A trai in prezent si echilibrul sufletului

Trăim într-un spațiu temporal ce are prea puțin de-a face cu prezentul. Acasă, suntem preocupați de munca noastră. La muncă, ne gândim la problemele de acasă sau  visăm la week-end şi la vacanţe.  Mintea noastră este mereu atrasă de altceva, de altcineva, altundeva sau mai târziu. Când nu suntem prinși de trecut, de regrete sau de nostalgie, ne proiectăm în viitor, într-un tărâm de utopie şi de miraje.

Atunci când suntem prezenți în Aici și Acum-ul existenței noastre, când suntem conștienți de ceea ce ne înconjoară, suntem în măsură să trăim diversele forme de schimburi pe care le stabilim cu ceilalți, în alianță și reciprocitate. A fi prezent față de sine este, pentru majoritatea oamenilor, reprezintă o necunoscută.

Absenţa faţă de sine – fizic suntem prezenți, însă emoțional și afectiv suntem în altă parte – se manifestă, de multe ori, sub forma instabilității, nerăbdării, grabei. Ea se exprimă şi prin ambivalenţă, ezitare, indecizie, prin extrema dificultate de a alege, de a  decide, de a ne accepta aşa cum suntem.

Absenţa faţă de sine poate determina lipsă de iubire şi de stimă de sine, având o imagine depreciată, depresivă, devalorizată şi culpabilă despre noi înșine. Poate exista reținerea de a ne consacra timp și bani, de a accepta faptul că suntem îndrăgiți pentru ceea ce suntem, tocmai pentru că ne comparăm cu o imagine a noastră plasată în trecut sau în viitor. Fiind separați de noi înșine, în forul nostru interior, îi vedem pe ceilalți cu ambivalență. Ei sunt cei care trebuie să ne ajute să existăm, însă, în același timp, tot ei ne pot limita libertatea.

Prezența față de sine înseamnă să simţim, să gândim, să alegem, și să ne exprimăm  în nume propriu, fiind conştienți de mizele şi de responsabilităţi noastre. Fiind în Aici și Acum-ul existenței noastre, vom accepta fericirea, convinși că suntem demni și că merităm să ne bucurăm de ceea ce ne provoacă plăcere, fără să ne mai aflăm în situații expiatorii și masochiste de eșec și autopedeapsă. Vom trăi dincolo de nevoia de a câștiga recunoașterea, atenția și validarea celorlalți, prin seducție exhibiționistă sau prin imitație.

Nu putem trăi gândindu-ne la beneficiile pe care le putem obține, pentru simplul fapt că aceasta ar însemna să trăim în viitor. În mod paradoxal, doar renunțând la ideea recompensei o vom putea obține. Fiind mai puțini atașați de rezultat și, deci, cu un nivel de anxietate anticipatorie redus, vom fi în măsură să ne direcționăm atenția spre ceea ce contează cu adevărat pentru a ajunge unde avem nevoie să fim.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU

* Articol publicat in Cotidianul Regional al Moldovei EVENIMENTUL, Rubrica Sfatul Psihologului Aici