Forme de manifestare a timiditatii

Timiditatea, ca forma de anxietate sociala, se poate manifesta diverse feluri, avand intesitati diferite. Cel mai frecvent apare dificultatea de a comunica cu ceilalti. Persoana timidă adopta o atitudine  rezervata, evitand conversaţiile cu strainii si simtindu-se confortabil  numai cu cei pe care ii cunoaşte foarte bine.  Oamenilor timizi le este frica de posibilele critici ale celorlaltiei, simtindu-se  vulnerabili si permanent ingrijorati sa nu faca greseli sau sa nu fie respinsi. Pentru a evita asemenea eventuale situatii percepute ca fiind umilitoare,  acestia incearca sa nu spuna si sa nu facă nimic, daca nu sunt foarte siguri că pot lasa o buna impresie.

Sentimentul de inferioritate este baza lipsei de incredere in sine care genereaza timiditatea. De altfel, un alt simptom al timiditatii poate fi o continua preocupare de sine. Persoanele timide pot fi atat de preocupate  de impresia produsa celorlalti  incat  le vine foarte greu sa fie relaxate si sa se poarte firesc si natural, aratand un interes real celolalti.  Cunoaştem cu toţii persoane care ne pun o intrebare, dar nu asteapta raspuns si revin din nou la propriile lor probleme.  Acest comportament reprezinta adesea un simptom al timiditatii, caci o persoana preocupata de sine se

teme de ceilalti si aceasta teama duce la izolare. Credinta care sta la baza timiditatii in aceste situatii este ca “Toata lumea trebuie sa ma aprecieze. Daca nu se intampla asta, inseamna ca nu am valoare”. Aceste personae dau dovada de un nivel ridicat de exigent personala, avand asteptari foarte inalte de la ele insele si autosabotandu-si, in acest mod, relatiile.  Aceasta autocritica permanenta este dublata de supraevaluarea celorlati. Acestia sunt perceputi ca fiind frumosi, inteligenti, cultivati, avand atuu-uri pe care o persoana cu problem legate de stima de sine  nu le va avea niciodata: reusita, noroc, prieteni, bani, o situatie sociala buna.

Exista si situatii cand complexele de inferioritate sunt mascate de tendinta de a  vorbi prea mult. O persoană poate fi excesiv de vorbareata, pentru a evita o conversatie serioasa ce ar putea trada anumite aspecte despre sine, pe care doreste sa le ascunda.

Un alt simptom al timiditatii il constituie permanenta atitudine defensiva in fata criticilor. Ea se poate datora unui complex de vinovatie dobandit in copilarie. De obicei din cauza severitatii sau cicalelilor  unuia dintre parinti.

Timiditatea presupune existenta unui sentiment de inferioritate in anumite privinte, iar tratamentul se bazează pe depasirea acestui sentiment si intarirea respectului de sine. Poate fi dificil  sa surprindem varietatea atitudinilor care ne provoaca stanjeneala atunci cand ne aflam in compania altora, dar, daca ne analizam cu sinceritate sentimentele, vom fi pe drumul cel bun pentru a ne simti confortabil in pielea noastra.

Psihoterapeut Catalina Ioana Dascalu