Maimutele care voiau sa pescuiasca luna
A fost odata o padure mare si frumoasa, unde traia in pace intreg poporul maimutelor. In seara aceea, o luna rotunda se reflecta in imensul lac din mijlocul padurii.
In acel moment, o maimuta mare a coborit iute de pe creanga ei si s-a adresat semenelor sale:
- Surioarelor, surioarelor, s-a intamplat o catastrofa ingrozitoare!
Sapte – opt maimute mici au dat fuga, speriate.
- Ce s-a intamplat?
- Veniti cu mine! le-a spus maimuta cea mare.
maimutele au urmat-o, cu inima plina de neliniste. In sfarsit, au ajuns pe malul marelui lac din mijlocul padurii. S-au adunat pe crengile unui copac si maimuta mare a exclamat:
- Nenorocire noua, suratelor! Uitati-va bine, luna a cazut in apa si se va ineca!
- Vai! s-a tanguit o maimutica. De acum inainte intunericul va domni peste lume.
- Cand o voi cauta pe mama, seara, n-am sa o mai gasesc in bezna! s-a plians cea mai tanara.
Atunci, maimuta cea mare a spus:
- Ganditi-va, surioarelor, la iepuri, la nevastuici si la nutrii, la toti locuitorii padurii care vor fi lipsiti de lumina lunii. Cea mai elementara bunatate ne cere sa-i ajutam!
- Ce trebuie sa facem? a intrebat maimutica, temandu-se ca nu-si va mai gasi mama in intuneric.
- Vom pescui luna din apa!
O tacere plina de respect a urmat acestor cuvinte.
- Uite cum vom face, a spus maimuta cea mare. Am sa ma prind de aceasta creanga, voi lasa coada sa-mi atarne, iar voi va veti agata de ea, una dupa alta, pana cand ultima va atinge apa si va pescui luna!
Zis si facut! Cand sa se agate si ultima, cea careia ii era frica ca nu-si va gasi mama in intuneric, aceasta a zis:
- Surioara, creanga de care te-ai agatat a inceput sa paraie. Mi-e frica sa nu se rupa!
- Fricoaso! a strigat suparata maimuta cea mare. treci la locul tau, si nu mai inventa pretexte ca sa te sustragi!
Maimutele, care erau deja agatate una de coada celeilalte si considerau aceasta pozitie foarte incomoda, au strigat in cor:
- Fricoaso! Ocupa-ti locul!
Maimutica a coborat mai mult de gura lor, a ajuns aproape de apa, a intins bratul si, in momentul in care urma sa apuce luna, creanga s-a rupt. Toate maimutele au cazut in apa si au murit.
Uitarea de sine, generozitatea, rabdarea, bunatatea, dorinta de a-i servi pe ceilalti cu un minimum de ratiune, de intelepciune, toate aceste calitati sunt pretioase ca sa duci “o viata plina de har”. Dar, uneori, este de ajuns sa privesti prezentul cu seninatate, sa devii constient de picatura de cristal a clipei.
Fragment din cartea “ Cele mai frumoase povestiri zen” – autor: Henri Brunel
Editura Pro Editura si Tipografie . Link catre website-ul editurii Aici