Psihoterapeut Iasi

Parintii desertului istorisesc povestea unui batrân care postise timp de saptezeci de saptamâni mâncând doar o data pe saptamâna. Vroia un raspuns de la Dumnezeu cu privire la întelesul unui fragment din Scriptura, dar Dumnezeu întârzia sa i-l descopere.

Atunci îsi zise:

“Iata cât m-am ostenit si nu mi-a folosit la nimic; ma voi duce dar sa-I întreb pe un frate.”

Dar de abia închise usa dând sa plece, ca îi fu trimis un înger al Domnului care-i spuse:

“Cele saptezeci de saptamâni de post ale tale nu te-au apropiat de Dumnezeu, dar acum ca te-ai umilit pâna la a te duce la fratele tau, ti-am fost trimis pentru a-ti deslusi întelesul fragmentului din Scriptura.”

Îi descoperi întelesul pe care-l cauta, iar apoi se duse de la el.

Autor necunoscut

Unul dintre miturile care sta la baza jocurilor de putere ar putea fi formulat in felul urmator: “Puterea nu este suficienta pentru amandoi. Drept urmare, unul dintre noi trebuie sa detina controlul”.

Pornind de la acest mit, sunt dezvoltate comportamentele manipulative care promoveaza si mentin pozitiile de inegalitate in cadrul relatiilor.  Cei  care sunt implicati in jocurile  de putere nu sunt dispusi sa imparta puterea de teama ca, la randul lor, ar putea sa fie controlati. Foarte des  astfel de persoane vor actiona dupa premise: “ Mi-e teama sa nu fiu lipsit de putere, asa incat trebuie sa preiau controlul ca sa devin puternic.”

Initiatorii jocurilor de putere incearca sa-i mentina pe ceilalti in pozitia de victime care au nevoie sa fie salvate sau persecutate. Paradoxal este faptul ca astfel de gesturi  nu definesc puterea personala, ci dependent a,  gradul ridicat de anxietate si de insercuritate interioara, fiind extrem de disfunctionale.

Brenda Schaeffer, in cartea sa “ It is Love or Adiction?” (traducerea romaneasca “Dragoste sau dependenta?”), mentioneaza urmatoarele douazeci si trei  de jocuri de putere:

1. A da sfaturi, dar a nu accepta sa primesti sfaturi.
2. A avea dificultati in a te adresa celorlalti si a cere sprijin si iubire.
3. A da ordine; a pretinde si a astepta mult de la ceilalti.
4. A incerca sa platesti cu acceasi moneda sau sa diminuezi stima de sine si puterea celorlalti.
5. A-i  judeca  pe ceilalti; a le sabota succesul; a le cauta nod in papura; a-i persecuta si pedepsi.
6. A nu ceda; a nu raspunde dorintelor si nevoilor celorlalti.
7. A face promisiuni si a nu le respecta; a-i face pe ceilalti sa ne acorde increderea, pentru a o trada ulterior.
8. A-i supraproteja si sufoca pe ceilalti.
9. A-i privi pe ceilalti de sus, a te purta condescendent pentru a-i face sa se simta inferiori; a intimida.
10. A lua decizii in locul celorlalti; a nu avea incredere in capacitatea de a rezolva probleme a celorlalti.
11. A-i pune pe ceilalti in situatii fara iesire.
12. A incerca sa-i schimbi pe ceilalti (dar a refuza sa te schimbi).
13. A-i ataca pe ceilalti atunci cand sunt vulnerabili.
14. A afisa o atitudine de antidependenta: “Nu am nevoie de tine”.
15. A forta; a mitui; a intimida.
16. A-ti arata dezamagirea sau nemultumirea, convins ca ai dreptate; a purta ranchiuna.
17. A-i abuza pe ceilalti verbal, emotional, sexual sau fizic.
18. A fi agresiv, considerandu-te insa doar hotarat.
19. A cauta cu tot dinadinsul sa castigi sau sa ai dreptate.
20. A nu ceda cu incapatanare; a nu renunta la propriile pareri.
21. A avea dificultati in a admite ca te-ai inselat sau in a cere iertare.
22. A raspunde indirect, evaziv la intrebari.
23. A nu renunta, a lua apararea tuturor comportamentelor de mai sus.

Exercitiu de reflectie personala

Scopul:  Cresterea gradului de constientizare cu privire la propriile jocuri de putere

Pentru urmatoarele 15 minute, ia-ti timp si reflecteaza, intr-un cadru linistit si relaxat, la urmatoarele:

1. Accepta  faptul ca jocurile de putere sunt  reale.
2. Inventariaza jocurile de putere pe care  le practici in cele mai multe situatii.
3. Identifica urmatoarele semne personale: sentimentul de confuzie, de a fi prins intr-o capcana, de  vinovatie, de stanjeneala, de amenintare, de rivalitate, de indoiala de sine, evitarea  celorlalti, incercarea de a da raspunsuri evazive, sarcasmul.
4. Examineaza propriile credinte si  frici care stau la baza jocurilor de putere.
5. Identifica cum altfel ai putea sa procedezi in situatiile in care esti angrenat in jocuri de putere, pornind de la respectul si onoarea acordate celuilalt.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Unul dintre obstacolele majore in demersul nostru de a ne atinge obiectivele si a ne trai valorile sunt credintele limitative.  De multe ori, acestea imbraca forma unor reguli care ne impiedica sa obtinem ceea ce este posibil sa dobandim prin forte proprii.

Intrebarea de baza prin intermediul careia pot fi identificate credintele limitative este: “ Ce te opreste sa iti atingi obiectivul?”.

In lucrul direct cu clientii, de-a lungul exercitiilor de explorare a modalitatilor concrete in care isi pot atinge obiectivele, am identificat urmatoarele tipuri de credinte limitative:

“ Pentru a avea un trai decent trebuie sa muncesc din greu”

“Succesul necesita eforturi indelungate”

“Nimeni nu poate fi de incredere”

“ Sunt extrem de ghinionist”

“Nu merit sa am succes”

“Intotdeauna totul trebuie sa fie perfect”

“Ceilalti sunt mai priceputi decit mine”

… Si exemplele pot continua. Vorba americanului…” Sky is the limit”.

Iata un exercitiu simplu prin care poti sa-ti identifici credintele limitative. Te rog sa-ti iei ca marja de timp aproximativ 20 de minute.

Ok… Acum, putem incepe? J

Gandeste-te la un obiectiv important pentru tine ( poate fi din sfera profesionala sau personala).

Pastreaza in minte ceea ce doresti sa obtii si rosteste cu voce tare fiecare dintre propozitiile care vor urma.  Pe parcurs, te rog sa incercuiesti una dintre cifrele ce apar sub fiecare propozitie.  Ele reprezinta calificative acordate in functie de cat de real pare enuntul.

1 – enuntul nu este conform cu realitatea

.

.

.

10 – simbolizeaza o concordant perfecta afirmatie – realitate

Merit sa am ( obiectivul)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Dispun de aptitudinile si abilitatile necesare pentru a avea (obiectivul).

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

(Obiectivul) este realizabil.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

(Obiectivul) este clar.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

(Obiectivul) este dezirabil.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Realizarea obiectivului are semnificatie.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

(Obiectivul) este in acord cu valorile si principiile de viata personale.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Calificativele mici (sub sapte) pot semnala existent unei credinte limitative. Incearca sa reflectezi, in aceste situatii, la urmatoarea intrebare: “Ce anume te face sa fii nesigur?”, “ Ce anume iti provoaca incertitudini?”  Raspunsul la aceste intrebari reprezinta cheia prin care poti identifica propriile credinte limitative.

Oricare ar fi lucrurile pe care le consideri obstacole in calea atingerii obiectivelor, as vrea sa retii faptul ca acestea reprezinta credinte personale si au ca sursa modul subiectiv in care tu percepi realitatea.

Poate ar fi de folos sa stii ca, pentru a-ti atinge obiectivele, este important sa crezi in urmatoarele trei lucruri:

Posibilitate – Obiectivul poate fi atins

Abilitate – Detii capacitatea de a-l atinge.

Merite  – merita sa obtii ceea ce iti doresti.

Posibilitatea, Abilitatea si Meritele sunt “must have”-uri pentru obtinerea succesului.

Autor: Catalina Dascalu

Toate problemele carora nu reusim sa le dam de cap isi au originea in ceea ce eu numesc starea de neiubire – o banuiala bine inradacinata a multora dintre noi ca nu putem fi iubiti sau ca nu suntem cu adevarat demni de a fi iubiti pentru ceea ce suntem.  Aceasta nesiguranta fundamentala face sa ne fie foarte greu sa avem incredere in noi insine, in alti oameni sau in viata in general.

Faptul ca nu stim, in adancul fiintei noastre, ca suntem iubiti si demni de iubire ne submineaza capacitatea de a oferi si a primi iubire in mod liber. Este rana esentiala care genereaza conflicte interpersonale si o serie de tulburari binecunoscute in relatii. Neincrederea, frica de a fi folosit sau respins, gelozia si dorinta de razbunare, ridicarea de ziduri de aparare, situatii conflictuale in care vrem sa demonstram ca avem dreptate, trezirea cu usurinta a sentimentului de ranire sau jignirea si invinuirea altora pentru durerea noastra sunt doar cateva dintre modurile in care se prezinta nesiguranta noastra de a fi iubiti sau demni de iubire.

