Pas cu pas…spre claritate

Calatoria noastra catre claritate trece de la o experienta profunda la alta, astfel incat atingem un nou nivel al claritatii, atunci cand am incheiat un ciclu al vindecarii, al invatarii si al evolutiei.

Claritatea vine in acel moment in care stim, la nivelul sufletului, ca am dus o experienta la capat si suntem gata pentru o noua deschidere care va marca urmatorul pas al calatoriei noastre. Dar, in loc sa fie o experienta placuta, claritatea este afectata intr-o maniera care ne face sa simtim ca am ales prost, sau ca am fost neputinciosi, pentru ca este insotita de intelegerea faptului ca se putea mai mult, ca am fi putut face si altceva si, totusi, nu am facut aceasta alegere.

Momentele in care suntem nesatisfacuti, deziluzionati si deprimati, sunt momente de deschidere spre claritate. Pana in acel moment suntem multumiti cu situatia in care ne aflam, daca nu chiar fericiti. Este o stare cunoscuta, cu care suntem familiarizati si chiar si nefericirea poate constitui un obicei. Pana in momentul in care ne dam seama ca suntem nefericiti, nu cautam altceva. Dar, intr-un moment de claritate, ne putem vedea situatia drept ceea ce este si putem intelege ca se poate si altfel. Acesta este primul pas catre claritate si trebuie sa vrem sa facem fiecare dintre pasii urmatori, pentru a putea inchide ciclul si pentru a nu ramane blocati in propriile emotii.

Odata ce ne-am edificat asupra situatiei noastre, primul impuls este acela de a ne arunca in orice alta situatie care sa ne permita sa scapam si, daca nu ne dam voie sa vedem acest proces ca fiind unul treptat, pas cu pas, nu vom permite darurilor claritatii sa se desfasoare pentru noi. Fiecare pas facut mai departe in cunoasterea pe care o capatam prin intermediul claritatii, reprezinta incheierea ciclului pe care il parasim. Daca incercam sa sarim peste oricare dintre acesti pasi, nu vom face lucrarea de care avem nevoie pentru incheiere si aceasta va fi incompleta, astfel incat ne vom trezi intr-o situatie noua – si totusi, foarte similara – pentru ca nu le-am permis pasilor nostri sa fie masurati, deliberati, constienti si in aliniere cu claritatea noastra.

Asteptarea ca informatia sa ni se dezvaluie si ca procesul sa se desfasoare de la sine, pentru a putea fi siguri care sunt urmatorii pasi, reprezinta cea mai grea partea a calatoriei catre claritate. Vedem claritatea ca pe un cavaler intr-o armura stralucitoare, care ne va salva de propria nefericire. De fapt, ea reprezinta harta care ne indica directia in care ar trebui sa mergem, atunci cand incercam sa gasim eliberarea si bucuria pe care le cautam. Daca acceptam claritatea, intelegand ca ea reprezinta o calatorie facuta pas cu pas, vom gasi ceea ce cautam si chiar mai mult, atata timp cat ne oferim posibilitatea de a incheia complet situatia in care ne aflam, pentru a trece apoi la urmatoarea.

Cat de mult „trece”atunci cand „lasam sa treaca”?

Principiul spiritual al capitularii, atunci cand lasam lucrurile „sa treaca” nu este acelasi lucru cu a renunta si a te simti infrant, ceea ce multi dintre clientii mei simt atunci cand trebuie sa renunte mai mult, mult peste punctul in care se simteau confortabil cu aceasta actiune. Ei transforma renuntarea intr-un proces de inlaturare a tot ceea ce au in viata pana cand nu le mai ramane nimic. Atunci se intreaba la ce ar mai putea sa renunte pentru ca nu le-a mai ramas nimic. Abia atunci poate incepe adevarata lucrare.

In ultimii doi ani, unul dintre clientii mei s-a luptat sa-si pastreze casa si acest lucru a fost foarte dificil. Apoi, cu cateva saptamani in urma, stateam de vorba despre a accepta sa renunte si, la inceput, a fost foarte afectat de perspectiva unei astfel de actiuni, pentru ca era contra tutror credintelor sale legate de „ce este bine sa faci”. Pe masura ce a inceput sa analizeze ce insemna casa lui pentru el, a inteles ca tot ceea ce facea era strict legat de pastrarea casei si a atasamentelor si credintelor pe care le avea in legatura cu ea. De indata ce a hotarat sa renunte la casa, a simtit ca si cum o imensa greutate i s-ar fi ridicat de pe umeri. Apoi a urmat un sentiment de liberate si fericire, pe masura ce au inceput sa apara diverse oportunitati de schimbare, care cu doar o saptamana inainte nu ii erau disponibile.

Nu putem renunta la tot, pana cand nu ne intelegem atasamentele de la nivelul credintelor, ceea ce credem despre noi insine si ceea ce credem ca ceilalti vor gandi despre noi. In orice situatie in care ne impotrivim renuntarii, este vorba despre credinte puternice care cer sa fie eliberate. Vedem lucrurile in forma lor materiala – dar adevarata problema este de natura energetica.

Cat de mult din noi insine este centrat sau investit in respectiva situatie? Ce inseamna renuntarea, in cadrul propriului nostru sistem de credinte? Cum ne simtim, dupa ce am facut-o? Ce noi credinte e nevoie sa fie acceptate, pentru a simti ca prin actul renuntarii nu am pierdut totul, ci de fapt ne-am castigat libertatea spirituala si emotionala? Acestea sunt intrebari pe care sa ni le punem in urmatoarele saptamani, pe masura ce renuntam – pana cand vom accepta o viata noua si vom materializa promisiunea noului an.

Sursa: www.editura-foryou.ro (Newsletter)