Dragostea virtuala sau efectul Pygmalion
În mitologia greacă, este povestit mitul lui Pygmalion, sculptorul care nemaiavând încredere în femei a meșteșugit o statuie și s-a îndrăgostit de propria creație. Ulteriori, la rugămințile sale și văzându-i suferința, zeii s-au îndurat și au dat viață femeii de fildeș de care acesta se îndrăgostise. Perpetuăm mitul lui Pygamalion, atunci când suntem îndrăgostiți de o imagine idealizată a propriei creații, care are foarte puțin de-a face cu persoana cu care interacționăm. Având foarte puține informații despre celălalt așa cum se manifestă în diverse contexte de viață dincolo de cele virtuale, construim o fantezie care să vină în întâmpinarea nevoilor noastre și care de puține ori are de-a face cu adevărata cunoaștere a acestuia.
În cazul dragostei virtuale, în cele mai multe dintre situații întâlnim fenomenul de “dragoste la distanță”, în care persoanele implicate locuiesc în orașe diferite. La începutul relației, abundă momentele plăcute și discuțiile interesante, iar eventualele întâlniri sporadice pot fi pasionale.
Pe măsură ce relația avansează, pot să apară întrebări de genul “Cine se mută? Ar trebui să locuim împreună? Ce fac dacă renunț la slujbă? Oare îi voi displace pentru că i-am cerut să renunțe la atât de multe pentru a fi cu mine?” Sunt întrebări a căror răspuns îl vom afla numai după ce vom face pasul către marea mutare. Această etapă poate merge doar dacă ambii parteneri își asumă relația și își iau un angajament unul față de celălalt. Realitatea relațiilor virtuale arată, însă, că oamenii sunt tentați mai degrabă să caute dovezi dacă relația va merge, decât să-și asume un astfel de angajament.
Problema, de multe ori, nu este distanța geografică, ci faptul că ne folosim de celălalt pentru a evita să ne confruntăm cu propriile anxietăți, frici și frustrări. Ne-am folosit de o imagine idealizată cu intenția de a ne simți mai puțin singuri și de a găsi un substitut pentru propria nevoie de evadare dintr-o realitatate ce poate fi percepută uneori ca fiind frustrantă. Pe măsură ce marea mutare se apropie, sentimentele de incertitudine, încep să pigmenteze momentele de intimitate, iar căutarea de indicii dacă relația va fi împlinitoare sau nu, devine o cursă cu obstacole. În acest context, este important să ne asumăm propria ambivalență, să fim onești cu privire la motivele pentru care am intrat în relație și să privim la celălalt dincolo de perdeaua propriilor iluzii și fantezii.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU
* Articol publicat in Cotidianul Regional al Moldovei EVENIMENTUL Aici
