7.1. Dragoste dezamăgită, furie neputincioasă sau îndrăzneala de a avea din nou încredere
7.2. Repercusiunile traumelor de atașament asupra generaţiilor următoare

Capitolul 8. Traumele de sistem de atașament
8.1. Tăinuire sau dezvăluire
8.2. Efectele traumelor de sistem de atașament în generaţiile următoare
8.3. Traume multiple și secvenţiale

Capitolul 9. Metoda constelaţiilor sistemice
9.1 Procesul constelaţiilor
9.2. Bert Hellinger și dezvoltarea constelaţiilor familiale
9.3. Metodă, context situaţional, teorie și facilitator
9.4. Un mic studiu privitor la cercetarea eficienţei

Capitolul 10. Constelaţiile în terapia tulburărilor de atașament și traumatismelor
10.1. Terapia tulburărilor de atașament
10.2 Terapia traumei

Capitolul 11. Consideraţii pentru viitor

Sursa: Aici

Moto:

Cea mai rea singuratate nu este cind esti singur, ci cind esti un prost tovaras… pentru tine insuti. Iata cateva principii pe care, urmandu-le, te apropii din ce in ce mai mult de capacitatea de a-ti fi cel mai bun prieten, propriul tau tovaras de drum.

1. Sunt constient de faptul ca sunt responsabil de tot ceea ce mi se intampla.

2. Pot sa aleg sa nu ma complac  in acuzatii la adresa celuilalt sau la adresa mea  pentru ceea ce mi se intampla in viata. Ma pot orienta activ catre cautarea de solutii si asumarea propriilor decizii.

3. Sunt constient ca pot sa fac alegeri in fiecare moment al vietii mele.

4. Aleg sa comunic, sa pun in comun experientele, trairile si nevoile mele cu ale celorlalti. Este de datoria mea sa respect, in acelasi timp, persoana celuilalt cu nevoile, trairile si experientele sale.

5. Sunt liber sa pasesc dincolo de situatiile de viata pe care le consider traumatizante. Nimeni nu ma poate determina sa raman acolo impotriva vointei mele. Daca raman, sunt constient ca este alegerea mea si sunt responsabil de asta.

6. Cu cat libertatea mea interioara este mai mare, cu atat pot sa dispun mai mult si mai deplin de resursele mele.

7. Pot sa aleg in orice moment sa-i iert pe ceilalti si pe mine insumi.

8. Imi valorizez trupul si ii respect nevoile.

9. De fiecare dată cînd îmi asum riscul de a adopta o pozitie, de a mă afirma imi asum riscul de a fi diferit. Şi prin aceasta pot atinge anumite sensibilitati, Pot contrazice anumite convingeri, pot pierde aprobarea sau girul celor din jur. Pot învăţa să mă împac cu singurătatea mea.

10. Este de datoria mea sa dezvolt arta de a trai, de a ma bucura de existenta si de a deveni.

11. Sunt constient de faptul ca imi este imposibil sa posed o alta fiinta umana, oricat de mult mi-as dori. La fel, eu sunt singura mea proprietate…in viata.

12. Stiu ca orice schimbare personala are un preţ pe care este necesar sa-l platesc, sub aspectul exigentelor, al rigorii, al renuntarilor, al separarii, al rupturii.  Acceptaind aceasta ma voi apropia mai profund de divinul care exista in mine si voi confirma dimensiunea spirituală cu care coexist.

13. In fiecare moment al vietii mele, stiu ca urmez un drum al evolutiei personale si fiecare experienta pe care o traiesc reprezinta un mod de a  ma apropia sau de a ma indeparta de la destinatie. Eu singur aleg si sunt responsabil de ceea decid ca este destinatia mea.