Starea de neiubire apare deseori sub forma unor izbucniri emotionale neasteptate, ca reactie la orice umbra de banuiala ca am putea fi raniti sau lezati. Este ca si cum un rezervor de neincredere si de resentimente ar astepta sa fie destupat, lucru ce poate fi determinat de cel mai nesemnificativ incident. Chiar si oamenii dragastosi si plini de compasiune poarta deseori in ei o portie destul de mare de neiubire si de resentimente care in anumite circumstante pot erupe in mod neasteptat.

In cazul anumitor cupluri, aceste explozii au loc devreme, distrugand o relatie abia imbobocita de la primele intalniri. In cazul altora, starea de neiubire poate sa nu se manifeste decat mai tirziu, cand au o casnicie aparent fericita, cand unul sau ambii parteneri se trezesc intr-o buna zi si simt ca nu sunt cu adevarat vazuti sau intelesi. Nu este neobisnuit pentru femeile casatorite de mult timp sa spuna: “Stiu ca sotul meu ma iubeste, dar, nu stiu de ce,  nu ma simt iubita”.

Uneori, starea de neiubire apare sub forma unor certuri interminabile si iritari minore, ca si cum ambii parteneri ar cauta incontinuu motive de galceava.

Ca psihoterapeut, am fost intrigata de tenacitatea si intransigenta  starii de neiubire, care poate continua sa salasluiasca in psihic, in ciuda multor dovezi  contrare  (chiar si atunci cand oamenii din viata noastra chiar ne iubesc) sau in ciuda multor ani de psihoterapie sau practica spirituala. Si mai rau este ca starea  de neiubire are puterea de a respinge, submina sau sabota si iubirea care inca exista. Intr-un fel sau altul iubirea disponibila pare intotdeauna sa fie prea putina – nu e suficienta, nu e destul de buna sau nu este cea potrivita. Cumva nu reuseste sa ne convinga ca suntem cu adevart iubiti sau demni de iubire. In acest fel, starea de neiubire – ca o banuiala ca nu vom fi sau nu putem fi imbratisati sau acceptati – ne determina sa nu ne lasam patrunsi de iubirea care chiar ar putea sa ne desfaca din stransoarea acestei stari.

As defini iubirea foarte simplu: ca o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el si sa-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general.

Cand prezenta iubirii este vie si traieste in noi, nu exista niciun dubiu ca viata noastra isi urmeaza telul si este plina de sens, indiferent de circumstantele exterioare. Simtim ca suntem conectati la ceva mai presus de fiinta noastra redusa. Asta face ca povara izolarii si alienarii sa ne fie ridicata de pe umeri, umplandu-ne de pace si bunastare. Dar atunci cand iubirea nu este prezenta, ceva intotdeauna ne intristeaza, nu pare a fi in regula; ceva pare ca lipseste, si ne este greu sa gasim bucurie, chiar si atunci cand circumstantele sunt favorabile. Cadem usor prada lipsei de sens, anxietatii  sau disperarii.

In timp ce femeile acorda in general iubirii rolul principal, barbatii sunt mult mai des reticenti in a accepta acest lucru: “ Te rog sa nu reduci totul la asta”, ii si aud pe multi dintre clientii mei de sex masculin mormaind, “am probleme mult mai importante de rezolvat decat sa ma simt iubit”. Dar ganditi-va: autorul unui best-seller, politicianul care castiga alegerile, omul de afaceri care obtine o promovare sau incheie un contract important – cu totii se simt bine in pielea lor pentru ca putina iubire s-a indreptat spre ei sub forma recunoasterii, pretuirii sau aprecierii. Chiar si comerciantul care da lovitura la bursa simte ca zeii ii zambesc.

In esenta, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem  – siguranta, success, bogatie, statut, putere, recunoastere, validare, pretuire – sunt cai prin care incercam sa umplem un gol din noi insine, un gol format din cauza indepartarii de iubire. Ca moduri prin care incercam sa castigam iubirea indirect, aceste gratificari surogat, nu ne hranesc  cu adevarat, pentru ca nu ne ofera senzatia adevarata. In acest sens, ele sunt  asemenea  mancarii de la fast food. Esecul lor in a ne hrani nu face altceva decat sa ne sporeasca foamea interioara, determinandu-ne sa alergam de nebuni pe roata de hamster a succesului, sperand cu disperare sa castigam vreo recompense care sa ne satisfaca realmente.

Iubirea si rana din suflet par a merge mereu mana in mana, asemenea luminii si a umbrei. Indiferent cat de puternic ne indragostim de cineva, rareori ne depasim frica si neincrederea pe termen lung. Mai mult, cu cat mai stralucitor ne lumineaza cineva, cu atat mai mult acest lucru activeaza umbra ranii noastre si o aduce in prim plan. Odata ce apar conflictul, neintelegerile si dezamagirile, o anumita  nesiguranta se inalta din adancurile intunecate ale mintii noastre, soptind: “ Vezi, pana la urma tot nu esti iubit”.

La nivel colectiv, rana profunda din psihicul uman duce la o lume devastata de lupte, stress si disensiuni. Comunitatile si institutiile sociale de la fiecare nivel – casnicii, familii, scoli, biserici, corporatii si natiuni pe intreg mapamondul – sunt in haos, se divid. Cele mai mari rele de pe planeta – razboiul, saracia, nedreptatea, degradarea ecologoca  – pornesc din incapacitatea noastra de a avea incredere unii in altii, de a ne onora diferentele, a ne angaja intr-un dialog respectuos si a ajunge la o intelegere reciproca.

Asadar, de cate ori va simtiti neiubiti, in loc sa cautati un remediu extern, vedeti in asta un semn ca sunteti deconectati de propria inima. Deconectarea este otrava. Daca va permiteti sa va deschideti catre durerea deconectarii, intrati in contact cu o anumita tandrete sau vulnerabilitate, ceea ce este un semnal ca inima, cu dorinta si capacitatea ei naturala de a se conecta, este aproape. Astfel, ajungeti din nou la propria fiinta – si asa gasiti leacul instrainarii. Durerea lipsei de iubire este asadar mult mai mult decat o simpla durere. Este un strigat care vine direct din inima: “ Ai pierdut legatura cu mine, vino, te rog, si gaseste-ma, sunt sangele vietii tale! “

Fragmente din cartea “ Iubiri perfecte, relatii imperfect. Cum sa vindecam ranile sufletului”. Autor: John Welwood. Editura Elena Francisc Publishing

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom cu drept de libera practica, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica individuala si de cuplu, psihotrauma, optimizare personala si terapie relationala.. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Follow: www.facebook.com/psihoterapieiasi

Ii multumesc doamnei Viorica Juncan pentru frumoasa traducere a textului lui Pierre Teilhard de Chardin.

Cu permisiunea domniei sale, insotesc urarea mea de La Multi Ani pentru doamnele si domnisoarele ce, astazi  8 Martie, celebreaza feminitatea, cu cateva fragmente din poemul filosofic L’Eternel Feminin de Pierre Teilhard de Chardin.

Odată cu Viaţa, am început să iau trup
în fiinţele alese pentru a fi în mod special imaginea mea.

În mod gradual m-am individualizat.

Indistinctă şi fugitivă, la început,
ca şi cum aş fi ezitat să mă fixez
sub o formă palpabilă…
- mai diferenţiată, totuşi, după cum
sufletele deveneau susceptibile de o uniune
mai bogată,
mai profundă,
mai spiritualizată.

Astfel, se elabora cu răbdare,
în secret,
tipul soţiei şi mamei…

În cursul acestei transformări, n-am respins niciuna din atracţiile inferioare care au marcat fazele succesive ale apariţiei mele,
- aşa cum miezul măslinului nu se goleşte
la fiecare nouă primăvară.

Odatã cu Viaţa, am început să mă revelez.

Dar Omul este cel dintâi care m-a recunoscut,
după tulburarea în care l-a aruncat prezenţa mea.

Când bărbatul iubeşte o femeie,
el îşi imaginează la început
că iubirea lui merge numai spre un individ ca şi el,
pe care-l înfăşoară cu puterea lui,
şi pe care şi-l asociază nestânjenit.

El remarcă însă, aureolându-mi faţa,
o strălucire care-i sensibilizează inima,
şi care străluminează toate lucrurile.

Dar el atribuie această iradiere a fiinţei mele
unei dispoziţii subiective a spiritului lui fermecat,
sau unui simplu reflex al frumuseţii mele
asupra miilor de faţete ale Naturii.

Curând, totuşi, se miră de violenţa
care se declanşează în el la apropierea mea
şi tremură constatând
că nu se poate uni cu mine fără a fi luat, obligatoriu,
ca slujitor al unei opere universale de creaţie.

El credea a găsi aproape de el doar o companie;
şi îşi dă seama că atinge, în mine,
marea Forţă secretă,
misterioasa Latenţă, -
venită sub această formă
pentru a-l antrena.

Cel care m-a găsit se află la intrarea tuturor lucrurilor.
Nu numai prin intermediul sensibilităţii lui,
ci prin conexiunile fizice ale naturii mele,
eu mă prelungesc în sufletul Lumii; -
sau, mai degrabă,
eu sunt atracţia universalei prezenţe
şi nenumăratul ei surâs.

Eu sunt accesul la inima totală a creaţiei, -
Poarta Pământului, -
Iniţierea…

Cel care mă prinde,
mi se dă mie,
şi este prins de Univers.

Ştiinţa mea, vai, este Bine şi Rău…

Omul a fost sedus prin iniţierea lui…

Când a văzut că eram universul pentru el,
a crezut că poate să mă cuprindă în braţele lui.

Voia să se închidă împreună cu mine într-o lume închisă,
în doi, unde să ne fim de ajuns.
Exact în acel moment eu m-am destrămat în mâinile lui…

Putea să se i pară că sunt pierderea Umanităţii, – Tentaţia!

