Vindecarea incepe din interior. Transforma-ti viata prin puterea prezentei
Autor: Richard Moss
Editura: Elena Francisc Publishing
Nu există decât un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior şi care presupune o transformare a conştiinţei. Un alt cuvânt pentru “vindecare” ar putea fi “intregire”. Presupune a deveni conştienţi de integralitatea Fiinţei noastre. De aceea cheile adevăratei vindecări sunt întotdeauna la noi înşine. Orice fel de altă vindecare este doar o îmbunătăţire temporară a sănătăţii, fizice, energetice, emoţionale sau psihice, căci rădăcinile oricărei alterări a acesteia se află în modul în care ne raportăm la tot ce există. Vindecarea, deci, este un proces spiritual şi presupune o evoluţie, o revelaţie despre Sine. O transformare profundă.
Doctorul Richard Moss este un practician. Este un om care a trăit Revelaţia şi, de foarte mulţi ani deja, conduce grupuri de oameni, în întreaga lume, către trăirea vindecării interioare. Este unul dintre iluminaţii acestor timpuri esenţiale pentru Umanitate. Practica sa nu vine din cărţi, ci invers: cărţile sale sunt rezultatul trăirii directe a Revelaţiei. Calea sa este una a Prezenţei, a ieşirii din Ego, a conştientizării nivelurilor Conştiinţei. Este unul dintre marii Maeştrii ai epocii contemporane.
Aceasta este una dintre cărţile esenţiale pentru toţi exploratorii conştiinţei, pe orice nivel s-ar afla. Face parte din bibliografia fundamentală a Călătoriei Inimii. Orice căutător al divinităţii interioare ar trebui să o aibă pe noptieră şi oricine a experientat vreodată o călătorie de conştiinţă extinsă va găsi în ea perspective care să aducă semnificaţii noi, propriilor experienţe.
Fragmente din carte:
Pe cât de salvatoare poate fi câteodată medicina modernă, ea nu tratează rădăcina suferinţei. În multe feluri, nici psihologia modernă nu face acest lucru, pentru că porneşte de la premisa că sinele separat, egoul – cu toate temerile şi speranţele sale – este cel care eşti tu de fapt. Cartea aceasta porneşte de la puterea extraordinară a conştiinţei de a te purta dincolo de ego, în starea de prezenţă.
Mai mult decât de orice condiţie fizică sau circumstanţă exterioară, starea ta de bine este, în cele din urmă, determinată de cât eşti de prezent şi conştient, în loc să fii prins în ceea ce egoul tău îţi relatează continuu despre tine şi viaţă. Suferinţa ta profundă provine mai puţin din starea corpului tău şi mai degrabă din ceea ce egoul tău îţi spune despre această stare. Este acelaşi lucru când e vorba de probleme în relaţii: în general, ceea ce îţi produce o nefericire mai mare este mai puţin ce face cealaltă persoană şi mai curând ceea ce îţi spui tu despre comportamentul ei.
Când faci din momentul prezent piatra de încercare a vieţii tale, vei descoperi secretul vindecării dinăuntru. în Acum câştigi distanţă faţă de egoul tău. Realizezi că, în momentele când egoul îţi controlează mintea – un mod de conştiinţă pe care îl numesc mintea egotică – atunci apar marea majoritate a sentimentelor de nefericire. În Acum te trezeşti la un simţ înnăscut al întregului, care este independent de circumstanţele în care te afli.
Adevărul acesta mi-a fost demonstrat recent, încă o dată, de către un vechi prieten. Deşi ştie că statistic are probabil 1% sau 2% şanse de recuperare dintr-o formă de cancer rară şi agresivă, el s-a deschis într-o aşa măsură trăirii în momentul prezent, încât până şi în timpul chimioterapiei intensive este înseninat de o lumină interioară şi, potrivit cuvintelor sale, se simte “fantastic”. Din profunzimea fiinţei sale, prietenul meu a ales să se scufunde în fiecare senzaţie a procesului de chimioterapie, să trăiască fiecare moment exact aşa cum este. În atitudinea sa nu este niciun semn că s-ar simţi o victimă şi vorbeşte serios când spune că nu s-a simţit cu adevărat rău, în ciuda chimioterapiei şi a cancerului. Dimpotrivă, pentru el, să trăiască profund ceea ce par să fie ultimele lui zile este marea realizare a vieţii sale. Este ca şi cum îşi ţine în mâna stângă viaţa şi în mâna dreaptă moartea fără să creeze o contradicţie, nu este una sau alta. Este doar o stare de uimire.
