You are here: Home > Carti > Lebăda neagră. Impactul foarte puţin probabilului

Lebăda neagră. Impactul foarte puţin probabilului

Autor: Nassim Nicholas Taleb

Titlu original: The Black Swan – The Impact of the Highly Improbable
Anul apariţiei: 2010

Editura: Curtea Veche

„Una dintre cele mai influente 12 cărţi de după Al Doilea Război Mondial.“ (The Times)

„O operă de artă.“ (Chris Anderson, autorul cărţii Coada lungă)

Cea mai vândută carte de non-ficţiune din 2007 pe Amazon.

40 de săptămâni în topul listei cu cărţi bestseller a New York Times.

2 ani pe lista cu lecturi recomandate de BusinessWeek.

Bestseller în Germania, Elveţia, China, Italia, Brazilia, Israel, Spania etc.

* * *

Taleb a fost inclus în 2009 pe lista „celor mai influenţi guru în management“ elaborată de Forbes.

„[…] profetul boom-ului şi al doom-ului, adică al creşterii şi pieirii în lumea noastră; cea financiară şi politică îndeosebi.“ (Emil Hurezeanu)

Nassim Nicholas Taleb este profesor de ingineria riscului la Institutul Politehnic al Universităţii New York, membru asociat la Institutul Jean Nicod din Paris şi expert în cercetare la Universitatea Oxford. A fost profesor invitat la Şcoala de Afaceri din Londra, profesor de ştiinţe ale incertitudinii la Universitatea Massachusetts din Amherst şi profesor adjunct de matematici la Institutul de Ştiinţe Matematice Courant de la Universitatea New York. A fost, de-a lungul timpului, membru în numeroase comitete cu renume internaţional.

A lucrat în principal ca trader, până în 1993. Apoi, a deţinut diverse funcţii executive la Union Bank of Switzerland, Credit Suisse First Boston, Banque Indosuez şi CIBC-Wood Gundy. De asemenea, a lucrat pentru Bankers Trust şi BNP Paribas. Dar a activat şi independent, în cadrul Chicago Mercantile Exchange. A înfiinţat firma Empirica şi este consultant pentru compania Universa.

Taleb a absolvit un MBA la Şcoala Wharton a Universităţii Pennsylvania şi deţine un doctorat în ştiinţa managementului, obţinut la Universitatea Paris.

Şi-a dedicat timpul studierii problemelor legate de noroc, incertitudine, probabilitate şi cunoaştere şi a construit trei cariere de un înalt profesionalism în jurul ideilor sale — ca om de litere, ca trader şi om de afaceri, precum şi ca profesor universitar. Cărţile sale au devenit bestseller, înregistrând milioane de cititori şi fiind traduse în peste 30 de limbi.

Cartea o puteti cumpara de Aici

Rasfoind internetul, in cautarea unor recenzii ale cartii lui  Nassim Nicholas Taleb, mi-a astas atentia urmatorul comentariu ( Sursa Aici ) din care voi reda cateva fragmente:

Metafora Lebedei Negre este una puternica. Nu i-se datoreaza autorului, nici lui Karl Popper care e unul din filozofii preferati ai lui Taleb si care a spus ca oricate lebede albe nu adauga la cunoastere atat cat o singura lebeda neagra, care schimba totul. Si nici John Stuart Mill, care este pare-se primul utilizator al metaforei. Metafora este un produs al realitatii. Este vorba de faptul ca lebedele considerate pasari culturale si chiar muzicale pe vechiul continent sunt si un simbol al albului pur. In povesti, fecioarele neprihanite se transforma in mod frecvent si preferential in aceste pasari foarte albe, misticul Lohengrin foloseste o lebada ca mijloc de transport etc. Mentionez ca in Lacul Lebedelor de P. I. Ceaikovski alaturi de Odette cea buna, lebada alba si apare si Odile – desigur tot lebada dar rea, perfida si neagra. Dar acest balet a avut preniera sa mondiala in 1877, cu mult dupa ce s-a constatat ca in indepartata si izolata Australie lebedele sunt negre (1697) si asta a fost o mare surpriza care a ucis o certitudine veche de milenii.