O, Oameni, pentru ce vă opriţi
în efortul de purificare laborioasă
la care farmecul meu este făcut să vă invite?

Eu sunt esenţialmente fecundă, -
adică, aplecată asupra Viitorului,
asupra Idealului.

Din clipa în care încercaţi să mă fixaţi,
să mă posedaţi într-o Formă gata făcută,
mă sufocaţi…

Mai mult,
voi pervertiţi,
răsturnaţi din punct de vedere geometric
natura mea.

Pentru că echilibrul Vieţii vă forţează să urcaţi fără oprire,
nu puteţi să vă agăţaţi de Idolul meu încremenit
fără a fi deturnaţi înapoi;
voi vă materializaţi în loc să deveniţi dumnezei.

De îndată ce vă strângeţi aripile în jurul meu, cădeţi,
odată cu Materia:
căci, ceea ce face să coboare Materia,
este uniunea sterilă şi neutralizantă a elementelor ei.

Voi nu îmbrăţişaţi decât Materia;
căci Materia este un sens, o direcţie, -
faţa spiritului atunci când o abordăm reculând.

Şi căderea voastră se accelerează de o manieră înspăimântătoare -
la fel de repede pe cât se măreşte
divergenţa dintre apetiturile voastre reale
şi formele tot mai joase în care mă căutaţi.

Şi la capătul eforturilor voastre, ţărână,
nu îmbrăţişaţi decât ţărână.

Cu cât mă căutaţi în direcţia Plăcerii, o, Oamenilor,
cu atât vă îndepărtaţi de Realitate…

…
Neîndemânatic în a distinge Mirajul de Adevăr,
Omul n-a ştiut, pentru mult timp,
dacă trebuia să se teamă de mine
ori să mă adore.

El mă iubea pentru vraja şi dominaţia mea;
se temea pentru puterea mea străină lui
şi pentru inexplicabilele vertijuri.

Eram Forţa şi Fragilitatea lui –
Speranţa şi Încercarea lui. –
După mine se făcea separarea în bune şi rele.

Seduc mereu, dar spre lumină.
Şi pun în mişcare, dar în libertate.

Pentru Sfânt, mai mult decât pentru oricine,
eu sunt umbra maternă care se apleacă asupra leagănului,
- şi forma strălucitoare pe care o iau visele de tinereţe,
- şi aspiraţia fundamentală care traversează inima
ca o putere neîndoielnică şi străină,
- urma, în fiinţa individuală, a axei Vieţii.

Eu sunt Virginitatea.

Fecioara este şi femeie si mamă:
iată semnul timpurilor noi.

Sursa Aici

A venit într-unul din complexele de locuinţe de la periferie, la căderea nopţii. A închiriat o cameră pentru câteva zile. S-a arătat, faţă de toţi, surâzător, în largul său, familiar, şi totuşi fără indiferenţă. Fiecare, din cei cărora le vorbea, avea impresia de a fi cunoscut de el de multă vreme, de a exista cu adevărat în ochii lui, şi de a fi pentru el de o supremă importanţă.

Cuvântul lui mergea direct la ceea ce era cel mai profund şi cel mai tainic în fiecare. Întrebările lui neaşteptate cutremurau adesea ca un şoc.  Ele păreau în acelaşi timp neliniştitoare dar şi de dorit.

O femeie l-a întrebat:
- Spune-mi drept. Cum mă găsiţi ?
- Nu vă faceţi dreptate dumneavoastră înşivă.
- Dar ce vreţi să spuneţi ?
- Şi dumneavoastră spuneţi-mi : pentru ce vă puneţi atâta ruj pe buze şi atâta negru pe gene ?
- Din cauză că se apropie bătrâneţea şi aş vrea să par frumoasă.
- Dacă aţi şti cât sunteţi de frumoasă !  N-aţi mai recurge la ceste mijloace. Există în noi, ascunsă, o frumuseţe latentă de care nu aveţi idee. Conştienţa acestei frumuseţi nu s-a trezit în dumneavoastră. Ea nu s-a putut exprima pe faţa dumneavoastră.  Lăsaţi această frumuseţe interioară să vă domine. Ea va transpare prin ochii dumneavoastră.  Veţi fi de o frumuseţe iradiantă.

Unei servitoare, o mică refugiată, i-a spus :
- Păreţi atât de singură…
- Nu am pe nimeni. Nici măcar nu mi-am cunoscut părinţii.
- I-am cunoscut bine pe părinţii dumneavoastră.
- Cum ? Îi cunoaşteţi ?
- Ei nu mă cunosc deloc. Dar eu i-am cunoscut totuşi, fără ca ei să mă vadă. Eu nu i-am pierdut niciodată din vedere.
- V-au vorbit despre mine ?
- In casa Tatălui meu se vorbeşte adesea despre dumneavoastră.
- Dar eu sunt un copil găsit. Nu ştiu unde m-am născut.
- Ştiţi că un dumnezeu s-a născut într-o iesle ? Puţin contează unde te naşti.
- Dar eu nu am niciodată siguranţa unui adăpost. În această casă a Tatălui ar exista un loc şi pentru mine ?
- Da, în casa Tatălui meu sunt multe locaşuri.
- Dar unde locuiţi dumneavoastră deci ?
- Dacă vei veni cu mine, vei vedea.

Unei femei foarte respectabile care mergea spre un loc de rugăciune, cu cartea sfântă în mână, i-a zis:
- Ştiţi să vă serviţi de cartea aceasta ? Ea ocupă un loc important în viaţa dumneavoastră. O deschideţi pentru a găsi un răspuns întrebărilor dumneavoastră, o speranţă în nelinişte, o consolare în necazuri. Şi aceasta este bine. Dar cartea aceasta nu există în primul rând pentru aceasta. Nu este pentru a fi interogată. Ea este cea care trebuie să vă pună întrebări cu privire la dumneavoastră înşivă, să vă transmită un cuvânt probabil neaşteptat. Nu vă mai întrebaţi dacă vă ascultă cartea, ci străduiţi-vă să ascultaţi cartea cum se ascultă vocea care strigă în deşert.

Unei tinere femei care accepta toate solicitările fără a găsi totuşi fericirea, i-a spus:
- Greşeala dumneavoastră nu este de a iubi prea mult. Din contră, nu iubeşti destul. Crezi că ai scăpat de toate îngrădirile şi nu iubeşti decât aceste limite, mergând de la unele la altele. De fiecare dată când credeţi că iubiţi, vă izolaţi, vă închideţi într-o închisoare în doi, ca şi cum numai voi doi aţi exista. Întrerupeţi astfel marele curent de Iubire care trebuie să anime toate sufletele. Vă asfixiaţi. Deschideţi ferestrele şi iubiţi.

După câteva zile Străinul a anunţat că va pleca. Cei care vorbiseră cu el s-au simţit trişti.
Cineva l-a întrebat:
- De ce plecaţi ?
- Pentru că am terminat ceea ce trebuia să fac aici. Trebuie să fac acelaşi lucru altundeva.
- Dar de ce aţi venit aici ?
- Am venit ca să iubesc. Pentru nimic altceva.
- Noi ne-am ataşat de dumneavoastră. Aţi schimbat aici câte ceva. Vă vom simţi lipsa.
- Plec, dar nu voi fi absent. Nu veţi fi fără mine.
- Ce vreţi să spuneţi ?
- Dacă veţi încerca să gândiţi şi să acţionaţi în acelaşi spirit ca mine, mă veţi găsi mereu printre voi.
- Dar cine sunteţi dumneavoastră ? Oh, oare …
- Nu vă voi spune numele meu acum. Celor care vor vrea să trăiască în amintirea mea, doar acelora le va fi dat să afle cine sunt…

Povestea de mai sus a fost extrasa şi tradusa în româneşte din cartea: Un moine de l’Eglise d’Orient – “Amour sans limites”
Editions de Chevetogne 1971. Autor: Lev Gillet
Traducerea: Viorica Juncan

Preluat cu permisiune de Aici

Daca vrei sa castigi un om de partea ta, convinge-l mai intai ca ii esti prieten sincer. Apoi cauta sa descoperi ce vrea sa realizeze.

Abraham Lincoln

Exista numeroase situatii  - familie, cuplu, relatii profesionale, afaceri  etc. – in care ne aflam in postura de a exprima un punct de vedere cu privire la un anumit subiect  important pentru noi. Cu totii ne dorim ca, in aceste momente, sa ne bucuram de atentia concentrata a interlocutorilor nostri, de bunavointa si accepatarea acestora. Mai ales in situatiile in care  persoanele carora ne adresam au o mare putere de influenta asupra rezultatului dorit de noi.

A-i  face cunoscute celuilalt nevoile noastre echivaleaza, de cele mai multe ori, cu situatiile in care ne expunem latura noastra cea mai vulnerabila. Frica de refuz. Frica de respingere. Frica de esec.  Una dintre caile regale de a ne confrunta cu propria noastra frica este sa stim ceea ce dorim sa obtinem in urma discutiei, sa ne cunoastem clar intentiile si sa fim deschisi la maniera in care, prin oferta noastra, putem veni in intampinarea  realizarii nevoilor celuilalt.

Asadar, inainte de a incepe orice fel de discutie, incercati sa va clarificati urmatoarele intrebari:

• Ce doresc de fapt?
• Cum as vrea sa se rezolve?
• Ce situatie as vrea sa previn?
• Ce as putea sa ofer ?