14. Sunt liber sa imbratisez unicitatea celuilalt si sa imi afirm unicitatea, fara sa ma consider amenintat de diferentele dintre noi.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

De ce am ales sa postez acest videoclip? Nu dintr-un profund simt al feminismului (in general, nu consider sanatos atasamentul de extreme). Nu dintr-o coalizare cu femeile care au fost sau se considera ranite de barbati. Pur si simplu, imi place viziunea care transpare despre ceea ce inseamna masculin si feminin ( ca esente ale personalitatii), angajamentul de a onora relatiile dintre barbati si femei, ca parte a unui intreg.

Click pentru videoclip:

Impreuna putem crea miracole

De ce să nu sesizăm ocaziile care ne sunt oferite, de ce să nu ne înfruntăm angoasele noastre? De ce să nu mergem înainte, să realizăm visele noastre, să urmăm dorinţele noastre? […] Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică. Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede atunci când ne eliberăm de frica noastră. Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru, o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.

Frica este un semnal de alarmă indispensabil. Când traversăm un cartier periculos, seara, ea ne pune în gardă contra unui risc de agresiune real. În situaţiile potenţial periculoase, teama este un semn de sănătate. Ea ne protejează. Fără ea nu am supravieţui pentru mult timp.

Dar este la fel de frecvent să încercăm acest sentiment şi în timp ce nici un pericol nu ne ameninţă. Acest gen de frică este artificială. Această percepţie poate părea reală, dar nu este bazată pe o realitate. Cu toate acestea, această angoasă ne împiedică să dormim noaptea, sau pur şi simplu să dormim. Aparent, ea nu are nici o raţiune de a fi, dar este nemiloasă: ne paralizează şi ne slăbeşte dacă o lăsăm să acţioneze. Am putea califica acest gen de frică drept „falsă mărturie care are toate aparenţele de realitate”. Ea îşi află originea în trecut şi declanşează teama de viitor. Aceste panici, inventate, au totuşi o raţiune de a fi: ele ne dau ocazia de a iubi. Ele sunt „purtătorul de cuvânt” al sufletului nostru care reclamă cu insistenţă să creştem şi să ne vindecăm. Ele ne dau ocazia de a ne modifica comportamentele, de a prefera iubirea în locul fricii, realitatea în locul iluziilor, prezentul în locul trecutului. Este vorba, bineînţeles, şi pentru tot restul capitolului, de aceste frici inventate care ne fac existenţa atât de dificilă.

Majoritatea evenimentelor vieţii survin pe neaşteptate. Frica nu opreşte moartea, ea este un obstacol în calea vieţii. Chiar dacă este dificil de recunoscut, noi consacrăm o mare parte din existenţa noastră în gestionarea angoaselor noastre şi a efectelor acestora. Frica este o umbră care blochează totul: viaţa noastră amoroasă, sentimentele adevărate, fericirea noastră, fiinţa noastră profundă.

Cu toate acestea, dintre evenimentele de care ne temem, câte oare se vor produce în realitate? Adevărul este că corelaţia dintre ceea ce ne temem şi ceea ce ni se întâmplă efectiv este foarte slabă. Realitatea este că alimentaţia noastră este în general sănătoasă, că îmbrăcămintea copiilor noştri nu vor lua în mod subit foc, şi că vacanţele noastre vor fi în general foarte agreabile.

Cu toate acestea, existenţa noastră este în general guvernată de frică. Companiile de asigurări mizează pe faptul că majoritatea evenimentelor de care ne temem nu se întâmplă niciodată. Cu acest joc, ele câştigă în fiecare an milioane de dolari. Nu este vorba de a renunţa la asigurări. Problema este următoarea: există mari şanse să petreceţi momente minunate practicând sportul vostru favorit. Aveţi probabilităţi bune de a supravieţui în lumea afacerilor, şi chiar de a prospera, în pofida tuturor riscurilor şi a erorilor. Este foarte probabil să întâlniţi plin de oameni simpatici în cursul seratelor fermecătoare. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor trăiesc ca şi cum jocurile ar fi făcute dinainte contra lor. Una dintre cele mai mari provocări căreia trebuie să-i facem faţă este de a încerca să surmontăm aceste temeri. Viaţa ne oferă nenumărate oportunităţi, şi nouă ne revine să beneficiem de un număr cât mai mare dintre ele.

