Dansul pe muchie de cutit
Marele paradox al iubirii este ca ne invita sa fim pe deplin noi insine si sa ne onoram adevarul individual si, in acelasi timp, sa renuntam la egocentrism si sa daruim fara retineri. Daca iesim prea mult din noi catre celalalt, incepem sa ne pierdem, iar daca ne retinem si ramanem inchisi in noi insine nu poate exista profunzime in relationarea noatra. Evolutia unei relatii solicita flexibilitate. Nu ne putem bloca intr-o pozitie unilaterala. In fiecare moment, suntem nevoiti sa pastram echilibrul intre ceea ce dorim sa mentinem si ceea ce dorim sa obtinem in momentul in care se schimba perspectiva. A ne agata de o pozitie sigura reprezinta o utopie si blocheaza insasi evolutia intregii relatii.
A fi puternic in relatie inseamna a-i permite celuilalt sa-ti vada vulnerabilitatile, dincolo de frica de abandon sau respingere. A fi puternic inseamna sa-ti asumi si sa-ti traiesti emotiile si sentimentele, sa fii capabil sa comunici onest, respectand emotiile si sentimentele celuilalt.
Atunci cand suntem prezenti si intimi cu o alta persoana suntem obligati sa traim la marginea necunoscutului, unde modurile familiare de a fi sunt abandonate si in fata se deschid mereu noi posibilitati. “Granita este cel mai bun loc pentru a asimila noi cunostinte” – Paul Tillich. In locul de intalnire dintre doua lumi o granita sau o muchie este un loc cu o forta extraordinara. Intalnim aceasta muchie de cutit de fiecare data cand simtim asprimea contactului, senzatia ascutita si patrunzatoare de a fi atinsi, afectati, strapunsi de un altul.
Cand ne deschidem catre un altul, intalnim necunoscutul, simtindu-ne vulnerabili si nesiguri, fara sa stim ce sa facem mai departe. Sa ne deschidem? Sa ne protejam? Putin din fiecare? Ce se va alege din noi daca nu ne mai ancoram in vechile noastre strategii? Unde vom ajunge?
Alchimia iubirii se regaseste in acest joc al miscarii intre parti distincte din noi – masculin si feminin, cunoscut si necunoscut, iubire si frica, conditionat si neconditionat. Tensiunea si interactiunea dintre deosebirile existente intre doi oameni ii stimuleaza sa exploreze noi moduri de a fi.
Teama de necunoscut ne tenteaza adesea sa ne inchidem si sa ne retragem de pe muchia vibranta unde se intalnesc si uneori se ciocnesc contrariile. Daca vrem sa folosim marile oportunitati pe care ni le ofera relatiile, trebuie sa invatam sa ramanem vigilenti si deschisi in fata fricii, tensiunii si ambiguitatii pe care le trezesc. Un acrobat nu-si mentine echilibrul pe sirma incercand sa pastreze o stabilitate perfecta. Balansandu-se inainte si inapoi, el gaseste in fiecare moment un nou echilibru. In acelasi mod, o relatie vie se echilibreaza si se dezechilibreaza incontinuu.
Deschiderea fata de altul este o provocare pentru echilibrul nostrum interior, tulburand in noi lucruri cu care nu am mai fost de mult timp in contact. Fiecare moment de nesiguranta intr-o relatie arata ca laturi diferite din noi insine sau din amandoi incearca sa gaseasca un nou echilibru. Putem afla cum sa procedam in astfel de momente doar indraznind sa simtim, sa recunoastem ambele laturi si sa vedem unde duce asta.
Adaptare dupa John Welwood – “Calatoria inimii. Calea iubirii constiente”
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU - Psihoterapeut autonom practicant, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu specializare in psihoterapie sistemica, de cuplu si familie, consiliere maritala, premaritala si divort, optimizare relationala si comunicare, sexualitate si identitate sexuala. Life coach si practician de programare neuro-lingvistica.