Unul dintre motivele pentru care nu avem incredere atunci cand ii abordam pe  ceilalti este pentru ca nu avem o imagine clara asupra intentiilor noastre, asupra procesului comunicarii acestora si asupra posibilelor raspunsuri  pe care am putea sa le primim. Suntem mereu nesiguri pe noi insine si neincrezatori atunci cand avem de abordat ceva necunoscut.  Gradul nostru de siguranta si incredere in sine creste numai in masura in care incepem sa cunoastem teritoriul spre care dorim sa ne indreptam.

Relatiile interumane reusite sunt acelea in care oferim spatiu celuilalt sa fie el insusi. Relatiile interumane reprezinta stiinta de a aborda oamenii in asa fel incat orgoliul nostru si orgoliul lor sa ramana intacte. (Les Giblin)

Daca aveti de-a face cu oamenii, indiferent ca sunt copii, neveste, soti, sefi, colegi de serviciu, muncitori sau vanzatori, ar putea sa va fie de ajutor sa luati in considerare urmatoarele:

• Cu totii suntem egocentrici.
• Cu totii suntem mult mai interesati de propria noastra persoana decat de orice altceva de pe lumea asta.
• Fiecare vrea sa se simta important si sa reuseasca ceva.
• In fiecare exista dorinta arzatoare de a fi acceptat de ceilalti, fiindca astfel reuseste sa se accepte si el insusi.

Calea regala a abordarii celorlalti este de a-i  ajuta sa se placa mai mult.

Cautati sa gasiti lucruri marunte pentru a face complimente sincere. Fiti curiosi cu privire la ceilalti, faceti-le vizibile aprecierile dumneavoastra  si ascultati-i inainte de a formula orice cerere.

Doriti sa faceti o impresie buna asupra celuilalt. Dar cea mai eficienta cale de a-l impresiona pe celalalt este sa-l faceti sa inteleaga cat de impresionat sunteti dumneavoastra de el. Dandu-i celuilalt impresia ca este important  – facandu-l sa inteleaga ca va impresioaneaza – nu inseamna ca vi se ia ceva. Tot asa, nu inseamna ca va umiliti sau ca dati dovada de servilism. Pur si simplu inseamna ca il respectati si-l faceti sa simta cat este de important.

Asadar, orice persoana este insetata de ceva, indiferent ca este vorba despre recunoastere, companie, intelegere, iubire. Exista un singur lucru care nu lipseste niciodata de pe lista nevoilor unui om, si aceasta este dorinta de a se simti valoros.

Nu exista un compliment mai mare pe care sa-l poti face unui om decat sa-l ajuti sa fie util si sa-si gaseasca satisfactia si sensul in viata.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

Autor: Nassim Nicholas Taleb

Titlu original: The Black Swan – The Impact of the Highly Improbable
Anul apariţiei: 2010

Editura: Curtea Veche

„Una dintre cele mai influente 12 cărţi de după Al Doilea Război Mondial.“ (The Times)

„O operă de artă.“ (Chris Anderson, autorul cărţii Coada lungă)

Cea mai vândută carte de non-ficţiune din 2007 pe Amazon.

40 de săptămâni în topul listei cu cărţi bestseller a New York Times.

2 ani pe lista cu lecturi recomandate de BusinessWeek.

Bestseller în Germania, Elveţia, China, Italia, Brazilia, Israel, Spania etc.

* * *

Taleb a fost inclus în 2009 pe lista „celor mai influenţi guru în management“ elaborată de Forbes.

„[…] profetul boom-ului şi al doom-ului, adică al creşterii şi pieirii în lumea noastră; cea financiară şi politică îndeosebi.“ (Emil Hurezeanu)

Nassim Nicholas Taleb este profesor de ingineria riscului la Institutul Politehnic al Universităţii New York, membru asociat la Institutul Jean Nicod din Paris şi expert în cercetare la Universitatea Oxford. A fost profesor invitat la Şcoala de Afaceri din Londra, profesor de ştiinţe ale incertitudinii la Universitatea Massachusetts din Amherst şi profesor adjunct de matematici la Institutul de Ştiinţe Matematice Courant de la Universitatea New York. A fost, de-a lungul timpului, membru în numeroase comitete cu renume internaţional.

A lucrat în principal ca trader, până în 1993. Apoi, a deţinut diverse funcţii executive la Union Bank of Switzerland, Credit Suisse First Boston, Banque Indosuez şi CIBC-Wood Gundy. De asemenea, a lucrat pentru Bankers Trust şi BNP Paribas. Dar a activat şi independent, în cadrul Chicago Mercantile Exchange. A înfiinţat firma Empirica şi este consultant pentru compania Universa.

Taleb a absolvit un MBA la Şcoala Wharton a Universităţii Pennsylvania şi deţine un doctorat în ştiinţa managementului, obţinut la Universitatea Paris.

Şi-a dedicat timpul studierii problemelor legate de noroc, incertitudine, probabilitate şi cunoaştere şi a construit trei cariere de un înalt profesionalism în jurul ideilor sale — ca om de litere, ca trader şi om de afaceri, precum şi ca profesor universitar. Cărţile sale au devenit bestseller, înregistrând milioane de cititori şi fiind traduse în peste 30 de limbi.

Cartea o puteti cumpara de Aici

Rasfoind internetul, in cautarea unor recenzii ale cartii lui  Nassim Nicholas Taleb, mi-a astas atentia urmatorul comentariu ( Sursa Aici ) din care voi reda cateva fragmente:

Metafora Lebedei Negre este una puternica. Nu i-se datoreaza autorului, nici lui Karl Popper care e unul din filozofii preferati ai lui Taleb si care a spus ca oricate lebede albe nu adauga la cunoastere atat cat o singura lebeda neagra, care schimba totul. Si nici John Stuart Mill, care este pare-se primul utilizator al metaforei. Metafora este un produs al realitatii. Este vorba de faptul ca lebedele considerate pasari culturale si chiar muzicale pe vechiul continent sunt si un simbol al albului pur. In povesti, fecioarele neprihanite se transforma in mod frecvent si preferential in aceste pasari foarte albe, misticul Lohengrin foloseste o lebada ca mijloc de transport etc. Mentionez ca in Lacul Lebedelor de P. I. Ceaikovski alaturi de Odette cea buna, lebada alba si apare si Odile – desigur tot lebada dar rea, perfida si neagra. Dar acest balet a avut preniera sa mondiala in 1877, cu mult dupa ce s-a constatat ca in indepartata si izolata Australie lebedele sunt negre (1697) si asta a fost o mare surpriza care a ucis o certitudine veche de milenii.

Nassim Nicholas Taleb insa a dat consistenta si substanta metaforei: lebedele negre sunt evenimente care apar in mod total neasteptat, au un impact foarte mare (a se traduce cu “fac prapad” sau fac “mult bine la multa lume”) si numai dupa ce s-au petrecut suntem in stare sa le explicam in mod plauzibil – si asta desi nu le a prevazut nimeni.
Si Taleb ne convinge ca aceste lebede negre au un rol, pana acum nestiut de mare, in vietile noastre. Autorul care are un ego bine dimensionat si se bazeaza – asa cum este natural – pe experienta sa de viata personala – s-a nascut in Amioun un oras din nordul Libanului dintr-o familie foarte buna, din partea superioara a societatii – de greci ortodocsi. Apartine bogatei culturi si traditii a Levantului – o zona in care o multime de neamuri si religii au trait in buna pace timp de secole ba chiar milenii. Izbucnirea razboiului dintre crestinii si musulmaniii din Liban – a fost o lebada neagra care a marcat viata si gandirea lui Taleb. A vazut ca istoria “nu se taraste ci face salturi”. Schimbarile sunt bruste si participantii – agresori, victime si combinatii ale acestora, sunt prinse de obicei pe picior gresit.

Taleb ne arata ca este greu sa facem prognoze fiindca refuzam sa acceptam complexitatea si dinamicitatea existentei. Iubim prea mult lucrurile simple si usor de inteles care au micul defect ca nu exista in realitate si suntem dispusi sa le credem. Stim foarte putine si nu stim enorm de multe. Asa cum a spus tot Popper (dar nu am mai vrut sa pun un al treilea citat, tot de Popper) – cunostintele noastre sunt, prin definitie finite, iar ignoranta noastra este, tot prin definitie, infinita. Taleb face un apel la modestia expertilor si ii combate vehement pe pseudo-experti. Taleb le reproseaza expertilor ca ei cauta numai lebede albe care le confirma ideile, dar de fapt ar trebui sa le caute pe cele negre.

Taleb are o incredere foarte limitata in teorii – probabil a avut multe deceptii cu ele in viata si se declara a fi un empirist. Si spune ca oamenii sunt mereu dispusi sa prefere o teorie simpla unei realitati confuze. Eu sunt convins ca are si nu are dreptate; totul depinde de ce cauti si unde.
El ne povesteste mult si convingator despre cat de mult ne mintim singuri, cat de mult ne plac povestile neadevarate si cat de vulnerabili devenim prin asta. Ne facem rau singuri. Mintea noastra parca este programata sa ne inducem in eroare singuri de dragul unor certitudini si prejudecati la care nu putem renunta, pentru o aroganta a cunoasterii de care nu ne putem dezbar.

Taleb vrea sa ne ajute ca sa traim mai bine si mai sigur intr-o lume pe care nu o cunoastem indeajuns de bine – cum sa folosim ceea ce NU stim pentru a lua decizii. Cum sa nu fim curcani. Cum sa imblanzim necunoscutul. Buba mare este mentalitatea conform careia stim, ne inchipuim cum merg lucrurile. Sa nu mai presupunem ca exista mai multa ordine in natura asta dureros de haotica.

