Cit sunt de naturale, pentru tine, evidentele?
Situatia oricarei persoane in suferinta fizica sau psihica se aseamana in multe privinte cu cea a unui om care sta un timp indelungat intr-un singur picior.
Dupa o vreme, ii amortesc muschii, piciorul pe care se sprijina greutatea incepe sa doara. El nu va fi in stare sa-si pastreze echilibrul. Si nu il va durea numai piciorul, intreaga musculatura va incepe, intr-o asemenea pozitie neobisnuita, sa se tensioneze si sa se crispeze. Apasarea dureroasa va deveni de nesuportat, omul va striga dupa ajutor.
In aceasta situatie, el intalneste diferite persoane care vor dori sa il ajute.
In timp ce acel om va sta in continuare intr-un singur picior, una dintre persoanele care doreste sa il ajute va incepe sa ii maseze piciorul impovarat si crispat.
Un altul se va ocupa de portiunea crispata a cefei si o va masa ca la carte. O a treia persoana va vedea ca omul mai are putin si isi pierde echilibrul si ii va oferi bratul sau drept sprijin. Cei din jur il vor sfatui sa se foloseasca de ambele maini, astfel incat statul intr-un singur picior sa nu I se mai para atat de dificil.
Un om batran si intelept ii va sugera sa se gandeasca cat de bine ii este de fapt, in comparatie cu oamenii care nu au deloc picioare. Un altul va insista, rugandu-l sa isi imagineze ca este numai o pana, caci cu cat s-ar concentra mai intens, cu atat vor ceda mai repede durerile sale. Un batran cumpanit va adauga cu bunavointa: “Timpul le rezelva pe toate”.
In cele din urma, un privitor se va apropia de suferind si il va intreba: “De ce stai intr-un picior? Indreapta-l pe celalalt si lasa-te pe el. Ai totusi doua picioare nu unul singur”.
Nossrat Peseschkian – “Psihoterapie pozitiva – Teorie si practica”
