Despre depresie, cu speranta
Ca psihoterapeut, am fost alături de multe persoane care-și mărturiseau disperarea, cu franchețe și onestitate, aflându-se pe drumul vindecării emoționale. Depresia a fost numită “boala invizibilă”, pentru că foarte mulți dintre noi am devenit experți în a o ascunde, în a suferi în tăcere și în a ne blama pentru tristețea persistentă pe care o simțim, atunci când, în jurul nostru, ceilalți par să se bucure de viață.
Pentru a vindeca depresia, este nevoie de întelegere plină de compasiune și speranță – acea încredere că ne putem ridica deasupra întunericului, chiar și în momentele în care acesta pare copleșitor. Indiferent de forma de tratament pe care o urmăm în lupta contra depresiei, speranța îi amplifică acestuia efectul , prin simplul fapt că ridica nivelul de serotonină și reduce nivelul hormonilor stresului. Speranța acționează ca un reductor natural al stresului, relaxând stomacul, vasele sanguine și bronhiolele. Aceasta influențează modul în care percepem senzația de durere, mărind nivelul de endorfine – substanțe chimice răspunzătoare de starea de bine.
Din perspectivă spirituală, Sfântul Ioan al Crucii, numea depresia ca fiind “noaptea întunecată a sufletului”, descriind călătoria prin disperare ca o modalitate de întregire spirituală o ocazie de transformare. Depresia poate fi un modalitate prin care deschidem ochii în călătoria noastră spre conștiință și auto-descoperire.
Vindecarea este o provocare a timpului prezent. Așa cum am avut ocazia să observ, multe persoane petrec timp studiind modalități variate de tratare a depresiei fără a face ceva în legătură cu starea lor, alegând să creadă că se afla în mijlocul unui coșmar din care se vor trezi miraculos. Amânarea deciziei de a face schimbări în viața personală, poate îngreuna vindecarea. Este mult mai înțelept să începem de undeva, decât să nu facem nimic. Un pas nou sau o schimbare nu trebuie să fie radicale pentru a fi eficiente.
Mai presus de toate, este important să ne amintim că nu ne putem permite să cădem în capcana modului de gândire de tipul “Voi începe mâine”. Atunci când ne aflăm în iarna vieții noastre, s-ar putea să simțim că ciclicitatea anotimpurilor nu va mai reveni niciodată la vara, dar tocmai atunci este momentul în care este esențial să ne disciplinăm gândirea.
Vindecarea este, în mare măsură, o experiență de învățare, iar una dintre lecțiile ei cele mai prețioase este ca nimic nu este permanent, ci totul e curgere, transformare.
* Articol publicat in Cotidianul Regional al Moldovei EVENIMENTUL, Pagina de Dezvoltare Personala, Rubrica Sfatul psihologului AICI
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.