Nu este o carte perfecta – dar e mai mult decat atat – e carte cu care gandesti altfel si mai complet, mai critic si mai realist. E o carte buna, valoroasa; un critic francez o numea un OGN – adica un obiect ganditor neidentificat. Ca sa verifici asta trebuie s-o citesti.

Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vânjosi.

Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de neînchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decât câteva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea. Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.

La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase! Începusera în acelasi timp si cei doi copaci erau la fel!

Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor! “Nu mai înteleg nimic! Cum ai reusit sa termini când te opreai la fiecare ora?”

Celalalt zâmbi: “Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea”.

Autor: Bruno Ferrero

Sursa: Aici

Titlu: Arta de a fauri oameni

Autor: Virginia Satir

Editura: Trei

Cartea o puteti comanda Aici

Psihologia familiei
Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă – zecimea pe care o văd şi o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, dar nu ştiu exact ce şi nici nu ştiu cum să caute. Pornind de la experienţa sa terapeutică bogată, autoarea subliniază rolul important al familiei pentru dezvoltarea tuturor membrilor săi, atât copii, cât şi adulţi. În toate familiile, disfuncţionale sau nu, acţionează aceleaşi forţe: stima de sine a fiecărui membru al familiei, comunicarea dintre membrii familiei, regulile de interacţiune dintre ei şi legăturile familiei cu societatea.

Exerciţiile propuse în carte vin în sprijinul tuturor celor care vor să aducă schimbarea în propria familie şi permit accesul la modul de lucru al Virginiei Satir, extrem de util şi pentru psihologi, consilieri şi terapeuţi. Scrisă într-un limbaj accesibil, plină de exemple, cartea se adresează tuturor celor interesaţi de psihologia familiei.

“Formarea unei familii este probabil cel mai dificil lucru din lume. Seamănă cu procesul prin care două firme îşi pun laolaltă resursele pentru a crea un produs unic. Toate durerile de cap ce pot să apară pe parcursul acestui proces sunt prezente şi atunci când doi adulţi, un bărbat şi o femeie, se reunesc pentru a creşte un copil de la naştere până la vârsta adultă. Părinţii dintr-o familie care favorizează dezvoltarea îşi dau seama că problemele apar, pur şi simplu, pentru că viaţa le aduce în cale, şi vor continua să caute soluţii creative pentru fiecare nouă problemă care apare. Pe de altă parte, familiile cu probleme îşi consumă energiile încercând în van să oprească apariţia problemelor; iar când problemele apar — şi, bineînţeles, problemele apar întotdeauna — aceşti oameni nu au resurse pentru a rezolva crizele.
Părinţii care favorizează dezvoltarea înţeleg că schimbarea este inevitabilă: copiii se schimbă rapid de la o etapă la alta, adulţii se dezvoltă şi se schimbă în continuu, lumea din jurul nostru nu stă niciodată pe loc. Ei acceptă schimbarea ca parte a vieţii şi încearcă să o folosească în mod creativ pentru ca familiile lor să favorizeze şi mai mult creşterea membrilor.”

“Am convingerea că orice familie cu probleme poate deveni o familie care favorizează dezvoltarea. Majoritatea lucrurilor care fac ca familiile să fie disfuncţionale se învaţă după naştere. Dacă aceste lucruri se învaţă, atunci cu siguranţă se şi dezvaţă, iar în locul lor se pot învăţa lucruri noi. Întrebarea este cum facem asta?
Pe măsură ce veţi vedea mai clar problemele din familie, veţi înţelege şi că, indiferent ce s-a întâmplat în trecut, aţi făcut tot ce puteaţi să faceţi mai bine. Este inutil să vă simţiţi vinovaţi sau să daţi vina pe alţi membri ai familiei. Sunt mari şanse ca nimeni să nu fi observat cauzele care au produs disfuncţionalităţile din familie — şi nu pentru că nimeni nu dorea să le vadă, ci pentru că nu ştiaţi încotro să priviţi sau fuseserăţi învăţaţi să vedeţi viaţa prin ochelari mentali, care vă împiedicau vederea. Citind această carte veţi începe să vă scoateţi ochelarii şi să priviţi direct lucrurile care produc bucurie sau durere în viaţa de familie.”

Virginia Satir este cunoscută pentru contribuţiile sale inovatoare la terapia familiei, care pun accent pe constelaţiile sistemice familiale. Pornind de la experienţa clinică, a propus un model al procesului de schimbare, utilizat în prezent şi în domeniul organizaţional. A iniţiat primul program de formare în terapia familiei, iar ideile sale au stat la baza apariţiei programării neuro-lingvistice (NLP). A scris numeroase articole şi cărţi, printre care Self Esteem, The Satir model: family therapy and beyond, Conjoint family therapy.

Cuprins:

Prefaţă
Nota editorului
1 Introducere
2 Cum e familia voastră?
3 Stima de sine: Vasul de care nu are nimeni grijă
4 Stima de sine: Sursa energiei personale
5 Mandala personală
6 Comunicarea: A vorbi şi a asculta
7 Tipare de comunicare
8 Jocuri de comunicare
9 Regulile după care trăiţi
10 Sisteme: deschise sau închise?
11 Cuplul: Arhitecţii familiei
12 Familii speciale
13 Harta familiei voastre
14 „Cutia cu viermi” în acţiune
15 Proiectul familiei
16 Câteva elemente esenţiale ale proiectului familiei
17 Ingineria familială
18 Familia extinsă
19 Ciclul vieţii
20 Adolescenţa
21 Crearea unei perechi pozitive
22 Spiritualitate
23 Ultimii ani
24 Familia în societate
25 Pace în oameni, pace între oameni
26 Familia viitorului
Dragă cititoruleTitlul original: The New Peoplemaking
Publicată de: Science and Behavior Books, Inc., 1988
Limba originală: engleză
Traducere de: Nicoleta Dascălu
Anul apariției: 2010

Dupa ce a citit Arta Razboiului, regele statului Wu l-a chemat pe Sun Tzu si i-a spus:

- Am parcurs cu multa atentie cele treisprezece capitole ale cartii tale. Pot pune la  incercare invatatura despre conducerea trupelor?

- Desigur, Maiestate, a raspuns Sun Tzu.

Regele a intrebat:

- Invatatura aceasta poate fi aplicata si femeilor?

Sun Tzu a raspuns afirmativ si atunci, din palat, au fost aduse 180 de femei frumoase. Sun Tzu le-a impartit in doua companii, conduse de doua dintre concubinele favorite ale regelui. Dupa aceea, a adus sulite si le-a vorbit femeilor:

- Cunoasteti deosebirea dintre “inainte” si “inapoi”, “stanga” si “dreapta”?

- Da, au incuviintat femeile.

Sun Tzu a continuat:

- Cand prin sunetul tobelor, voi comanda “inainte”, priviti drept in fata. Cand voi comanda “la stanga”, intoaceti-va spre mana voastra stanga. Cand voi comanda “la dreapta”, intoaceti-va spre mana dreapta. Cand voi comanda “inapoi”, intoaceti-va imprejur, spre spate.

Dupa ce le-a explicat comenzile, femeile au fost de acord ca le intelesesera. Sun Tzu le-a impartit dupa aceea sulite, pentru a incepe instructia. Prin sunetul tobelor, el a comandat intoacerea la dreapta. Drept raspuns, femeile au izbucnit in ras.

Foarte rabdator, Sun Tzu a spus:

- Daca instructiunile si comenzile nu sunt clare si raspicate,  daca ordinele nu sunt perfect intelese, atunci vina este a generalului.

A mai repetat de cateva ori explicatiile, dupa care a poruncit tobelor sa anunte intoacerea la stanga si din nou femeile au izbucnit in ras.

Atunci, Sun Tzu a spus:

- Daca instructiunile si comenzile nu sunt clare si raspicate, daca ordinele nu sunt perfect intelese, atunci vina este a generalului. Daca comenzile sunt clare si soldatii nu  se supun, atunci vina este a ofiterilor.

Imediat a ordonat ca femeile ce conduceau cele doua companii sa fie decapitate.

Cand regele, care privea totul de pe terasa, a vazut ca doua dintre concubinele sale favorite vor fi executate, s-a alarmat si a trimis degraba un mesaj:

- Ne declaram multumiti de priceperea generalului de a comanda trupe. Fara aceste concubine, mancarurile si bauturile noastre nu vor fi insa la fel de gustoase. Dorinta regelui este ca ele sa nu fie decapitate.

Sun Tzu a replicat:

- Deoarece suveranul m-a insarcinat sa iau in primire si sa conduc trupele acestea, exista unele ordine pe care nu le pot accepta.

A poruncit decapitarea celor doua concubine ca exemplu pentru toate femeile si a numit la conducerea companiilor pe urmatoarele doua concubine.

Tobele au rapait din nou si instructia a inceput. Femeile au executat manevrele exact asa cum li s-a comandat, intorcandu-se la dreapta sau la stanga, marsaluind inainte, intorcandu-se imprejur, ingenunchind sau ridicandu-se.  Au actionat in sincronizare perfecta si precizie, fara sa scoata un singur sunet.

Sun Tzu a trimis un mesager la regele Wu, spunandu-i:

- Maiestate, soldatii sunt acum correct instruiti si perfect disciplinati. Ei sunt pregatiti pentru ca Maiestatea Voastra  sa-I treaca in revista. Ii puteti folosi cum doriti. Ca suveran, le puteti cere sa treaca prin foc si apa si va vor da ascultare.

