Compulsivitate si traire constienta

Mulți dintre noi suntem compulsivi fără a fi conștienți de asta, chetuind prea mult, mâncând prea mult, făcându-ne griji prea mult, muncind prea mult… și lista poate continua, în funcție de fiecare. Ne dăm seama cât de mult ne controlează viața o anumită activitate fie atunci când medicul ne sugerează să renunțăm la un anumit tip de alimente, fie când am rămas fără resurse financiare sau fie când este necesar să ne schimbăm stilul de viață pentru a ne menține sănătatea.

Compulsivitatea înseamnă angajarea în orice activitate recurentă prin care încercăm să ne ascundem de ceea ce simțim – activitate care sfârșește prin a pune stăpânire pe noi. De fapt, principala noastră compulsiune este lupta continuă.

Dacă, în mijlocul unei zile aglomerate, am evada din mintea orientată spre acțiune, am deveni mai conectați la înțelepciunea existenței conștiente. De exemplu, stăm la coadă la un ghișeu, frustrați de faptul că vom avea de aşteptat atât de mult, şi brusc ne amintim să ne conectăm la noi înșine. Închidem ochii, respirăm adânc de câteva ori şi lasăm tensiunea să se risipească, în timp ce devenim conştienți de propriul corp. Dacă suntem în cadă, putem închide ochii şi ne putem lasă în voia apei. Putem mişca picioarele, pentru ca apa să se onduleze în jurul nostru, şi deschizându-ne experienţei îmbrăţişării ei liniştitoare, în timpul exerciţiului, putem să îndreaptăm întreaga atenţie asupra a ceea ce se întâmplă în corpul nostru.

Aceste pauze reprezintă momente de trăire pură. Dincolo de dorinţele şi temerile noastre, de străduinţele şi solicitările la care ne supunem încontinuu se află setea de a trăi din plin momentul prezent. La început, atunci când facem o pauză, vom recunoaşte în special tensiunea cronică şi împotrivirea faţă de viaţă. Este bine să nu opunem rezistenţă. Pentru a părăsi starea de reacţie,  folosind întrebarea: “Pot oare, în acest moment, să accept asta în viaţa mea?”

Trăim în mintea noastră, într-o poveste care încearcă să ne convingă să ne construim viața, fără a trăi în prezent, ci într-un posibil iluzoriu – în funcție de care ne acordăm permisiunea de a ne bucura și de a avea încredere în noi înșine. Recurgem la compulsiuni pentru a deveni imuni la propriile lupte, sfârșind prin a ne lupta cu propriile compulsiuni.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU – Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica,  de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.

* Articol publicat in Cotidianul Regional al Moldovei EVENIMENTUL, Pagina de Dezvoltare Personala, Rubrica Sfatul psihologului Aici