Nassim Nicholas Taleb insa a dat consistenta si substanta metaforei: lebedele negre sunt evenimente care apar in mod total neasteptat, au un impact foarte mare (a se traduce cu “fac prapad” sau fac “mult bine la multa lume”) si numai dupa ce s-au petrecut suntem in stare sa le explicam in mod plauzibil – si asta desi nu le a prevazut nimeni.
Si Taleb ne convinge ca aceste lebede negre au un rol, pana acum nestiut de mare, in vietile noastre. Autorul care are un ego bine dimensionat si se bazeaza – asa cum este natural – pe experienta sa de viata personala – s-a nascut in Amioun un oras din nordul Libanului dintr-o familie foarte buna, din partea superioara a societatii – de greci ortodocsi. Apartine bogatei culturi si traditii a Levantului – o zona in care o multime de neamuri si religii au trait in buna pace timp de secole ba chiar milenii. Izbucnirea razboiului dintre crestinii si musulmaniii din Liban – a fost o lebada neagra care a marcat viata si gandirea lui Taleb. A vazut ca istoria “nu se taraste ci face salturi”. Schimbarile sunt bruste si participantii – agresori, victime si combinatii ale acestora, sunt prinse de obicei pe picior gresit.

Taleb ne arata ca este greu sa facem prognoze fiindca refuzam sa acceptam complexitatea si dinamicitatea existentei. Iubim prea mult lucrurile simple si usor de inteles care au micul defect ca nu exista in realitate si suntem dispusi sa le credem. Stim foarte putine si nu stim enorm de multe. Asa cum a spus tot Popper (dar nu am mai vrut sa pun un al treilea citat, tot de Popper) – cunostintele noastre sunt, prin definitie finite, iar ignoranta noastra este, tot prin definitie, infinita. Taleb face un apel la modestia expertilor si ii combate vehement pe pseudo-experti. Taleb le reproseaza expertilor ca ei cauta numai lebede albe care le confirma ideile, dar de fapt ar trebui sa le caute pe cele negre.

Taleb are o incredere foarte limitata in teorii – probabil a avut multe deceptii cu ele in viata si se declara a fi un empirist. Si spune ca oamenii sunt mereu dispusi sa prefere o teorie simpla unei realitati confuze. Eu sunt convins ca are si nu are dreptate; totul depinde de ce cauti si unde.
El ne povesteste mult si convingator despre cat de mult ne mintim singuri, cat de mult ne plac povestile neadevarate si cat de vulnerabili devenim prin asta. Ne facem rau singuri. Mintea noastra parca este programata sa ne inducem in eroare singuri de dragul unor certitudini si prejudecati la care nu putem renunta, pentru o aroganta a cunoasterii de care nu ne putem dezbar.

Taleb vrea sa ne ajute ca sa traim mai bine si mai sigur intr-o lume pe care nu o cunoastem indeajuns de bine – cum sa folosim ceea ce NU stim pentru a lua decizii. Cum sa nu fim curcani. Cum sa imblanzim necunoscutul. Buba mare este mentalitatea conform careia stim, ne inchipuim cum merg lucrurile. Sa nu mai presupunem ca exista mai multa ordine in natura asta dureros de haotica.

Nu este o carte perfecta – dar e mai mult decat atat – e carte cu care gandesti altfel si mai complet, mai critic si mai realist. E o carte buna, valoroasa; un critic francez o numea un OGN – adica un obiect ganditor neidentificat. Ca sa verifici asta trebuie s-o citesti.

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Tags: , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers

Optimizare site free search engine website submission top optimizationoob.jpg"/>

Exploreaza psihologia! Revista, Evenimente, Specialisti... 

TopDirector - Psihologie TOP-SITEURI - Cele mai vizitate siteuri astazi