You are here: Home > Articole, Resurse > Deschidere si acceptare de sine

Deschidere si acceptare de sine

“Jumatate din vreme, nu pot sa traiesc fara sa te ating. In restul timpului, simt ca nu conteaza daca te mai vad sau nu vreodata. Nu este vorba de moralitate, ci despre cat poti duce.”

Michael Ondaatje

Este interesant cum in vocabularul nostru exista mai multe cuvinte prin care insultam, judecam sau criticam decat cuvinte prin care ne descriem clar starile emotionale.

Cand a fost ultima data cand cineva te-a intrebat  cum te simti si realmente sa vezi cum aceasta persoana este interesata de raspunsul  tau?  Mai mult, cand te-ai oprit din alergarea zilnica pentru a devein constient de ceea ce simti, fara sa te ascunzi in spatele  judecatilor, criticilor, justificarilor sau scuzelor?

Suntem educati sa fim orientati catre ceilalti si mai putin sa fim in contact cu noi insine. Cum ar fi sa iti permiti sa fii prezent, chiar in acest moment, fara sa te bazezi pe vreo imagine familiara sau credinta stocata in memorie?  Spune-ti “da” cu toata fiinta, in ciuda imperfectiunilor.

Cea mai dureroasa lupta este cea interioara, ce are loc intre minte si inima, in momentele in care te consideri rau sau nepotrivit. Rana care determina cele mai puternice sentimente de ostilitate si ura de sine este durerea fundamentala ca “Tu nu ma iubesti asa cum sunt”.

Iubirea reprezinta celebrarea frumusetii, a bucuriei si a placerii de a fi impreuna,  trezind bunatatea  si pasiunea care sunt inlauntrul nostru. Traditiile spirituale afirma faptul ca pentru a ajunge sa primim, este important sa daruim mai intai. In acelasi timp, tot atat de adevarat este faptul ca nu putem da ceea ce nu putem primi.  Cu toate ca ne proclamam dorinta de a fi cu adevarat iubiti, deseori ne este teama de acest lucru, si astfel este greu sa ne deschidem catre iubire. Sa primesti iubire poate fi,  de multe ori, mai infricosator decat sa o oferi.

Aceasta se intampla pentru ca alegem controlul in locul deschiderii.  Modul in care cuplurile pun in scena frica de intimidate este cel in care joaca rolurile celui care cucereste si a celui care se distanteaza. Cuceritorii cred ca raman in control, formuland  cereri sau urmarind. Cei care se distanteaza detin si ei controlul, ascunzandu-se.  In timp ce fiecare parte se plange de cealalta, amandoua  joaca acelasi joc in care se implica intr-o strategie prin care evita riscul de a se deschide catre iubire.

Renuntam la aparare si ne deschidem sufletul  daca ii lasam pe ceilalti sa vada cat de mult ii dorim.  Dar aceasta pare atat de dificil de realizat, mai ales atunci cand celalalt reprezinta “dusmanul” care nu este acolo cand avem nevoie. Este mult  mai usor sa fim precauti, concentrandu-ne asupra faptului ca ceilalti nu ne ofera ceea ce vrem chiar in momentul in care avem nevoie.  Deseori,  ne prefacem in fata celorlalti – sau a noastra insine – ca nu dorim ceea ce dorim, fiindu-ne greu sa exprimam clar ceea ce simtim.

Nu putem primi iubire daca nu suntem deschisi catre experienta  de a o dori. Suprimarea  sau negarea dorintei nu face decat sa intensifice foamea de iubire. Poate daca ne-am imprieteni cu ea, am descoperi ca dorinta noastra este, in sine, o modalitatate de a ne elibera de frica si de a ne lasa imbratisati de iubire. Adevarul este ca nu vom putea niciodata sa obtinem confirmarea faptului ca suntem demni de a fi iubiti, incercand sa ne demonstram valoarea sau sa ne ascundem defectele.  Atunci cand vom vedea ca suntem frumosi prin noi insine, exact asa cum suntem, ne vom elibera d de calvarul imaginii dusmanului din celalalt sau din noi insine.

Cu fiecare moment in care judecam ceea ce ni se intampla ca fiind nepotrivit , nu ne permitem sa relationam sincer si direct cu ceea ce simtim si cu ceea ce suntem in acel moment.  Daca ne luptam cu sentimentele, nu facem decat sa traim la suprafata furtunosa a vietii, fara sa ajungem sa atingem puterea, caldura si deschiderea inimii.

“Da, pot fi aici cu mine…, chiar daca imi este teama,… chiar daca ma indoiesc de mine,… chiar daca ma simt singur(a)”.

Psihoterapeut Catalina Ioana Dascalu

PsihoterapieIasi.Ro

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

One Response to “Deschidere si acceptare de sine”

  1. mamicamea.ro spune:

    “Tu nu ma iubesti asa cum sunt” dar cum sunt eu de fapt, oare eu am imaginea corecta despre mine insami? Stiu cine sunt? Astea ar trebui sa fie cateva intrebari pe care ar trebui sa ni le adresam mai bine
    Parerea mea este ca de mult prea putine ori suntem atenti la ceea ce simtim cu adevarat, nu prea putem sa ne analizam cu adevarat noi pe noi insasi, si de asta avem nevoie sa mergem din cand in cand la psiholog, nu pentru ca am avea probleme de sanatate, ci pentru a ne ajuta sa ne descoperim noi pe noi insasi.

Leave a Reply

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers

Optimizare site free search engine website submission top optimizationoob.jpg"/>

Exploreaza psihologia! Revista, Evenimente, Specialisti... 

TopDirector - Psihologie TOP-SITEURI - Cele mai vizitate siteuri astazi