Cum sa ne bucuram de relatiile cu ceilalti
Cum putem sa ne eliberam de ostilitate, care serveste doar la perpetuarea ranii din iubire, intarind teama si resentimentele fata de ceilalti? Exista o invatatura valoroasa din traditiile din India si Tibet care ne poate ajuta aici: Leacul se gaseste in otrava.
Daca ostilitatea este asemenea otravii, aceasta invatatura sugereaza ca leacul se afla in nemultumirea insasi. Asadar, in loc sa cautam un tap ispasitor in afara noastra, trebuie sa fim dispusi sa privim in interior si sa ne confruntam cu ce se afla acolo, in inima ostilitatii.
In miezul tuturor ostilitatilor, se afla durerea puternica si tristetea legate de pierderea legaturii. Pentru ca nu am jelit niciodata deplin si constient aceasta rana, ea se “coaguleaza” in mintea si corpul nostru. Ceea ce nu reusim sa jelim se transforma in ostilitate. Pentru a extrage medicamentul care poate vindeca otrava ostilitatii, trebuie sa constientizam durerea si sa-i permitem sa existe, in loc sa fugim de ea. Ceea ce inseamna sa aducem suferinta determinata de pierderea conexiunii, din umbra, in lumina deschiderii si caldurii.
La inceput, desigur, nu stim ca durerea noastra este suportabila. Nimeni nu ne-a aratat vreodata cum sa suportam durerea intr-un mod puternic, demn si benefic. Reactia automata este sa negam durerea si sa modelam o fatada de nepasare pentru a o acoperi.
A intoarce spatele ranii noastre inseamna a ne abandona si, astfel, a ne rani din nou. Singura modalitate de a vindeca rana din inima este prin exprimarea sentimentelor provocate de pierderea conexiunii, care ramin inmagazinate in corp, pentru a putea fi digerate in totalitate si a putea avansa prin noi. Prima data am experimentat pierderea conexiunii in relatia cu parintii nostri, apoi cu prietenii care s-au indepartat, iubitii care si-au pierdut interesul fata de noi, un sot sau o sotie care s-au inchis in sine sau ne-au parasit. Totusi, si mai profunda este pierderea conexiunii cu noi insine, care se produce atunci cind ne dispretuim propria durere, confuzie sau disperare.
Nu sugerez ca trebuie sa treceti printr-un proces elaborat de jelire si doliu pentru pierderile din trecut, desi ar putea fi benefic pentru unii. Cel mai important este sa recunoasteti adevarul – separarea de iubire si durerea separarii – si sa va deschideti inima catre voi insiva. Invatind sa tineti rana in bratele prezentei voastre pline de compasiune, veti fi prezenti fata de voi insiva intr-un mod nou, care va sparge scutul defensiv din jurul inimii. Astfel, leacul va iesi la iveala.
Fragment din cartea “ Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului ” - autor: John Welwood
Editura Elena Francisc Publising . Link catre website-ul editurii Aici
