Despre vulnerabilitate, cu empatie
De multe ori, vulnerabilitatea este asociată cu slăbiciunea și neputința, fiind confundata cu imaginea unei persoane sensibile la durere sau jignire. A fi vulnerabili înseamnă, de fapt, să fim deschiși la realitate și să avem curajul să ne lăsăm inima expusă. Capacitatea de a empatiza are strânsă legătura cu libertatea pe care ne-o oferim de a ne exprima sentimentele și nevoile cele mai profunde. Acest lucru poate fi dificil uneori, mai ales atunci când considerăm că suntem datori să ne purtăm poverile emoționale. Cu cat empatizam mai mult cu ceilalți, cu atât ne simțim mai în siguranță, auto-exprimarea devenind mai ușoară, deoarece intrăm în contact cu umanitatea lor și devenim conștienți de ceea ce avem în comun. O legătură profundă în care intrăm în contact cu sentimentele și nevoile celor cu care interacționăm are menirea de a ne elibera de frica de deschidere.
De multe ori, daca avem impresia ca suntem umiliți și se abuzează de noi, putem sa fim prea răniți, prea furioși sau prea speriați ca sa mai putem empatiza. Există situații în care ne simțim respinși atunci când ni se spune “nu” sau “nu vreau să…”. Mai ales in acele momente, este important să răspundem cu empatie. Empatizând cu refuzul celuilalt, ne protejăm de tendința de a interpreta situația ca un afront personal. Atunci când ne concentram atenția asupra sentimentelor și nevoilor din spatele refuzului celuilalt, aflăm ceea ce dorește acea persoană să evite sau de unde vine nevoia de auto-protejare.
Unul dintre mesajele cu care ne este greu sa empatizam este tăcerea. Atunci când ne blocăm în propriile noastre temeri, este dificil sa fim atenți la sentimentele și nevoile exprimate de tăcere. Poate fi de ajutor să reflectăm la emoțiile și sentimentele celeilalte persoane și să facem vizibil ceea ce înțelegem, cu blândețe și atenție. Uneori, dacă recunoaștem deschis că starea noastră de disconfort ne împiedică să răspundem empatic, celălalt ne-ar putea oferi empatia de care avem nevoie. Dacă celălalt trăiește și el sentimente intense și nu ne poate asculta chiar atunci, poate este util să ne îndepărtăm fizic de situația respectivă. În acest mod, ne oferim o pauză și posibilitatea de a ne întoarce într-o dispoziție diferită, în care să fim în măsură să oferim empatie.
“Fii răbdător cu tot ce e nerezolvat în inima ta și încearcă să iubești întrebările însele ca pe niște camere încuiate sau cărți scrise într-o limbă străină. Scopul e să trăiești totul. Traiește acum întrebările. Poate că într-o zi, încet-încet, fără să-ți dai seama, vei descoperi răspunsurile”. – Rainer Maria Rilke
* Articol publicat in Cotidianul Regional al Moldovei EVENIMENTUL Aici
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.
