Poem amerindian

Fã un opait,
Aprins de la un foc rosu, indian,
A cãrui luminã strãluceste limpede
Luminînd drumul pe care ai venit,
Pentru a te putea distinge si a fi vãzut
Si a pasi fãrã teamã pe calea ce-ti stã în fatã,
Pentru ca si acei ce-ti vor urma
Sã pãseascã în sigurantã,
Avînd lumina tortei ce-ai lãsat-o în urmã.
Cãci cei ce-si vor îndrepta pasii pe aceastã Cale
Nu trebuie lãsati sã bîjbîie în întuneric
Cînd lumina le poate arãta
Cît de frumoasã este Calea
Si cã pasii pe care îi fac umblînd pe ea
Pot urma si ei o coregrafie a frumusetii.
Cãci Calea acesta este Calea Frumusetii, este frumosul drum
Pe care toti cei ce doresc pot sã se miste-n Dansul Frumusetii
În jurul propriului foc al inimii.
Ceea ce le trebuie, pentru a lumina aceastã Cale,
Este un opait care sã strãluceascã.
Fã unul, asadar.
Aprins de la torta ce ti-a fost dãruitã.
Torta cu opt raze,
Acel Foc Lãuntric
Ce-si aruncã lumina asupra celor Opt Directii
Si a celor Opt Dimensiuni.
Fã unul.
Fii un Soare.