Povestea harpei
Se povesteşte ca demult in China, era un copac atat de batrin incat nimeni nu mai stia de cand era acolo. Un vrajitor l-a taiat si a facut din lemnul lui o harpa minunata.
Artişti vestiţi au venit sa cante la instrumentul despre care se aflase peste tari si mari. Dar oricat s-au straduit n-au reusit sa scoata din el decat niste sunete neplacute auzului.
Pana la urma, harpa frumoasa, dar nefolositoare a ajuns in tezaurul imparatului Chinei, unde a zacut multa vreme.
Dupa multi ani, intr-o zi a venit tanarul Pay-Ia si a cerut permisiunea sa-i fie ingaduit sa cante la vestita harpa. I s-a acordat privilegiul si sub mangaierea degetelor sale instrumentul s-a trezit si a scoas sunete nemaiauzit de frumoase, care semanau cu amintirile batrinului copac: schimbarea anotimpurilor si naturii, renaşterea continua, cantecele pasarilor sau lupta fiarelor salbatice, ploaia care cade sau linistea zapezii, bucuriile si necazurile tuturor celor care trecuseră pe sub umbra lui si multe altele.
Ascultatorii, emotionati, l-au intrebat pe Pay-Ia cum a reusit sa domesticeasca harpa.
Pay-la le-a raspuns ca in loc sa forteze instrumentul sa cante melodiile sale, a lasat harpa sa-si aleaga tema si urmarind-o, el s-a asimilat cu harpa, devenind amandoi un singur instrument.
Autor necunoscut
Morala:
De multe ori, incercam, fortat, sa imprimam evenimentelor propriul nostru ritm, fiind atenti la cu totul alte detalii decat cele legate de experienta directa.
De multe ori, incercam sa invatam lucruri noi, fara a fi prezenti „aici si acum” in procesul invatarii, obiectul invatarii noastre fiind separat de noi insine. Putem atinge maiestria doar fiind conectati cu ceea ce facem, in armonie si deplin prezenti in experienta noastra.
Trecutul si viitorul se contopesc in experimentarea directa a prezentului. Nu putem sti ce ne asteapta in viitor, la fel cum nu putem cuprinde toate detaliile trecutului, insa putem alege sa fim spontani si flexibili in prezent.
“Sa nu incetezi a invata din vocea pura a unui torent de munte care curge mereu, spumegand printre pietre.” – Morihei Ueshiba
Psihoterapeut Catalina Ioana Dascalu
