Despre travaliul doliului
Viața fiecăruia dintre noi este presărată cu întâlniri și despărțiri, cu diverse forme de pierderi și abandonuri. Dintre acestea, moartea unei ființe dragi reprezintă una dintre cele mai dureroase experiențe umane.
Moartea poate fi imprevizibilă, bruscă, brutală sau lentă și traumatizantă, fiind percepută de cei rămași în viață, atât ca pierdere, cât și ca abandon sau trădare. Când această pierdere este resimțită ca abandon sau trădare, doliul va fi trăit de cel care rămâne fie sub formă de resentimente, violențe ascunse sau agresiune negată, fie ca tristețe, regrete amarnice, neputință de a înțelege sau revoltă.
Un mod sănătos emoțional de a ține doliu este să acceptăm și să exprimăm atât sentimentele pozitive, cât și cele negative pe care le avem față de persoana decedată. Pentru a ușura modul în care ne luăm rămas-bun, am putea să rememorăm momentele importante ale relației, așa cum au fost ele în fiecare etapă a vieții noastre, fie că au fost momente fericite, împlinitoare, fie că au fost dificile și conflictuale. Acesta este un efort conștient de a privi dincolo de perdeaua iluziilor despre ceea ce am crezut că este relația cu acea persoană, pășind dincolo de propria definire a relației, prin prisma propriilor nevoi și atașamente.
Reflectând asupra naturii reale a unei relații, durerea și suferința vor începe încet să se disipe. Vom fi în măsură să ne luăm rămas bun cu adevărat, fără să simțim vinovăție sau furie, fiind recunoscători pentru ceea ce a adus în existența noastră persoana care a plecat ca lecții de viață și amintiri frumoase. Ne vom oferi libertatea de a ne ierta propriile absențe și tăceri. Vom deveni conștienți de ceea ce am oferit și de ceea ce am primit, îmbogățindu-ne percepția asupra modului în care ne-am influențat reciproc, fiind recunoscători pentru timpul petrecut împreună.
Travaliul doliului este una dintre cele mai dificile lecții de viață. A ne lua rămas bun de la o persoană decedată ne pune în contact cu propria angoasă față de moarte. Naște în noi întrebări existențiale ale căror răspunsuri nu mai pot fi evitate. Reconcilierea cu moartea unei persoane apropiate se regăsește în trăirea cu sens a relațiilor în care suntem implicați, apreciindu-le la justa lor valoare și exprimându-ne trăirile în prezentul acestora.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU
* Articol publicat in Cotidianul Regional al Moldovei EVENIMENTUL Aici