Frica poate adopta mai multe forme: frica de a lua cuvântul în public, de a merge la o întâlnire amoroasă, de singurătate etc. De multe ori este mai uşor să renunţi decât să-ţi asumi riscul de a fi respins. De fapt, temerile noastre sunt dificil de blocat pentru că sunt dispuse în straturi succesive. Trebuie să le „decojim” una câte una pentru a atinge frica fundamentală care le susţine pe toate celelalte. Este vorba în general de frica de moarte.

Să presupunem că suntem extrem de neliniştiţi din cauza unui proiect profesional. „Decojiţi” această angoasă şi, dedesubt, veţi găsi frica de a face greşit. Dedesubt veţi descoperi alte straturi: teama de a nu obţine mărirea aşteptată, de a pierde slujba şi, la urma urmei, de a nu supravieţui, care este esenţialmente frica de moarte şi care susţine multe îngrijorări legate de locul de muncă şi de bani.

Să analizăm acum frica de a invita pe cineva să iasă. Această teamă este susţinută de cea a respingerii, ea însăşi susţinută de teama de a te afla singur în viaţa. La un nivel şi mai inferior se află ideea fixă de a fi respingător. Fără iubire, cum am putea supravieţui? În acest gen de situaţii, angoasa fundamentală este aceea de a nu fi la înălţime. Pentru ce unii rămân la distanţă de serate? Pentru că ei cred că persoana lor nu interesează pe nimeni. Ceilalţi sunt fermecători, frumoşi, gentili, pasionanţi dar nu ei.

În realitate, toate acestea nu sunt decât o expresie a fricii de moarte, despre care putem spune că este răspunzătoare în mare parte de nefericirea noastră. Fără să ne dăm seama teama noastră îi afectează pe cei apropiaţi. Din cauza ei noi rămânem în urmă în viaţa noastră personală şi profesională. Cum orice angoasă se înrădăcinează în frica de moarte, este necesar să învăţăm să ne eliberăm de ea pentru a fi în măsură să le înfruntăm mai uşor pe toate celelalte.

Dacă aţi putea să eliminaţi toate temerile voastre printr-o atingere de baghetă magică, ce ar schimba aceasta pentru voi? Gândiţi-vă. Dacă nimic nu s-ar mai opune viselor voastre, existenţa voastră ar fi probabil foarte diferită. Este exact ceea ce au descoperit muribunzii. Apropierea morţii ne confruntă cu neliniştile noastre cele mai mari. Ele ne ajută să înţelegem că o viaţă diferită este posibilă şi, prin urmare, că fricile noastre nu mai raţiune de a fi.

Din nefericire, când iau cunoştinţa de aceasta, majoritatea oamenilor sunt prea bolnavi sau în vârstă pentru a începe o nouă viaţă. Ei se scufundă în boală şi bătrâneţe fără să fi putut vreodată să-şi trăiască pasiunile secrete, fără să-şi fi găsit slujba care să le convină, şi fără să-şi fi realizat visele. Cei care au putut să le concretizeze nu se vor sustrage nici vârstei şi nici bolii, dar cel puţin nu vor fi copleşiţi de regrete. Nimeni nu doreşte să plece fără să fi profitat de viaţa lui. În aceste condiţii, lecţia este clară: trebuie să depăşim fricile noastre cât încă avem timp să realizăm visele noastre.

Pentru a atinge acest scop, ar trebui să reflectăm în profunzime asupra vieţii noastre afective şi să mergem spre iubire.

