Ciclul vinovatie/rusine

Emotiile precum vinovatia si rusinea nu apar din senin. Ele fac parte dintr-un lung proces de actiuni ce implica oameni si situatii ce conduc la crearea acestor emotii. Noi ne amintim numai sfarsitul acestui proces si cat de ingrozitor ne face sa ne simtim, iar el a fost repetat de suficient de multe ori, pentru a ne impiedica sa inaintam, atunci cand simtim doar un mic semn al acestor emotii. Dar, daca oprim acest ciclu la inceputul lui, daca eliberam frica pe care o simtim in legatura cu vinovatia sau rusinea, aceste emotii se vor retrage in fundalul raspunsurilor noastre si se vor intoarce in trecut, acolo unde au inceput.

Vinovatia este o cale prin care putem fi manipulati de catre ceilalti. Parintii folosesc deseori invinovatirea pentru a-si controla copii, crezand ca daca le arata consecintele purtarii lor asupra altora, acestia vor invata sa fie atenti si plini de compasiune. Este un fel indirect de a spune ca trebuie sa fim constienti de conexiunile noastre. Dar, in aceasta situatie evitam sa actionam, incercand sa ne micsoram vinovatia pe care o simtim pentru ca punem nevoile si dorintele noastre inaintea celorlalti si ne pierdem perspectiva a ceea ce este important pentru noi.

Rusinea este o asemenea forma destructiva de manipulare, pentru ca duce vinovatia un pas mai departe. Daca nu luam in considerare complotul vinovatiei, atunci suntem dusi catre rusine. Acum suntem o persoana rea, lipsita de consideratie, egoista, sau care se gandeste numai la sine, ignorand astfel nevoile celorlalti. Dorintele noastre devin un lucru de care trebuie sa ne fie rusine, dupa cum spun cei care simt ca nevoile lor sunt mai importante. In cadrul ciclului de vinovatie/rusine. Daca ne putem depasi vina si daca ne putem declara cu mandrie intentia de a ne pune in slujba propriilor noastre nevoi, vom fi atacati in nucleul fiintei noastre. Acoperirea cu rusine muta invinovatirea de la ceea ce facem, la ceea ce suntem. Putini dintre noi pot rezista acestui gen de atac, asa ca absorbim rusinea si ea devine parte a sistemului nostru de credinte.

Cand am invatati suficient de bine aceste principii, folosim singuri ciclul vina/rusine asupra noastra. Dupa ce il folosim de cateva ori, nu mai avem nevoie de cineva care sa ne invinovateasca si sa ne faca de rusine, stim ce avem de facut. Asa ca atunci cand ne punem propriile dorinte pe primul loc, ne gandim la ce vor sau astepta ceilalti de la noi si hotaram daca merita, sau nu, sa ne invinovatim. Daca decidem sa o facem, atunci riscam sa ne fie rusine daca facem o alegere al carei impact este resimtit din punct de vedere energetic, in jurul nostru. Si acum vine partea cea mai grea, putem iesi oare din acest ciclu, sa vedem jocul acestor energii si sa ne folosim inima pentru a ne intreba: “Ce vreau?”, in loc sa evaluam fiecare alegere prin ceea ce ne va costa in termeni de vina si rusine?