Empatie si vulnerabilitate
“Cand cineva te asculta cu adevarat, fara sa te judece, fara sa incerce sa te modeleze, te simti al naibii de bine… Atunci cand sunt ascultat si auzit, sunt capabil sa percep lumea intr-un fel nou si sa merg mai departe. E uimitor cum problemele care par nerezolvabile devin rezolvabile daca cineva asculta; cum confuzii ce par iremediabile se transforma intr-o curgere relativ limpede cand cineva e ascultat.” – Carl Rogers
Capacitatea de a empatiza are stransa legatura cu libertatea pe care ne-o oferim de a ne exprima sentimentele si nevoile cele mai profunde. Acest lucru poate fi dificil uneori, mai ales atunci cand consideram ca suntem datori sa ne purtam pe umeri, asemeni lui Sisif, poverile emotionale.
Cu cat empatizam mai mult cu ceilalti, cu atat ne simtim mai in siguranta, auto-exprimarea devenind mai usoara. Aceasta deoarece intram in contact cu umanitatea lor si devenim constienti de ceea ce avem in comun. O legatura profunda in care intram in contact cu sentimentele si nevoile celor cu care interactionam are menirea de a ne elibera de frica de deschidere catre acestia. Situatiile in care avem cele mai mari rezerve de a ne exprima vulnerabilitatea sunt adesea acelea in care dorim sa afisam o “imagine dura” din teama de a nu pierde autoritatea sau controlul.
In cultura noastra, vulnerabilitatea este asociata cu slabiciunea si neputinta, promovand imaginea unei persoane sensibile la durere sau jignire. Este o iluzie faptul ca noi detinem controlul in permanenta. Viata ne spulbera iluzia ca avem putere asupra ei.
A fi vulnerabil inseamna, de fapt, a fi deschis la realitate si a avea curajul sa iti lasi inima expusa. Imprietenindu-ne cu vulnerabilitatea noastra descoperim un nou tip de flexibilitate si putere. In aceasta rezida abilitatea de a fi empatic.
De multe ori, daca avem impresia ca suntem umiliti si se abuzeaza de noi, putem sa fim prea raniti, prea furiosi sau prea speriati ca sa mai putem empatiza. Pentru a fi in masura sa ne raportam empatic la celalalt, in astfel de contexte, este indicat sa ne retragem in noi insine si sa ne oferim validarea sentimentelor si nevoilor noastre profunde.
Exista situatii in care avem tendinta sa ne simtim respinsi atunci cand ni se spune “nu” sau “nu vreau sa…”. Mai ales in acele momente, este important sa raspundem cu empatie. Empatizand cu refuzul cuiva, ne protejam de tendinta de a interpreta situatia ca un afront personal. Daca interpretam mesajul ca pe un afront personal, sunt sanse sa ne simtim raniti fara sa intelegem ce se intampla de fapt cu celalalt.
Atunci cand ne concentram atentia asupra sentimentelor si nevoilor din spatele refuzului cuiva, sunt sanse crescute de a afla ceea ce doreste acea persoana sa evite sau de unde vine nevoia de auto-protejare. Tendintele de izolare – in conditiile in care consideram refuzul o modalitate de izolare - sunt modalitati de a crea un spatiu al nostru unde sa ne simtim in siguranta.
Unul dintre mesajele cu care ne este greu sa empatizam este tacerea. Mai ales in momentele in care ne-am dezvaluit vulnerabilitatea si avem nevoie sa cunoastem reactia celorlalti la cuvintele noastre. Pentru ca exista riscul de a ne bloca in propriile noastre temeri , este cu atat mai dificil sa fim atenti la sentimentele si nevoile exprimate de tacere. Poate fi de ajutor sa reflectam emotiile si sentimentele celeilalte persoane si sa facem vizibil ceea ce intelegem, cu blandete si atentie.
Uneori, daca recunoastem deschis ca starea noastra de disconfort ne impiedica sa raspundem empatic, celalalt ne-ar putea oferi empatia de care avem nevoie. Daca celalalt traieste si el sentimente intense si nu ne poate asculta chiar atunci, poate este util sa ne indepartam fizic de situatia respectiva. In acest mod, ne oferim o pauza si posibilitatea de a ne intoarce intr-o dispozitie diferita, in care sa fim in masura sa oferim empatie.
Empatia reprezinta o raportare plina de respect la adevarurile personale ale celorlalti. In multe circumstante, in locul empatiei, avem tendinta de a oferi sfaturi, asigurari sau sa ne argumentam pozitia si sentimentele proprii. Empatia ne solicita sa ne intoarcem cu toata fiinta catre celalalt si sa traim in “aici si acum”-ul interactiunii cu acesta.
“Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina. Scopul e sa traiesti totul. Traieste acum intrebarile. Poate ca intr-o zi, incet-incet, fara sa-ti dai seama, vei descoperi raspunsurile”. – Rainer Maria Rilke
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.