Fericirea, angoasa, bucuria, amărăciunea: dispunem de un vocabular întins pentru a descrie multele emoţii care ne afectează de-a lungul existenţei. Cu toate acestea, în inima fiinţei noastre, nu există decât două sentimente fundamentale: iubirea şi frica. Tot ceea ce este pozitiv provine din iubire, în timp ce tot ceea ce este negativ este rodul fricii. Iubirea generează fericirea, satisfacţia, pacea şi bucuria. Din frică vin mânia, ura, angoasa şi culpabilitatea.

Dacă este adevărat că nu există decât două emoţii fundamentale – iubirea şi frica -, ar fi mai adecvat să spunem că nu există decât iubirea sau frica, pentru că nu le putem trăi pe amândouă în acelaşi timp. Ele sunt opuse. Când ne este frică, nu putem să iubim, şi invers. Puteţi să vă amintiţi de un timp în care aţi trăit aceste două senzaţii în acelaşi timp? Este imposibil.

A prefera iubirea nu vă debarasează de fricile voastre. Din contră, veţi fi subiectul a numeroase temeri, pentru ca să le puteţi surmonta. Este un proces în perpetuă evoluţie. Trebuie deci să ne angajăm în continuu pe calea iubirii pentru a ne hrăni spiritul şi a elimina angoasa, tot aşa cum mâncăm pentru a ne alimenta corpul şi a elibera foamea.

Fricile artificiale privesc fie trecutul, fie viitorul. Prezentul este singura realitate, şi iubirea singura emoţie veritabilă care se exprimă aici şi acum. Frica este întotdeauna fondată pe un eveniment trecut şi provoacă în noi temeri privind viitorul. În aceste condiţii, a trăi în prezent, înseamnă a trăi în iubire, şi nu în angoasă. A trăi în iubire este deci obiectivul nostru. Pentru a-l atinge, trebuie să învăţăm să ne iubim pe noi înşine.

Adevărata libertate constă în a face ceea ce ne temem cel mai mult. Mergeţi înainte şi veţi găsi viaţa. A rămâne în cocon, prizonier al tuturor temerilor, neliniştilor şi angoaselor, este extrem de periculos. Nu faceţi din frică compania existenţei voastre. Luând distanţă faţă de ea, veţi constata cu surprindere că vă veţi simţi în deplină siguranţă. Iubiţi fără reţinere, exprimaţi-vă în toată libertatea, şi trăiţi compasiune fără să vă temeţi că vă veţi pierde. Sunteţi capabili de aceasta!

Din clipa în care am surmontat fricile noastre, viaţa capătă un nou curs. La urma urmei, iubirea nu este decât abandonarea tuturor temerilor noastre. După cum spunea Helen Keller: „Viaţa este o aventură cutezătoare sau altfel nu este nimic.” De cum am asimilat lecţiile fricii, putem duce o viaţă minunată, dincolo de visele noastre.

Fragmente traduse din volumul: Elisabeth Kubler-Ross, David Kessler - LECONS DE VIE

Traducerea: Viorica Juncan

Text preluat cu permisiune de Aici

Audio:

Rumi- Who Says Words with My Mouth

Lyrics:

All day I think about it, then at night I say it.
Where did I come from, and what am I supposed to be doing?
I have no idea.
My soul is from elsewhere, I’m sure of that,
and I intend to end up there.

This drunkenness began in some other tavern.
When I get back around to that place,
I’ll be completely sober. Meanwhile,
I’m like a bird from another continent, sitting in this aviary.
The day is coming when I fly off,
but who is it now in my ear who hears my voice?
Who says words with my mouth?

Who looks out with my eyes? What is the soul?
I cannot stop asking.
If I could taste one sip of an answer,
I could break out of this prison for drunks.
I didn’t come here of my own accord, and I can’t leave that way.
Whoever brought me here will have to take me home.

This poetry, I never know what I’m going to say.
I don’t plan it.
When I’m outside the saying of it,
I get very quiet and rarely speak at all.

From the translation of Rumi by Coleman Barks