Regele a raspuns:

- Comandantul va inceta instructia si va reveni in tabara sa. Nu dorim sa coboram si sa trecem trupele in revista.

Foarte calm, Sun Tzu a spus:

- Regele acesta iubeste doar vorbele goale si nu le poate pune in fapte.

Morala istoriei de mai sus poate fi o lectie despre instruire, disciplina, structura de comanda, jucarea de roluri potrivit situatiei sau poate despre sustinerea interviurilor pentru obtinerea unei slujbe. Cititorul intelept isi poate folosi imaginatia pentru a determina lectiile ce sunt aplicabile.

Integritatea fara cunoastere este slaba si inutila. Cunoasterea fara integritate este periculoasa si cumplita. (Samuel Johnson)

1. Spune adevarul asa cum este.
2. Recunoaste ca exista nesigurante.
3. Nu face afirmatii pe care ar trebui sa le retractezi ulterior.
4. Actioneaza potrivit celei mai bune estimari a situatiei.
5. Abtine-te de la “judecati de valoare”.

Integritatea este o forta puternica. Integritatea morala este fundamentul reputatiei dumneavoastra. Fie aveti integritate, fie nu aveti.

Fragment din cartea “ Sun Tzu pentru succes. Cum sa folositi arta razboiului pentru a invinge in confruntari si a va atinge obiectivele importante in viata ” – autor:  Gerald Michaelson  cu Steven Michaelson

Editura Meteor Press. Link catre website-ul editurii Aici

PsihoterapieIasi.Ro

Titlu original: The 3 Keys to Empowerment. Release the Power within People for Astonishing Results
Anul apariţiei: 2007
Număr pagini: 288 / Format: 14,5×20,5 cm
Traducător: Rocsana Niţă
Copertă: Griffon and Swans Productions (www.griffon.ro)
ISBN: 978-973-669-339-7

Responsabilizarea, unul dintre cele mai promiţătoare concepte de afaceri ale anilor ’80, este apreciat şi astăzi ca „uşor de zis, dar greu de făcut“. E clar că managerii doresc angajaţi care să-şi asume responsabilităţi, iar angajaţii doresc să se implice cât mai mult în activitatea companiilor. Undeva pe acest drum apar însă obstacole. Autorii cărţii de faţă analizează punerea în aplicare a strategiilor de responsabilizare, subliniind faptul că este vorba despre o nouă paradigmă managerială. Aplicarea acestui concept înseamnă, de fapt, trecerea de la cultura ierarhică a unei organizaţii la aceea bazată pe responsabilizare. Atitudinile, comportamentele şi modurile de relaţionare trebuie să se schimbe pentru ca o organizaţie, membrii echipelor şi liderii lor să păşească spre responsabilizare.

Cartea vă prezintă conceptele-cheie necesare acestui drum: cele trei strategii utile instituirii responsabilizării în organizaţie, cele trei etape ale procesului de aplicare a responsabilizării şi cadrul punerii în practică a acesteia. Autorii, specialişti renumiţi ai managementului contemporan, consideră că responsabilizarea este crucială pentru companiile care vor să fie competitive în lumea afacerilor de mâine.

Dintre cărţile lui Ken Blanchard, la Curtea Veche Publishing au mai apărut: Manager la minut®/2001 (coautor Spencer Johnson), De la scop la realizare/2004 (coautor Jesse Stoner), Reţeta unui lider/2004 (coautor Marc Muchnick), Managementul şi valorile/2004 (coautor Michael O’Connor) şi Secretul/2005.

Cartea o puteti gasi Aici

Nu are nici un rost sa te uiti catre sud,

daca gandurile tale sunt orientate catre nord.

*

Ridica mana

si ciocaneste usor in cerul noptii.

Apoi  asculta.

*

A nu actiona

inseamna a actiona.

*

Am cautat toata ziua, dar nu am gasit

nici o dovada ca va exista o zi de maine.

*

ACUM

pare a fi o perioada la fel de buna ca

si oricare alta.

*

Poate ca lucrurile nu sunt ceea ce par,

dar probabil ca nu sunt nici altceva.

*

Aproape pentru orice “de ce”

vei gasi un “de ce nu”.

*

O frunza insignifianta iti poate umple

mintea cu ganduri, in timp ce restul

universului ramane neobservat.

Nici mai mult, nici mai putin.

*

Gandurile sunt precum picaturile de ploaie care cad in apa.

Lasati-le sa va spele,

Si continuati-va impreuna drumul

Catre ocean.

*

O broasca ce traieste pe fundul unui put

poate crede cu toata sinceritatea ca

a vazut intreaga lume.

*

Tu esti manifestarea vie a unei intrebari retorice.

*

Tot ce nu esti tu este acela.

Inclusiv tu esti acela.

De aceea, fii bun cu acela.

*

Daca doresti sa intelegi zenul, citeste

printre randuri.

Aici sunt niste spatii goale, care nu spun

nimic.

*

Autor: David Bell

“Zenisme. Sa radem pe calea catre iluminare”

Unii oameni cred ca o simpla foaie de hartie care le garanteaza divortul le va transforma viata in mod magic si va face ca toate partile neplacute ale divortului – indoielile, grijile, confuziile, tulburarile – sa dispara. Exista, din nefericire, doua tipuri de divort prin care trebuie sa treaca oamenii: divortul legal si divortul emotional.

Desi partea legala a divortului se poate termina cu acea bucata de hartie, divortul emotional poate fi mult mai dificil de realizat. Unii oameni sunt divortati emotional cu mult inainte de a se separa fizic. Altora, le poate lua decenii intregi pana sa se simta cu adevarat deconectati emotional de fostul sot.  Unele persoane nu vor reusi niciodata sa se detaseze.

Atunci cand cuplurile devin divortate emotional, membrii acestora nici nu se mai iubesc, nici nu se mai urasc. Dragostea si ura sunt elemente continue ale unei legaturi intense. Atunci cand oamenii sunt divortati emotional, sentimentele lor se incadreaza intre limitele indiferentei si ale grijii ocazionale.

Acest lucru nu se intampla automat atunci cand este eliberata sentinta de divort. Pentru multi oameni, presupune o lunga batalie. Perioada medie de timp pentru adulti de a ajunge la divortul emotional este de unu sau doi ani dupa decretarea leagala a divortului. Adesea, hartia de divort marcheaza inceputul drumului catre adevaratul divort. Este un semn ca sunteti acum liberi pentru a urma o noua cale in viata, pentru a fi cu adevarat singuri, pentru a dispune de abundenta de oportunitati si alegeri care se profileaza inaintea voastra. Unii sunt entuziasmati de aceasta perspectiva. Multi o considera ingrozitoare. Majoritatea alterneaza intre cele doua stari zi de zi, pana cand zilele de speranta si de entuziasm incep incetul cu incetul sa le depaseasca ca numar pe cele de panica si teama.

Cea mai mare parte a oamenilor trec printr-o atenta cautare de sine si analiza personala  pe durata acestui proces. Pot face acest lucru singuri in momente neobisnuite ale zilei si ale noptii. Pot apela la ajutorul prietenilor apropiati pentru a parcurge acest proces de reconstruire de sine, pentru a intelege cine sunt, cine au fost si cine ar trebui sa fie. Multi merg la terapeuti pentru a fi ajutati sa vada in oglinda gandurilor si sentimentelor lor si sa-si contureze mai ferm proaspata si noua imagine de sine. Acest proces poate fi minunat, groaznic, dureros, placut.

Noi le spunem clientilor ca, in timp ce acest proces al reconstruirii de sine se afla in plina desfasurare, relatiile sociale ar trebui sa fie pastrate la nivel ocazional si orientate catre distractie si prietenie. Dati-va intalnire si bucurati-va de unii prieteni de sex opus. Insa nu va implicati serios inainte de a fi divortat cu adevarat din punct de vedere emotional de fostul sot. O noua poveste de dragoste poate fi placuta la inceput, insa, daca permiteti ca ea sa se intample, nu faceti decat sa va intarziati procesul de vindecare si sa va blocati noul potential de crestere. Exista, de asemenea, posibilitatea de a repeta aceleasi greseli pe care le-ati comis anterior si  a sfarsiti cu un alt divort. (Incidenta celui de-al doilea si de-al treilea divort este chiar mai mare decat a primului.)

Deci, cum incepeti acest proces? Mai intai de toate, trebuie sa incepeti prin a va simti bine singur. Daca v-ati obisnuit cu ani intregi de companie, desi aceasta a constat adesea in ostilitate si durere, gandul in sine de a fi singuri poate fi ingrozitor. Insa singuratatea poate prezenta multe oportunitati pentru autoreflectie si descoperire de sine.

Prin urmare, rezervati-va ceva timp pentru a afla lucruri noi despre persoana proprie – ce va place sau ce nu va place, ce va adduce liniste, ce va da bucurie.

Incepeti sa simtiti persoana care sunteti, departe de experienta tuturor celorlalti legata de persoana care sunteti. Si reflectati la urmatoarele intrebari:

• Care sunt toti factorii care au contribuit la esecul casatoriei voastre? (Bagajul adus de familiile in care am crescut; bagajul relatiilor anterioare; tensiuni din partea parintilor, rudelor, copiilor, probleme de sanatate, financiare, de serviciu, prieteni; limitarile si lipsurile noastre; manie; dependent; posesivitate; problem de intimidate; alti factori precum….)
• Ce anume doresc de la o relatie serioasa, pe termen lung?
• Ce schimbari trebuie sa fac pentru a ajunge la acel tip de relatie?
• De ce fel de partener am nevoie pentru a ajunge la acel tip de relatie?
• Ce pot face in legatura cu limitarile si lipsurile mele personale pentru a le transforma in puncte tari si resurse?