Acest potenţial de a îmbrăţişa viaţa atât de complet, chiar în circumstanţe extreme, sălăşluieşte în noi toţi. Sănătatea nu este doar absenţa bolii, este prezenţa a altceva, ceva indescriptibil, care răsare dinăuntru. Rezultatul gustării acestui nectar interior, oricare ar fi situaţia în care te afli, este să te cunoşti pe tine însuţi mai complet şi să te simţi recunoscător pentru viaţa pe care o ai.
Poate te întrebi: “Dacă eu nu sunt gândurile pe care mi le spun singur despre mine şi care mă fac special, atunci cine sunt?” Aceasta este, desigur, una din marile întrebări, una esenţială pentru o cale a trezirii. Dar nu este nevoie să încerci să îţi răspunzi la acea întrebare acum, fiindcă răspunsul va fi doar un alt gând, o altă poveste. Este mai important să realizezi cine nu eşti: nu eşti poveştile tale despre tine deoarece faptul de a fi conştient de o asemenea poveste înseamnă (cum am văzut) că eşti mai mult decât acea poveste.
Una din cele mai uimitoare şi satisfăcătoare experienţe în viaţă este să te trezeşti şi să păşeşti conştient înapoi din poziţia Eu, în prezenţa concentrată-cuprinzătoare. Deodată, întreaga ta atitudine se schimbă, limbajul corpului tău se schimbă, întreaga semnificaţie a situaţiei se schimbă, ca şi cum cineva ar fi apăsat un întrerupător. Unde înainte ar fi fost conflict şi neîncredere, acum este spaţiu pentru legătură şi reconciliere. îţi simţi propriu-zis inima deschisă.
Gânduri ca: Nu sunt liber să mă delectez ca alţi oameni, pentru că viaţa mea se învârte în jurul problemelor de sănătate; Nu mă pot relaxa până nu mi-am plătit datoria şi am reuşit să mă restabilesc financiar; Reputaţia mea depinde de reuşita sau eşecul acestui plan de afaceri; Ştiu ce este cel mai bine şi Ar trebui să mă asculţi pe mine sunt toate poveşti despre Mine. Iar dacă sunt ale tale, fiecare va avea consecinţe asupra stării tale emoţionale şi stresului resimţit.
Ori de câte ori realizezi că îţi spui ţie o poveste de tip Eu, încearcă să îţi dai seama în ce fel te face special. De pildă, dacă îţi spui singur una din poveştile despre Mine din paragraful anterior (cum ar fi “Ştiu ce este cel mai bine”), întreabă-te “în ce fel mă face asta să mă simt special?”. Nu te gândi doar la un răspuns şi adăuga: “Eu sunt mai competent.” Aminteşte-ţi să faci un pas complet în spate şi să trăieşti propriu-zis ce îţi răspunde corpul la acea întrebare. Simţi o senzaţie de agresivitate, nerăbdare, iritabilitate sau frustrare? Aceste emoţii sunt semne destul de sigure că eşti prins în grandomanie. Pe de altă parte, se întâmplă să te simţi strivit, slab, confuz sau neadecvat? Aceste sentimente sunt un indicator suficient de bun că setarea ta se află pe starea depresivă.
Dacă ţi se pare dificil să recunoşti ce simţi, priveşte la imaginile pe care le creează mintea ta. Te arată triumfând, câştigând, dominând sau fiind salvatorul? Sau te arată lăsat pe dinafară, perdant, ignorat sau depreciat?