You are here: Home > Articole, Resurse > Sa dai un sens muncii tale. Cum sa muncesti pentru tine si nu impotriva ta.

Sa dai un sens muncii tale. Cum sa muncesti pentru tine si nu impotriva ta.

Munca este spatiul in care ne petrecem o buna parte a timpului. Am putea spune ca oferim  timp, energie si dedicare unui sector ce se afla, in cele mai multe situatii in exteriorul nostru. Poate de aceea devine atat de important sa gasim un sens la ceea ce facem, un sens activitatilor in care ne implicam zi de zi.

Este bine sa tinem cont de faptul ca slujbele noastre inseamna mult mai mult decit ceea ce facem efectiv ca activitati mentionate sau nu in fisa postului. Inseamna relatii – cu noi si cu colegii nostri, cu clientii sau cu beneficiarii serviciilor noastre, cu ceea ce cream sau vindem, cu mediul in care traim si – nu-i asa? – cu modul in care ceea ce facem are un impact asupra lumii. Toate acestea au un sens impreuna.

De multe ori, prinsi in caruselul urgentelor, ne lasam purtati spre zone in care devenim anxiosi, supusi presiunilor interioare si, mai ales, exterioare. Termene limita ale unor rezultate care, in majoritatea situatiilor,  tin de scenariul de viata al altora. Tocmai in aceste momente, este intelept sa luam o pauza – macar in interiorul nostru – si sa privim, din pozitia de observator, intreaga tesatura de circumstante, situatii, persoane. Probabil ca am fi uimiti sa descoperim ca relatiile au de suferit atunci cand ne concentram prea intens asupra a ceea ce dorim sa obtinem, asupra rezultatelor muncii noastre.

Sa va dau un exemplu. Corina. Numele nu este real, bineinteles, din motive de confidentialitate. Ne-am intalnit de citeva ori, in spatiul cabinetului, pentru a lamuri impreuna o problema ce tinea de sfera…serviciului. Proaspat absolventa de facultate, fusese numita direct la conducerea unui department de vanzari intr-un magazin  destul de cunoscut. Ceea ce am remarcat la inceputul sedintelor noastre era faptul ca foarte des, Corina, aducea in discutie cit de lenesi sunt colegii ei, faptul ca nu respecta termenele limita si nu sunt interesati deloc sa creasca vanzarile. Vorbea despre oamenii pe care ea fusese numita sa ii coordoneze. De asemenea, am remarcat bunele intentii ale Corinei de a demonstra ca este un manager bun si ca isi poate realiza obiectivele de performanta stabilite. In urma discutiei noastre, Corina a descoperit despre sine ca devenise extrem de concentrata sa-si realizeze misiunea si  prea vigilenta la tot ceea ce ar fi putut sa pericliteze atingerea scopurilor sale. In mod paradoxal, cu cat se plangea mai mult si cerea intarirea spiritului de echipa si imbunatatirea performantei, cu atat mai mult se indeparta de la rezultatele pe care dorea sa le atinga. In paranteza fie spus, scopul ei era doar al ei si in nici un caz al echipei. Corina se concentra atat de mult asupra rezultatului, incat propria ei anxietate anticipatorie  – “dar daca…nu o sa mearga, ce ma fac?” – crease spatiul a ceea ce, in psihologie, este numit profetia autocreatoare.

Concentrarea excesiva asupra rezultatelor in detrimentul procesului poate fi o bariera in obtinerea unui rezultat de succes. Anxietatea, propria tensiune interioara si nerabdarea care ne insotesc atunci cand vrem sa facem lucrurile “cum trebuie” ne impiedica sa obtinem ceea ce am intentionat intitial. Cu cat sunt mai mari asteptarile noastre, cu atat ne indepartam mai mult de realizarea efectiva si suntem tot mai putin capabili sa fim eficienti tinand cont de contextul in care ne desfasuram activitatea.

Frankl numeste aceasta intentie paradoxala. Bunele noastre intentii devin, in fapt, cauza esecului nostru. Relatiile sunt parte din proces. Neglijarea acestora in favoarea fricii de esec pune bazele a ceva ce va ajunge, intr-adevar, sa mearga prost. Neglijam propriul sens, sensul celorlalti si sensul procesului. Si, sa tinem minte, sensul ofera valoare.

A acorda atentie relatiilor cu ceilalti inseamna a oferi respect. Atunci cand le oferim incredere si respect, cream impreuna un mediu in care fiecare isi gaseste locul si sensul, un mediu in care devine capabil sa ofere siesi si celorlalti valoare.

Inchei folosind un scurt citat din cartea ” The Doctor and the Soul” , scrisa de Viktor Frankl: “Demnitatea omului ii interzice sa fie el insusi o unealta, sa devina un simplu intrument in procesul muncii, sa fie degradat la un mijloc de productie. Capacitatea de munca nu este totul; nu este o baza nici suficienta, nici esentiala pentru o viata plina de sens. Un om poate  sa fie capabil de munca si totusi sa nu duca o viata cu sens; altul poate fi incapabil de munca si cu toate acestea sa dea un sens vietii sale”. 

Acum, te invit la un moment de reflectie, de sinceritate cu tine insuti. Probabil ca stii genul de situatii “un pas inainte, doi pasi inapoi”. Aminteste-ti o astfel de situatie.

Care a fost momentul in care ti-ai dat seama, pentru prima data ca nu faceai progrese? Incearca sa-ti amintesti ce ai gandit in acel moment.

Cum ai vazut situatia, cum te-ai vazut pe tine?

Ce ai simtit?

Ce anume ai face acum diferit in cazul in care scopul a ramas acelasi?

Ar putea exista si situatia in care iti dai seama ca doresti altceva. Reflecteaza.

Psihoterapeut Catalina Ioana Dascalu

PsihoterapieIasi.Ro

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers

Optimizare site free search engine website submission top optimizationoob.jpg"/>

Exploreaza psihologia! Revista, Evenimente, Specialisti... 

TopDirector - Psihologie TOP-SITEURI - Cele mai vizitate siteuri astazi