Despre iertare, cu dragoste
O fata tanara a intrebat-o, candva, pe o femeie in varsta: “ Cum poate devein cineva un fluture?” Cu o sclipire in ochi si un zambet larg, femeia in varsta i-a raspuns:” Trebuie sa-ti doresti atat de tare sa zbori, incat sa fii dispusa sa renunti la a mai fi omida”.
Fiecare dintre noi are o poveste unica care ne deosebeste de cei din jur. In interiorul povestii noastre se afla gravate toate lucrurile care ne-au marcat viata. Fiecare persoana, eveniment, circumstanta si situatie care ne-au atins au lasat o amprenta adanca. Fie ca a fost vorba de un parinte autoritar, o boala a copilariei, un nprofesor care ne-a inspirat sau de un adult neglijent, fiecare dintre aceste episoade ne raman, devenind o parte integranta a identitatii proprii.
Pentru a ne elibera de limitele povestilor personale, trebuie sa fim dispusi sa renuntam la confortul coconului de protectie autocreat. Iesirea din coconul povestii poate fi unoeri un proces lent si dureros. Pentru a iesi din povestile personale, este important sa invatam, pentru inceput, sa le iubim, sa le respectam si sa le pretuim pentru tot ce ne-au oferit. Trebuie sa recunoastem experientele pe care ni le-au adus si intelepciunea daruita. Numai atunci vom reusi sa ne impacam cu dramele pesonale. Continuam sa invinuim, sa purtam resentimente pentru intamplari care au avut loc in urma cu ani de zile.
De ce simtim ca nu meritam iertare noi si cei pentru care purtam resentimente?
De ce continuam sa ne pedepsim si sa pedepsim pentru fapte si intamplari peste care a trecut timpul ?
Am urmarit cum oamenii se autosaboteaza in continuare, privandu-se de tot ceea ce este cu adevarat important pentru ei si de ceea ce le-ar hrani sufletul.
Este important sa ne impacam si sa ne iertam pe noi insine, pentru a putea elibera energia trecutului si a o canaliza catre realizarea viselor noastre profunde. Iertarea de sine se petrece atunci cand ne permitem sa fim vulnerabili si sa simtim compasiune pentru luptele noastre interioare. Atunci cand putem sa ne iertam pe noi insine, ajungem sa intelegem de ce suntem asa cum suntem, de ce credem si de ce simtim ceea ce simtim.
Cum putem sa credem ca meritam iubire, succes, fericire, liniste si sanatate atunci cand ne reamintim in permanenta, prin prisma povestilor noastre, propriile defecte si alegeri deja facute si consumate ?
Cum ne putem trezi in fiecare dimineata rugandu-ne pentru o noua zi mai luminoasa, atunci cand ne pedepsim singuri pentru egoismul nostru si pentru limitarile noastre ?
Cum ne putem respecta pe noi insine stiind ca ignoram, cu buna stiinta, propria voce interioara ?
Cum putem sa speram ca vom primi iertare atunci cand nu ne simtim liberi sa ne acordam noi insine iertare ?
Cum putem ierta daca nu am exersat exercitiul iertarii asupra propriei persoane ?
O fata tanara a intrebat-o, candva, pe o femeie in varsta: “ Cum poate devein cineva un fluture?” Cu o sclipire in ochi si un zambet larg, femeia in varsta i-a raspuns:” Trebuie sa-ti doresti atat de tare sa zbori, incat sa fii dispusa sa renunti la a mai fi omida”.
Altfel spus, daca vrei sa traiesti autentic, este important sa ai curaj sa-ti deschizi aripile. Intotdeauna ai stiut sa zbori, iti amintesti acum?
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom cu drept de libera practica, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica individuala si de cuplu, psihotrauma, optimizare personala si terapie relationala.. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.
