You are here: Home > Carti > Curajul de a fi tu însuţi. Arta de a comunica conştient

Curajul de a fi tu însuţi. Arta de a comunica conştient

Autor: Jacques Salomé
Colecţia: Seria Jacques Salomé

Editura: Curtea Veche

O cartă a dreptului omului
de a trăi mai bine printre ceilalţi
Lucrarea cea mai emoţionantă a lui Jacques Salomé ne introduce în arta de a comunica la nivelurile profunde ale conştiinţei, pentru a pune bazele unor relaţii vii şi armonioase cu sine şi cu ceilalţi. Pornind de la experienţa personală şi de la descoperirile cotidiene ale existenţei sale, ne oferă câteva repere pentru a explora zonele de umbră ale personalităţii noastre, capcanele şi neînţelegerile din relaţia cu sine şi cu ceilalţi; a învăţa să depăşim înfrângerile, violenţele şi suferinţa; a avea curajul de a merge mai departe. O carte de referinţă pentru timpul prezent, când arta de a comunica este o necesitate a reuşitei personale.
Pentru Jacques Salomé, comunicarea este ştiinţa de a trăi.

Mă adresez tuturor celor care îşi asumă responsabilitatea de a acţiona personal şi imediat, în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu ei înşişi şi cu cei din jur.
Să comunicăm mai bine pentru a fi mai buni…
Să fim mai buni pentru a trăi mai bine…
Să trăim mai bine nu doar pentru a supravieţui…
Pentru a obţine bucuria vieţii şi respectul faţă de sine.
Jacques Salomé

Fragmente din carte:

Dacă mă gîndesc la tot ce ştiu despre mine, de cînd îmi aduc aminte, am
sentimentul că viaţa mea nu a fost decît o succesiune de naşteri, o suită de etape
marcate fiecare cu o nouă bornă albă a unei importante treziri de conştiinţă, fundamentală
pentru dezvoltarea mea. Astfel, viaţa mea pare un parcurs străbătut de
naşteri, apariţii şi veniri pe lume care au contribuut la facerea omului care am devenit
astăzi.

Simt că în mine sînt înscrise profund cîteva reguli de viaţă cărora mă străduiesc să le
fiu fidel şi pe care mă angajez să le respect cu prioritate, oricare ar fi urgenţele sau
constrînge-rile care apasă asupra mea. Printre acestea se numără:
• admiraţia si uimirea fără limite în faţa copiilor şi a eforturilor lor de a deveni fiinţe
autonome, adulte, creatoare;
• respectul profund pentru femei, pentru misterul şi generozitatea lor;
• preocuparea permanentă de a-mi asuma responsabilitatea pentru ce mi se întîmplă;
• convingerea devenită de nestrămutat că, asemeni oricărei fiinţe umane, sînt
purtătorul unui dar fabulos, cel al vieţii care mi-a fost lăsată în grijă încă de la conceperea
mea. Dar imaterial, dar foarte real şi tangibil, alcătuit dintr-o sumă, dintr-o masă de
energie şi de iubire universală care mi-a fost încredinţată si faţă de care am datoria,
asemeni oricărui alt bărbat sau femeie, să o dezvolt într-o formă unică, cu toată libertatea
posibilă.

Doliile succesive din viaţa noastră pot fi în acelaşi timp germenii dezvoltării noastre…
Oare de cîte dolii trebuie să ne impregnăm corpul pentru a accepta să ne înălţăm?
Oare cîte respingeri şi refuzuri trebuie să ştergem pentru a îndrăzni să ne diferenţiem?
Prin cîte despărţiri, pierderi sau abandonuri trebuie să trecem pentru a întîlni, în sfîrsit, ce e mai bun în noi?
Oare cîte singurătăţi, chinuri sau disperări trebuie să înfruntăm pentru a trăi ca un întreg, în prezent, într-o întîlnire directă şi creatoare cu celălalt?
De cîte ori trebuie să renunţăm, de cîte ori trebuie să cedăm pentru a cîstiga mai multă autonomie, mai multă libertate?

Da, viaţa nu este decît o succesiune de naşteri. Pentru a avea acces la întregul nostru univers de posibilităţi, va trebui uneori să ne asumăm riscul de a ne despărţi, de a ne diferenţia de fiinţe apropiate, dragi nouă. Uneori va trebui să renunţăm la situaţii stabile, la convingeri sau la certitudini. Este de datoria noastră să stabilim distanţa corectă între noi şi celălalt, între dorinţele diferite care ne încearcă.

Sursa: Aici

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.