Paradoxul puterii. Cum castigam si pierdem influenta

Dacher Keltner face parte din acea categorie de oameni de ştiinţă care nu stau închişi într-un turn de fildeş. A colaborat cu realizatorii multipremiatului film de animaţie Inside Out (întors pe dos), a participat la diverse proiecte ale platformei Facebook şi ale motorului de căutare Google şi a apărut în documentarul I Am. Paradoxul puterii este una dintre acele cărţi destinate publicului larg care duc la schimbări radicale de viziune. Concluziile lui Keltner par a fi de-a dreptul paradoxale: autorul susţine faptul că indivizii machiavelici au mai puţine şanse decât cei altruişti să capete putere şi că în companiile în care sunt multe femei în poziţii de conducere există o probabilitate mai mare ca inovaţia şi profitul să crească. Pe de altă parte, toţi cei care obţin puterea, spune el, tind să devină egoişti, lipsiţi de empatie, violenţi şi să-şi justifice acţiunile creând mituri ale propriei superiorităţi înnăscute.

***

Fragment din carte:

Grupurile ne acordă putere când suntem plini de entuziasm, când ne spunem părerea, când facem afirmaţii îndrăzneţe şi suntem interesaţi de alţii. Capacitatea noastră de a influenţa creşte când practicăm bunătatea, ne exprimăm aprecierea, cooperăm şi apreciem ce spun şi ce fac ceilalţi. Există mai multe şanse să schimbăm lumea când avem o atitudine concentrată, când ne alegem scopuri şi parcursuri de urmat clare şi îi convingem pe ceilalţi să ducă o sarcină până la capăt. Obţinem putere când oferim o stare de calm şi ajutăm oamenii să vadă lucrurile în perspectivă în perioadele de stres, spunem poveşti care calmează în perioadele de tensiune şi vorbim cu blândeţe. Ocazia noastră de a influenţa creşte când suntem deschişi şi când punem întrebări importante, când îi ascultăm pe ceilalţi cu mintea receptivă şi oferim idei originale şi perspective inovatoare.

Şi în societăţile de vânători-culegători, grupurile acordă puterea celor care susţin binele comun. Analiza finală a 48 de studii a dus la concluzia că cei care ajung la putere sunt „generoşi (adică manifestă bunătate), curajoşi în luptă, înţelepţi atunci când iau decizii legate de subzistenţă sau decizii militare, capabili să rezolve conflictele din interiorul grupului, buni oratori, drepţi, imparţiali (adică manifestă receptivitate), demni de încredere (au o atitudine concentrată), plini de tact (manifestă calm) şi au o înaltă moralitate” şi sunt „puternici şi au un punct de vedere ferm” (entuziaşti), dar şi „modeşti”.

Sentimentul de putere vă va ghida spre plăcuta senzaţie de a face o schimbare în lume Dacă rămâneţi conştienţi de acest sentiment şi de contextul în care apare, nu vă veţi lăsa prinşi în capcana miturilor conform cărora puterea reprezintă bani, faimă, clasă socială sau un titlu pompos. Şi nici nu veţi fi blocaţi de ideea eronată că, dacă nu sunteţi bine dotaţi în aceste privinţe, nu puteţi face o schimbare în lume. Banii, faima, clasa şi titlurile constituie doar simboluri sau oportunităţi pentru a face o schimbare în lume. Puterea adevărată înseamnă sporirea binelui comun, iar sentimentul vostru de putere vă va dirija exact în direcţia în care sunteţi cel mai bine înzestraţi pentru a face acest lucru.

Fiţi modeşti. Colectivităţile sunt cele care ne acordă puterea: ne definesc cel mai mult identităţile şi reputaţiile, pe care le captează şi le codifică. Resimţim puterea de care dispunem prin stima pe care ne-o acordă ceilalţi. O putem pierde în urma unor bârfe necruţătoare care au ca obiect acţiunile noastre egoiste, de tip machiavelic. Puterea este un dar. Reprezintă şansa de a face o schimbare în lume. Oamenii care excelează prin puterea lor – logopedul care ajută copiii cu deficienţe majore de vorbire să se implice social, medicul care îmbunătăţeşte zilnic sănătatea a zeci de oameni, profesorul de liceu care îi îndrumă în fiecare zi, puţin câte puţin, pe elevii săi spre succesul academic în ciuda şanselor lor reduse, judecătorul familial care foloseşte legea pentru a menţine legăturile în familiile care sunt pe cale să se autodistrugă, scriitorul a cărui operă de ficţiune sau de nonficţiune aprinde imaginaţia celorlalţi, investitorul care creditează o companie nou lansată care va avea un efect uriaş pe piaţă, deţinutul care aduce pacea în curtea închisorii – toţi ştiu acest lucru. Simt valul de dopamină şi activarea nervului vag în momentele cele mai pure în care le dau putere celorlalţi şi contribuie la binele comun. Să-i influenţezi pe ceilalţi constituie un privilegiu. Să ai putere constituie un act care presupune modestie.

Oamenii care îşi folosesc puterea cu modestie se bucură de o putere mai durabilă. în mod ironic, cu cât ne apropiem mai mult de putere, de capacitatea noastră de a-i influenţa pe ceilalţi, cu modestie, cu atât mai mare este puterea noastră. Nu vă lăsaţi impresionaţi de propria muncă – rămâneţi critici faţă de aceasta. Acceptaţi şi încurajaţi scepticismul şi criticile celorlalţi cu mintea deschisă. Nu uitaţi că ceilalţi v-au permis să faceţi o schimbare în lume. Întotdeauna există mai multă treabă de făcut.

Menţineţi-vă atenţia concentrată asupra celorlalţi şi fiţi generoşi. Cea mai directă cale spre puterea durabilă este generozitatea. Acordaţi-le resurse, bani, timp, respect şi putere celorlalţi. Prin aceste acte de generozitate, le acordăm putere celorlalţi din reţelele noastre sociale, sporindu-ne capacitatea de a face o schimbare în lume.