Adaptare dupa  “ Divortul sanatos. 14 etape ale separarii, divortului si recasatoririi. ” – Autori: Craig Everett si Sandra Volgy Everett

Principiile dupa care traiti viata creeaza lumea in care traiti; daca schimbati principiile dupa care traiti, veti schimba lumea in care traiti.

Cu totii dorim putere. Chiar daca nu dorim sa conducem natiuni sau corporatii, dorim sa realizam ceva in viata. Vrem sa ne asculte copiii nostri; vrem  ca cei cu care colaboram sa lucreze cu noi si nu impotriva noastra; vrem sa ne respecte prietenii. Multi  va vor spune ca cheia puterii rezida in forta, negociere, constrangere sau compromis.  Desi aceste tactici va pot ajuta sa obtineti ce dori pe termen scurt, ele nu creeaza o putere care sa dureze.

Puterea adevarata  si durabila nu vine din tactici si manevre, negociere si intimidare. Ea este in acelasi timp mai subtila si mai complicata decat atat. Este onoarea. Exact! Onoarea este putere! Cand ceilalti te onoreaza, detii o influenta sustinuta si pe termen lung asupra lor. Aceasta este Principiul Puterii.

Este acel tip de putere detinut de Mahatma Gandhi si de Nelson  Mandela, puterea care inspira loialitate si devotement si care transcende timpul si spatiul. Ea se bazeaza pe incredere si respect si dainuie mult dupa moartea celui care a detinut-o. Ea ii inalta si ii motiveaza pe cei care ii atinge.

In relatiile care sunt foarte importante pentru noi, cum ar fi cu membrii apropiati ai familiei, asociati, merita sa facem investitia de a opta sa operam pornind de la puterea bazata pe principii.

Puterea bazata pe principii inspira o intrebare cu raspuns deschis: “ Ce putem facem noi  impreuna si care sa ne tina impreuna?” Ea creeaza posibilitati. Ea inspira sinergia, in care contributiile tuturor partilor se combina pentru a crea noi optiuni si noi ocazii, mai mari si mai bune decat orice ai putea fi sau face de unul singur.

Ce anume devine posibil pentru ca gandim si muncim impreuna fiindca asa vrem, fiindca nutrim unii pentru altii incredere, respect si onoare?

Acest fel de putere nu mai este extern noua. Puterea bazata pe principii se concentreaza pe interior. In cazul puterii bazata pe principii exista control? Da. Se numeste auto-control. Acesta nu mai este extern. Este intern si se bazeaza pe capacitatea interioara pe care o au oamenii de a fi duri cu ei insisi, de a se stradui mai mult cand subordoneaza ce vor ei unei cauze pe care au ales-o. Aceasta inseamna a renunta la ceea ce vrem acum in favoarea a ceea ce vrem mai mult. A renunta la ceea ce nu e atat de important in favoarea a ceea ce este cel mai important.

Interdependenta se cultiva. Puterea coercitiva tinde sa cultive diverse feluri de dependent. Puterea utilitara cultiva si incurajeaza independent: ambele parti aleg. Putem alege sa fim impreuna, putem alege sa ne separam.

Care este calitatea relatiei pe care o incurajeaza puterea bazata pe principii? Interdependeta.

Cand esti dependent, esti foarte vulnerabil. Trebuie sa ii convingi pe alti oameni sa faca diverse lucruri pentru tine. Este o situatie de mare risc. Dependenta se concentreaza pe oameni  din afara ta insuti. Vrei ca altii sa aiba grija de tine. Vrei ca altii sa te faca fericit.

Daca treci la puterea utilitara, esti mai putin vulnerabil; este mai putin riscant. Crescandu-ti capacitatea de a-ti purta singur de grija, increderea ta creste. “ Sunt in stare, pot sa-mi port singur de grija. Daca o alternativa nu functioneaza, voi alege altceva.”

Veti duce mereu cu voi faptele si sentimentele legate din aceasta experienta. Cand va trebui sa luati decizii esentiale, veti putea fi intelepti, veti putea evita actiuni – expedient pe termen scurt, spunandu-va: “ In ce alt mod as putea reactiona la aceasta situatie? Nu sunt obligat sa actionez pe baza temerilor mele. “

As putea spune ca, in cazul puterii bazata pe principii, riscul este calculat. Posibilele castiguri – precum cresterea respectului de sine, onoarea, maim area capacitate de a oferi iubire autentica, auto-control mai eficace – merita riscurile.

Consecintele vietii traite cu onoare

In cazul puterii bazata pe principii, iata ce facem:

Convingem

Suntem rabdatori

Suntem blanzi

Ii invatam pe altii

Acceptam

Suntem buni

Iubim

Invatam

Disciplinam

Suntem consecventi

Traim cu integritate

Acestea sunt rezultatele pe care le obtinem in cazul puterii bazata pe pricipii:

Parteneri si parteneriate

O transformare reciproca

Sinergie

Riscuri calculate

Capacitate crescuta

Control intern pozitiv

Autocontrol

Comportament etic

Relatii de interdependent

Proactivitate

Incredere

Solutii castig/ castig

Acorduri de partneriat

Relatii pe termen lung profund satisfacatoare

Fragmente din cartea “ Principiul Puterii. Impune-te cu Onoare! ” - autor: Blaine Lee, Covey Leadership Center

Editura All. Link catre website-ul editurii Aici

Psihoterapia individuala si terapia de familie ofera, fiecare in parte, un mod de abordare a interventiei si o maniera de intelegere a comportamentului uman. Ambele tipuri de terapie se diferentiaza prin propriile modalitati de formulare a obiectivelor si de structurare a tehnicilor de lucru cu clientul si problema sa.

Terapia individuala este centrata pe sprijinul acordat clientilor in procesul de confruntare cu propriile temeri si dificultati si pe invatarea acestora sa devina mai constienti si mai in acord cu ei insisi. In practica terapiei individuale, este recunoscuta importanta vietii de familie in formarea personalitatii, mergandu-se totusi pe premisa ca aceste influente sunt internalizate si ca dinamicile intrapsihice devin forte dominante ce controleaza comportamentul.

Din punctul de vedere al terapeutilor de familie, fortele dominante din vietile noastre sunt localizate in familie. Terapia bazata pe aceste conceptii este orientata spre schimbarea modalitatii de interactiune a membrilor familiei. Astfel, beneficiile terapiei de familie pot fi de lunga durata, deoarece fiecare memebru al familiei este schimbat.

Dificultatile care sunt subscrise terapiei de familie sunt ilustrate de urmatoarele exemple:

· Probleme cu copiii (care trebuie, indiferent de ceea ce se intampla in timpul terapiei, sa se intoarca acasa sub influenta parintilor)

· Plangeri despre casatorii sau alte relatii intime

· Certuri familiale si alte simptome care se dezvolta in individ in timpul unei tranzitii familiale majore (boala, deces, separare, divort etc)

Daca problemele care apar in jurul tranzitiilor familiale il fac pe psihoterapeut sa se gandeasca mai intaii la rolul familiei, terapia individuala poate fi folositoare in special atunci cand oamenii identifica ceva despre ei insisi, pe care au incercat din rasputeri sa schimbe, in timp ce mediul lor social pare stabil.

De exemplu, daca o femeie este depresiva in timpul primului an de facultate, terapeutul se intreaba daca nu cumva tristetea ei are de-a face cu plecarea de acasa si cu intrarea intr-un alt context social. Dar daca aceasta depresie apare la 40 de ani in viata aceleiasi femei, in timpul unei lungi perioade de stabilitate din viata ei, ne intrebam daca nu cumva este ceva in neregula cu modul in care ea abordeaza viata, care o face sa se simta neimplinita si modul in care ea este responsabila de nefericirea ei.

Terapeutii de familie sustin ca familia este mai mult decit o colectie de indivizi separate; ea este un sistem, un tot organic ale carui parti functioneaza intr-un fel care transcende caracteristicile individuale. A lucra cu sistemul intreg inseamna a lua in considerare pe toti membrii familiei si, in completare, a acorda atentie dimensiunilor personale ale experientelor acestora.

Sa luam cazul unui sot care se plange ca sotia lui nu-l lasa sa-si petreaca timpul cu prietenii lui. Sotia poate il restrictioneaza, intr-adevar, dar faptul ca el se supune fara sa o contrazica, poate insemna ca el este in conflict cu sine insusi cu privire la ceea ce inseamna “a se distra”. Oare negocierea cu sotia sa ii va rezolva acestui barbat anxietatile personale in legatura cu faptul de “a face lucruri pe cont propriu?” Probabil ca nu. Oare daca isi rezolva el singur constrangerile interioare, sotia lui va incepe dintr-o data sa-I incurajeze sa iasa in oras si sa se distreze? Probabil ca nu. Aceste impasuri, ca si multe alte probleme umane, exista in psihologia individului si sunt expuse in interactiunile lor.

Reciprocitatea este principiul care guverneaza orice relatie, terapeutii pot ajuta clientii sa vada propria responsabilitate in dinamica interactiunilor cu ceilalti. Puterea terapiei de familie vine din faptul ca ii aduce impreuna pe barbati si femei, pe parinti si copii, pentru a transforma interactiunile lor.

Ceea ce blocheaza pe oameni este marea dificultate de a vedea propria responsabilitate implicata in intretinerea problemelor care ii afecteaza. Cu ochii fixati pe ceea ce fac celelalte persoane recalcitrante, este greu pentru multi sa vada tiparele de relatie care-I leaga impreuna. Atunci cand sotul se plange ca sotia sa il cicaleste, iar terapeutul il intreaba cu ce contribuie el pentru a o determina pe ea sa se comporte in acest mod, de fapt acesta este provocat sa vada legatura dintre el-si-ea, care este produsul interactiunii lor.

La inceputul romanului Ana Karenina , Tolstoi mentiona ca  “ Toate familiile fericite se aseamana una cu alta. Fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei”. Fiecare familie nefericita poate fi nefericita in felul ei, insa toate familiile nefericite se confrunta cu nevoia de a invata cum sa traiasca impreuna, cum modul de gestionare a relatiilor cu rudele dificile, cu modalitatile de crestere si educare a copiiilor, confruntarea cu adolescenta lor s.a.m.d. 

Dar ceea ce nu toata lumea poate realiza este ca o data inteles, un numar relativ mic de sisteme dinamice lumineaza aceste incercari si dau putere familiilor sa depaseasca cu success dilemele predictibile ale vietii.

Adaptare dupa Michael P. Nichols si Richard C. Schwartz , Terapia de familie – concept si metode

Autor: Debbie Ford

Pentru a ne alimenta focul interior, trebuie să ne trezim şi să facem, în mod conştient, fiecare alegere. O alegere conştientă reflectă angajamentele cele mai înalte si care sunt în directă concordanţă cu perspectiva pe care o avem referitor la viaţa noastră. Atunci când facem alegeri conştiente, luăm în considerare efectul pe care-l vor avea acţiunile noastre asupra vieţii noastre, în ansamblu. Ne gândim destul de mult unde ne vor purta propriile alegeri şi impactul pe care-l vor avea asupra viitorului nostru.

De fiecare dată când alunecăm în subconştient şi uităm dorinţele cele mai profunde, intrăm într-o transă automată, căzând înapoi în programele şi tiparele din trecut. Această transă este ca şi cum ai merge pe pilot automat: nu e nevoie de nici un efort, sau de gândire.

Este transa negării.

Această transă ne şopteşte la ureche: „Nu contează. Doar de data asta mai procedez aşa. încep de mâine. De fapt, nu vreau asta cu adevărat. E în regulă, nimeni nu va şti. ”

Vocea acestei transe ne încurajează să o luăm pe calea cea mai uşoară. „Nici o grijă!”, ne spune ea, pe măsură ce ne îndepărtăm de la calea visurilor noastre şi ne întoarcem pe calea trecutului, ce ne poartă paşii în cerc.

Transa negării ne poartă de la un moment la altul, de la o zi la alta si de la un an la altul – în timp ce visele şi vieţile ni se transformă în nişte scuze repetitive, pe drumul nostru spre niciunde.

A fost odata o padure mare si frumoasa, unde traia in pace intreg poporul maimutelor. In seara aceea, o luna rotunda se reflecta in imensul lac din mijlocul padurii.

In acel moment, o maimuta mare a coborit iute de pe creanga ei si s-a adresat semenelor sale:

- Surioarelor, surioarelor, s-a intamplat o catastrofa ingrozitoare!

Sapte – opt maimute mici au dat fuga, speriate.

- Ce s-a intamplat?

- Veniti cu mine! le-a spus maimuta cea mare.

maimutele au urmat-o, cu inima plina de neliniste. In sfarsit, au ajuns pe malul marelui lac din mijlocul padurii. S-au adunat pe crengile unui copac si maimuta mare a exclamat:

- Nenorocire noua, suratelor! Uitati-va bine, luna a cazut in apa si se va ineca!

- Vai! s-a tanguit o maimutica. De acum inainte intunericul va domni peste lume.

- Cand o voi cauta pe mama, seara, n-am sa o mai gasesc in bezna! s-a plians cea mai tanara.

Atunci, maimuta cea mare a spus:

- Ganditi-va, surioarelor, la iepuri, la nevastuici si la nutrii, la toti locuitorii padurii care vor fi lipsiti de lumina lunii. Cea mai elementara bunatate ne cere sa-i ajutam!

- Ce trebuie sa facem? a intrebat maimutica, temandu-se ca nu-si va mai gasi mama in intuneric.

- Vom pescui luna din apa!

O tacere plina de respect a urmat acestor cuvinte.

- Uite cum vom face, a spus maimuta cea mare. Am sa ma prind de aceasta creanga, voi lasa coada sa-mi atarne, iar voi va veti agata de ea, una dupa alta, pana cand ultima va atinge apa si va pescui luna!

Zis si facut! Cand sa se agate si ultima, cea careia ii era frica ca nu-si va gasi mama in intuneric, aceasta a zis:

- Surioara, creanga de care te-ai agatat a inceput sa paraie. Mi-e frica sa nu se rupa!

- Fricoaso! a strigat suparata maimuta cea mare. treci la locul tau, si nu mai inventa pretexte ca sa te sustragi!

Maimutele, care erau deja agatate una de coada celeilalte si considerau aceasta pozitie foarte incomoda, au strigat in cor:

- Fricoaso! Ocupa-ti locul!

Maimutica  a coborat mai mult de gura lor, a ajuns aproape de apa, a intins bratul si, in momentul in care urma sa apuce luna, creanga s-a rupt. Toate maimutele au cazut in apa si au murit.

Uitarea de sine, generozitatea, rabdarea, bunatatea, dorinta de a-i servi pe ceilalti cu un minimum de ratiune, de intelepciune, toate aceste calitati sunt pretioase ca sa duci “o viata plina de har”. Dar, uneori, este de ajuns sa privesti prezentul cu seninatate, sa devii constient de picatura de cristal a clipei.

Fragment din cartea “ Cele mai frumoase povestiri zen” – autor: Henri Brunel

Editura Pro Editura si Tipografie . Link catre website-ul editurii Aici

Cum putem sa ne eliberam de ostilitate, care serveste doar la perpetuarea ranii din iubire, intarind teama si resentimentele fata de ceilalti? Exista o invatatura valoroasa din traditiile din India si Tibet care ne poate ajuta aici: Leacul se gaseste in otrava.

Daca ostilitatea este asemenea otravii, aceasta invatatura sugereaza ca leacul se afla in nemultumirea insasi. Asadar, in loc sa cautam un tap ispasitor in afara noastra, trebuie sa fim dispusi sa privim in interior si sa ne confruntam cu ce se afla acolo, in inima ostilitatii.

In miezul tuturor ostilitatilor, se afla durerea puternica si tristetea legate de pierderea legaturii. Pentru ca nu am jelit niciodata deplin si constient aceasta rana, ea se “coaguleaza” in mintea si corpul nostru. Ceea ce nu reusim sa jelim se transforma in ostilitate.  Pentru a extrage medicamentul care poate vindeca otrava ostilitatii, trebuie sa constientizam durerea si sa-i permitem sa existe, in loc sa fugim de ea. Ceea ce inseamna sa aducem suferinta determinata de pierderea conexiunii, din umbra, in lumina deschiderii si caldurii.

La inceput, desigur, nu stim ca durerea noastra este suportabila. Nimeni nu ne-a aratat vreodata cum sa suportam durerea intr-un mod puternic, demn si benefic. Reactia automata este sa negam durerea si sa modelam o fatada de nepasare pentru a o acoperi.

A intoarce spatele ranii noastre inseamna a ne abandona si, astfel, a ne rani din nou. Singura modalitate de a vindeca rana din inima este prin exprimarea sentimentelor provocate de pierderea conexiunii, care ramin inmagazinate in corp, pentru a putea fi digerate in totalitate si a putea avansa prin noi. Prima data am experimentat pierderea conexiunii in relatia cu parintii nostri, apoi cu prietenii care s-au indepartat, iubitii care si-au pierdut interesul fata de noi, un sot sau o sotie care s-au inchis in sine sau ne-au parasit. Totusi, si mai profunda este pierderea conexiunii cu noi insine, care se produce atunci cind ne dispretuim propria durere, confuzie sau disperare.

Nu sugerez ca trebuie sa treceti printr-un proces elaborat de jelire si doliu pentru pierderile din trecut, desi ar putea fi benefic pentru unii. Cel mai important este sa recunoasteti adevarul – separarea de iubire si durerea separarii – si sa va deschideti inima catre voi insiva. Invatind sa tineti rana in bratele prezentei voastre pline de compasiune, veti fi prezenti fata de voi insiva intr-un mod nou, care va sparge scutul defensiv din jurul inimii. Astfel, leacul va iesi la iveala.

Fragment din cartea “ Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului ”  - autor: John Welwood

Editura Elena Francisc Publising . Link catre website-ul editurii Aici

Un om de afaceri. stresat si obosit de prea multele-i angajamente, se duse la un maestru de viata spirituala sa-i ceara sfat. Maestrul îi spuse:

” Când un peste ajunge pe uscat se da de ceasul mortii. La fel si tu începi sa mori când te lasi dus de lucrurile lumesti. Pestele se poate salva daca se reîntoarce repede în apa. Tu trebuie sa te întorci repede în singuratate.”

Omul de afaceri se înspaimânta.
“Trebuie sa-mi las toate afacerile si sa ma retrag într-o manastire?”
“Nu, nu! Pastreaza-ti afacerile si refugiaza-te în inima ta.”

În lexicul spiritualitatii exista un cuvânt foarte frumos: reculegere. El exprima momentul în care ne oprim pentru a culege “bucatile” din noi pe care ziua le-a împrastiat.

Autor: Buno Ferrero

Sursa:  Aici